Recursul compensatoriu o ajută pe studenta criminală de la Medicină să iasă mai repede din puşcărie. Cum se plângea condamnata de condiţiile de detenţie

Carmen Şatran (fostă Bejan), condamnată la 20 de ani de închisoare pentru crima comisă într-un cămin al Universităţii de Medicină din Timişoara, a câştigat 400 de zile de libertate după intrarea în vigoare a legii recursului compensatoriu.

Studenta criminală de la Medicină, condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor, este unul dintre beneficiarii legii recursului compensatoriu.

Încarcerată la Arad, unul dintre cele mai noi penitenciare din România (deschis în 2001), Carmen Şatran a beneficiat de legea recursului compensatoriu aplicată deţinuţilor încarceraţi în condiţii improprii. Surse din cadrul Penitenciarului Arad au declarat că în urma pedepsei executate de la momentul crimei şi până în prezent, în condiţii de detenţie improprii, Carmen Şatran a câştigat aproape 400 de zile de libertate, asta însemnând că deţinuta a câştigat prin legea recursului compensatoriu mai mult de un an de libertate.

Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Sorin Dumitraşcu, a explicat, la solicitarea „Adevărul” cum se explică faptul că Penitenciarul Arad, care este unul dintre cele mai noi din România, oferă condiţii de detenţie improprii. „Condiţiile din lege sunt excesiv de relaxate. Dacă acele condiţii din lege s-ar aplica la nivelul României, toţi românii ar trăi în condiţii improprii. Inclusiv defecţiuni la instalaţia de apă sunt incluse. Dacă ai un colţ de igrasie într-un colţ dintr-o cameră, tot corpul de clădire în care se află camera respectivă devine impropriu. Nu exagerez deloc când spun că dacă s-ar aplica la nivelul Românie toţi am trăi în condiţii improprii”, a declarat Dumitraşcu.

Condiţiile din penitenciar prin ochii studentei criminale

La începutul anului 2012, după ce a rămas însărcinată în penitenciar, Carmen Şatran a solicitat suspendarea executării pedepsei pe perioada sarcinii şi un an după aceea. Pentru a-l convinge pe judecător să o lase în libertate pe perioada sarcinii, condamnata a redactat un memoriu de două pagini şi jumătate în care reclama condiţiile de detenţie.

„În legătură cu timpul de plimbare. Acesta este de doar 1 oră şi 30 de minute pe zi, foarte puţin pentru o femeie gravidă. Sport nu pot să fac din cauză că sala nu este dotată corespunzător persoanelor însărcinate, iar la muncă nu pot ieşi pentru că nu se complică nimeni cu mine. Atunci ce ar trebui să fac? Stau toată ziua pe cameră, făcând ce? Practic, nu am dreptul la nimic. Activităţi de reeducare avem o oră pe săptămână şi în rest nimic. Sistemul penitenciar nu îmi poate oferi nimic care să ajute la dezvoltarea copilului şi la creşterea lui, ba mai mult îmi restricţionează aproape toate drepturile ca acest copil să aibă o viaţă normală”, se revolta Carmen Şatran.

În memoriul adresat judecătorului, Carmen Bejan se plânge şi de colegele de cameră, care au un nivel de cultură foarte scăzut, certându-se şi înjurând toată ziua. „Suntem 10 persoane pe cameră, dar nu există zi în care să nu aud înjurături, certuri sau scandal, iar uneori bătăi. Camera pe care mă aflu este cea mai liniştită din regimul închis. Vă cam imaginaţi ce este în alte camere. Nivelul de cultură este foarte scăzut, iar de comunicat nu am cu cine să comunic că altceva decât înjurături şi sânge nu aud. Noroc că am radioul şi cărţi. Altfel cred că aş ieşi de aici un animal din toate punctele de vedere. Problema care pe mine mă doare este că certurile şi ţipetele îmi provoacă stări de stres, ceea ce iar este un element nociv asupra fătului, care este influenţat de zgomotul din preajma mamei. Frecvenţa bătăilor inimii fătului creşte atunci când în preajma mamei e zgomot sau se ţipă. Asta ar însemna ca, la naştere, copilul meu să aibă hipertensiune, că nu există zi în care fetele să nu se ia la ceartă”, s-a mai plâns fosta studentă.

„De ce consider eu că sistemul penitenciar nu este potrivit pentru creşterea şi maturizarea fătului? Să vorbim prima dată despre medicaţie. De când am rămas gravidă singurele medicamente care mi-au fost date de penitenciar au fost 10 comprimate filmate de calciu, în rest, tot ce am avut nevoie a trebuit să îmi cumpăr din banii din cont, bani proprii. Dacă nu aveam bani, ce făceam? Rămâneam fără medicamentaţia necesară? Pentru că penitenciarul nu o poate asigura. Atunci de ce se ţin femei gravide aici? Sau nu îi pasă nimănui de viitorul copilui, care are nevoie atât de vitamine, cât şi de alte lucruri pe care penitenciarul nu le poate asigura?”, mai scria Carmen Bejan.

Judecătorul a respins cererea lui Carmen Bejan de suspendare a executării pedepsei. La împlinirea termenului, tânăra a născut o fetiţă fără mâini, care a murit la scurt timp de la naştere. 

Carmen Bejan şi Sergiu Florea, studenţi la Medicină în Timişoara, au comis o crimă în august 2009: l-au ucis pe Trifu Schroth. Ei au fost condamnaţi definitiv în 2011, la 20 de ani de închisoare, iar până în prezent au executat deja jumătate din pedeapsă.