Omul care dorea să vadă războiul de aproape: părintele ”Medici fără Frontiere” a venit să povestească la Timişoara

Omul care dorea să vadă războiul de aproape: părintele ”Medici fără Frontiere” a venit să povestească la Timişoara

Louis Schittly a oferit autografe studenţilor de la Medicină Foto: Ştefan Both

Francezul Louis Schittly, co-laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a povestit pentru ”Adevărul” cum a înfiinţat, în 1971, renumita organizaţii mondială pentru sănătate, dar şi experienţele sale ca doctor pe front

Ştiri pe aceeaşi temă

Venit dintr-un orăşel din sudul Alsaciei, Louis Schittly pare a fi un pensionar obişnuit, dar în spatele acestei linişti aparente se ascunde un om cu un destin desprins parcă din cărţi. Medic tânăr în anii 1970, acesta pleacă să ajute oropsiţii din timpul războiului din Biafra, Nigeria.
 
Această experienţă marcantă l-a determinat pe Schittly să fondeze, în 1971, alături de alţi medici, organizaţia ”Medici fără Frontiere”. În 1999, Academia Nobel a oferit acestei organizaţii marele Premiu pentru Pace.
 
Distincţia a fost acceptată de Louis Schittly şi Bernard Kouchner, cei doi fiind consideraţi co-fondatorii organizaţiei.
 
“Am spus mereu că Nobelul nu este meritul meu, ci al întregii organizaţii. Eu am contribut, alături de Bernard Koucher la apariţiai «Medicilor fără Frontieră». Nu mi-am făcut decât datoria şi pasiunea. Nobelul a fost oferit pentru activitatea umanitară a organizaţiei, care îngrijeşte milioane de oameni afectaţi de războaie”, a povestit cu modestie Loius Schittly.
 
Louis Schittly se declară îndrăgosit de România. Prima data a fost aici în 1976 iar apoi, în timpul revoluţiei din 1989, a revenit cu ajutoare umanitare. De atunci, ne-a mai vizitat ţara de câteva ori.

 
„Prima dată am ajuns aici ca simplu turist. Şi am tot revenit. Îmi place România, altfel nu aş fi venit”, a spus Louis Schittly.

Francezul a venit la Timişoara şi Arad pentru a lansa şi în România cartea sa autobiografică, „Omul care dorea să vadă războiul de aproape", în care îşi povesteşte experienţa trăită ca medic în timpul conflictelor din  Nigeria, Afganistan, Somalia, Coasta de Fildeş sau Vietnam. 
 
Louis Schittly a dorit ca prezentarea cărţii sale să fie făcută la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, pentru a putea povesti şi depăna amintiri alături de tinerii viitori medici.
 
„Aş avea atât de multe să povestesc, încât am putea sta zile întregi. Nu am avut o viaţă liniştită de familie. Am început să scriu la această carte de memorii în 2008, când eram în Australia”, ne spune Louis Schittly.
 
Experienţe halucinante în Biafra

Louis Schittly s-a născut în 1938, într-un orăşel german din Franţa. Spune că a învăţat limba franceză de abia la şcoală, pentru că zona Alsaciei este una care a aparţinut demult de Germania. A vrut să se facă preot. A urmat chiar şi seminarul, însă şi-a schimbat brusc planurile de viaţă şi a ajuns medic.
 
„Activitatea de medic pediatru a început în Biafra, în nord-estul Nigeriei. Acest război a ţinut doi ani şi jumătate. Atunci mi-am dat seama că interesul pentru acest război, susţinut de SUA şi URSS, era petrolul din zonă. Costul războiului a fost de două milioane de morţi. Jumătate datorită gloanţelor şi bombelor, jumătate datorită foametei”, a spus Louis Schittly.
 
În acea perioadă, de problemele umanitare s-a ocupat Crucea Roşie Internaţională care, însă, pe lângă activitatea medicală, a avut şi alte implicaţii. Schittly povesteşte că avioanele Crucii Roşii erau pline de arme, astfel că a simţit nevoia să nu mai aibă legături cu Guvernul Francez. 


Medicii fără Frontieră s-au ocupat şi de copiii din Biafra Foto:lexpress.fr
   
„Crucea Roşie trimitea şi medicamente, dar şi arme. M-a şocat acest lucru! Am spus că trebuie să facem ceva ce nu are legătură cu politicul. Să fim în afara controlului guvernului. Aşa s-a hotărât înfinţarea Organizaţiei «Medici fără Frontiere»”, a spus francezul. 
 
Acesta a fost marcat profund de prima sa experienţă într-o zonă de conflict. „Cei mai afectaţi de foamete erau copiii, care, din cauza deficitului de proteine, erau malnutriţi. Cei de trei ani cântăreau trei kilograme. Crucea Roşie din Franţa aducea alimente noaptea. Încercam să facem ce putem. Nu avem de unde face rost de sânge. Mergeam în sat şi întrebam cine doreşte să doneze. Nimeni nu se oferea voluntar. Aşa am decis să îi răsplătim cu peşte pe cei care donau. Pentru un litru de sânge dădeam patru - cinci kilograme de peşte. A ajuns să doneze tot satul”, a povestit Schittly.
 
În Biafra, a stat şase luni, timp în care a salvat, alături de colegii săi, peste 600 de copii, cu mijloace puţine.

„Nu aveam multe dotări, dar aveam multă bunăvoinţă. Eram cinci - şase medici, toţi foarte bine instruiţi. Lângă noi, tot timpul cădea cineva mort. Erau experienţe halucinante. Dar Dumnezeu ne protejează! Eram foarte mulţumiţi de ceea ce făceam. Mi-am dat seama că îmi place acest tip de medicină şi că mi-am găsit calea”, a mai declarat Schittly.
 
În 1968, Louis Schittly a făcut parte din rândul studenţilor care au manifestat împotriva implicării Franţei în războaiele de pe „continentul negru”. „Am înţeles că politica e ceva rău. Mai ales când Franţa a trimis trupe în Algeria. Asta face politica, trimite oameni să moară în războaie”, a mai declarat Schittly.

”În zonele de conflict, înveţi repede”

Au urmat alte experienţe şi acţiuni umanitare ale ”Medicilor fără Frontiere”. Se ducea acolo unde era nevoie de ajutorul lor.
 
„Trebuie să fi un pic nebun să faci asta. Nici viaţă normală de familie nu poţi avea, eu m-am căsătorit după 40 de ani. Dar să faci parte din organizaţia «Medici fără Frontiere» este o experienţă aparte, ştii că eşti util când faci bine. La început, nimeni nu are experienţă. Dar e suficientă medicina de bază, în zone de conflict înveţi foarte repede”, a mai declarat medicul. 


Louis Schittly alături de Bernard Kouchner Foto:lalsace.fr
   
Din Vietnam, Louis Schittly a decis să se întoarcă în Franţa cu autostopul şi cu autobuzul. Spune că a dorit să vadă locuri noi. „Mi-a luat şase luni să ajung acasă. Am văzut toate ţările din drum. În 1980 m-am îndrăgosit şi m-am căsătorit. I-am promis soţiei că, şase luni, nu mai plec niciunde. Însă a urmat apoi războiul din Afganistan. Am decis să mă duc acolo pentru că mi-a plăcut mult ţara atunci când am traversat-o revenind din Vietnam”, a spus Schittly.
 
În Afganistan, Louis Schittly a trait ca un localnic, fiind îmbrăcat la fel ca ei şi dormind pe jos. „A fost o experienţă dură. Am învăţat multe. Când mă îmbrăcam ca ei, arătam ca ei, nu ziceai că sunt francez. Noaptea, aveam un gardian care sforăia tare. Atunci am cerut pentru prima dată în viaţă să iau somnifer. Am rămas acolo patru luni să îngrijesc oamenii. Eram singurul medic din regiune. Am descoperit cât de războinici sunt afganii”, a mai spus Schittly.
 
Catolic din familie, medicul Louis Schittly a trecut la ortodoxie, după câteva vizite făcute pe Muntele Athos. „Am întâlnit oameni extraordinari acolo şi mi-am dat seama că e o religie cu morală”, a încheiat doctorul.
 
Uriaşa organizaţie umanitară Medici fără Frontiere
 
Acum în vârstă de 75 de ani, medicul Louis Schittly trăieşte, alături de familie, într-o mică localitate din Alsacia, în Franţa. Chiar dacă el nu mai merge în teatrele de război, Organizaţia ”Medici fără Frontiere”, căreia i-a pus bazele acum mai bine de 40 de ani, are în jur de 30.000 de voluntari, în 80 de ţări.
 
Este una dintre cele mai mari organizaţii medicale din lume, care îngrijeşte şapte milioane de pacienţi în fiecare an. Bugetul total s-a cifrat, în 2010, la 831 de milioane de euro, 93% provenind din fonduri private.

Cea mai mare parte a banilor sunt cheltuiţi în Africa, unde medicii au tratat pacienţi afectaţi de holeră, tuberculoza sau bolnavi de SIDA. Specialiştii organizaţiei au realizat 16.500 de intervenţii chirurgicale în Haiti, după cutremururul din 2010.
 
 
 
 
 
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările