Cum erau deposedaţi de pământuri gospodarii, la 1800. Cele mai cumplite abuzuri la care au fost supuşi ţăranii liberi
0
Potrivit unor documente din perioada anilor 1805-1824, se observă legăturile dintre locuitorii de pe ambele versante ale Carpaţilor din sud-vestul României în secolul al XIX-lea, dar pe de altă parte şi abuzurile administrative şi judecătoreşti, făcute în scopul deposedării de pământ a ţăranilor liberi.
Pentru cotropirea pământurilor ţăranilor liberi se făceau numeroase abuzuri, mai ales la nivelul vătafului de plai al isprăvnicatului Mehedinţi şi chiar al Divanului Craiovei. Procesele durau foarte mult, contribuind la sărăcirea celor ce căutau să-şi afle dreptatea. Judecăţiile au dus la sărăcirea ţărănimii libere, nu numai prin cheltuielile mari făcute, ci şi prin scoaterea, pe un timp îndelungat, din producţia agricolă, a părţilor implicate şi a martorilor.
„Abuzurile semnalate în aceste acte erau: vânzarea silită a pământului pe preţuri derizorii, falsificarea actelor, mituirea judecătorilor, darea de sentinţe nedrepte la nivelul isprăvniciei şi Divanului Craiovei, prin influenţa unor boieri ca Ioniţă Glogoveanu, refuzul jeluitorilor, al audierii martorilor şi al citirii actelor, înrăutîţindu-se situaţia reclamaţiilor prin pierderea unui timp îndelungat în aşteptarea dreptăţii, încercarea de mituire a martorilor, cotropirea pământului, folosindu-se de pierderea actelor, ca urmare a vicisitudinilor vremilor”, spune istoricul Vasile Novac într-un material intitulat „Câteva documente inedite privind legăturile dintre locuitorii de pe ambele versante ale Carpaţilor din sud-vestul României în secolul al XIX-lea”.
Procese îndelungate
Într-un document din 1817 aflat în colecţia Complexului Muzeal Goleşti se vorbeşte de o nouă „hrăpiere” din moşia lui Constandin Moşneanul, din Săliştea Isvernii, hrăpire pentru care se judecă: „Ghiţă din Isverna (Mehedinţi), Ianoş Moşneanul, Trăilă Moşneanul etc cu cetaşii lor, cu Vucă, nepotul lui Lepădat, cu cetaşii lui”.
„La 12 iulie 1817, mitropolitul Ungro-Vlahiei dă o carte de blestem în baza căreia să se facă cercetarea. Din ea reese că, pentru proces pe care-l avea cu un Urdăreanu, Constandin Moşneanul făcuse un împrumut, zălogindu-şi şi o parte din pământ, pentru a folosii banii la proces. Ca urmare, la 5 noiembrie 1817, Vucă sîn Lăpădat şi Lăpădat nepotul lui Vucă, urmaşii creditorului arată: să se ştie că pentru pricina moşii ce este hrăpită de părinţii noştri mai dinainte vreme, fiind cărţile moşii ale mai sus numiţilor Moşneni li s-au pierdut şi moşia s-au încutrupit de părinţii noştri şi acum fiindcă ... au găsit Moşnenii cărţile moşii, s-au sculat ca să ne scoaţă din moşie, dând jalbă către cinstitutul isprăvnicat Cerneţi ca să poruncească către dumnealui Vătafu am arătat că zapisu şi alte cărţi ce avem noi de cumpărători aceştii moşii sînt în Ţara nemţească. Ni s-a pus soroc de 40 de zile ca să ne aducem acele cărţi şi, trecând sorocul şi mai mult, n-am adus nicio carte, fiindcă nici nu avem, nici nu sunt în mâinile noastre de cumpărători, ci numai ca să prelungim judecata.
S-au sculat Moşnenii şi au dat al doilea jalbă la constitutul isprăvnicat ca să-i cerceteze pricina de al doilea, care după cercetarea ce s-au făcut, s-au dat în scris curgerea pricini, dar în înaintea cinstitutului isprăvnicat nu ne-au tras, temându-să de noi că le vom acoperi dreptatea cu darea de bani, ci s-au sculat şi au dat jalbă Mării Sale lui Vodă pentru noi, cerând ca să poruncească către cinstitutul isprăvnicat ca să ne apuce să scoatem zapisul ce zicem noi că am cumpărat moşie de la părinţii lor, iar împotrivă zicând că l-am pierdut, nu ne îngăduiască în stăpânire fără de cât vom încredinţa jurământ, prin carte de blestem, că am cumpărat moşia în rupt, iar nu este hrăpită de noi, care noi văzând acum că au scos carte de blestem şi ne apucă ca să jurăm, ne-am sculat şi am arătat dreptul adevăr, având ştiinţă de pricina aceştii moşii, fiindcă ne-au spus părinţii noştri: când vor găsi Moşnenii cărţile moşiei şi vor căuta a ne scoate din moşie să nu jumăm, ci să slobozim moşia că este bună a lor, dreaptă”, se arată în documentul de la 1817.
Aceste abuzuri au contribuit fie la sărăcirea unei părţi a ţărănimii libere, fie la împiedicarea prosperităţii ei. Cu banii cheltuiţi la proces, cu timpul îndelungat pierdut, familia Moşnenilor ar fi putut intra în rândurile burgheziei, putând acumula capital sau cumpăra noi bucăţi de pământ. Numeroasele procese, abuzurile administraţiei şi ale judecătorilor au contribuit nu numai la pauperizarea unei părţi din ţărănimea liberă, ci şi la frânarea dezvoltării economiei naţionale.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
