FOTO A venit din Italia să facă minuni în România. Brânzeturi artizanale, veritabile delicatesuri, făcute pentru întreţinerea fetelor abandonate
0
La Sârbova, un sat aflat la 35 de kilometri de Timişoara, pe drumul spre Buziaş, se derulează un proiect unic în România. Fără niciun ajutor din partea statului român, o italiancă face minuni. Adriana Formenti este mană cerească pentru câteva fete abandonate, ieşite de sub grija autorităţilor. În gospodăria lor se face, cu migală şi suflet, o brânză specială.
GALERIE FOTO
Adriana Formenti a ajuns în România printr-o misiune a bisericii romano-catolice. A pus pe picioare proiectul social Curtea Culorilor din satul timişean Sârbova. Proiectul se susţine, în mare parte, din vânzarea de brânză de casă, din laptele celor trei vaci din gospodărie.
La Sârbova se face brânză artizanală, maturată, după reţete din Italia, care se vinde ca pâinea caldă în Timişoara.
Adriana Formenti a venit în ţara noastră în anul 2003, prin Mişcarea Ecleziană Carmelitana. A lăsat Brescia natală pentru Bucureşti, acolo unde a început să lucreze în cadrul unor proiecte de voluntariat pentru copii.
Anul 2011 avea să fie unul de cotitură. A decis să vină în Banat, cu un proiect dedicat fetelor care au făcut parte din case de copii şi centre instituţionalizate.
“În 2010, a murit tatăl meu. Mi-a lăsat nişte bani, aşa că m-am gândit că pot să încep proiectul meu. În 2011 am cumpărat casa de la Sârbova, pe care am început să o amenajez. Am plecat de la Bucureşti, împreună cu Gabriela, una dintre fetele care m-au ales ca mamă. Nu ştiam încă cum ne vom întreţine. M-am gândit la producţia de brânză, pentru că în zona de unde vin, din Lombardia, se face o brânză deosebită. Renumită în toată Italia. Şi mie îmi plac mult brânzeturile. Aşa că m-am dus în Italia, la nişte prieteni, să văd cum se face brânza, am vizitat câteva fabrici, de toate dimensiunile, mari, mici, mijlocii”, începe povestea Adriana Formenti.
Sârbova - un sat uitat de lume
Adriana Formenti a pus pe picioare Asociaţia Curtea Culorilor de la Sârbova (comuna Racoviţa). A cumpărat două case cu grădină, cu teren agricol în jurul lor, şi este în curs de construire a unei a treia pentru a face loc activităţilor.
Sârbova e un sat locuit în mare parte de persoane în vârstă, care trăiesc din pensii mici şi muncă grea din agricultura de subzistenţă. Nu există alimentare cu apă, gaz sau canalizare.
Printre puţinii locuitori rămaşi, cei care au avut şansa, şi-au săpat fântână şi cu o pompa electrică au reuşit să-şi facă baie în casa, ceilalţi folosesc fântânile din stradă, şi înca mai au toaleta în gradină.
“În urmă cu patru ani, a fost şi mama mea aici. Ea are acum 94 de ani. A spus că aşa arătau satele în Italia când era ea mică, cu fântânile pe stradă, cu animale peste tot. Am făcut nevoită să fac fosă, am făcut şi staţie de epurare (care a costat mult), pentru că trebuie să avem apă curată. Gaz nu avem, mergem cu butelii. Noroc că de un an au făcut drumul până în Sârbova. Şi mai avem ceva. Avem Internet cu cablu, probabil ca lumea să se deştepte”, a spus Adriana Formenti.
“Să umpli golurile imense pe care le au, nu este aşa de uşor”
Asociaţia Curtea Culorilor oferă sprijin fetelor care până la vârsta majoratului se aflau în grija statului, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, riscau să ajungă pe stradă, fără adăpost, fără un loc muncă.
“Problema este că nu au nimic. Au plecat de la zero, atât din punct de vedere cultural, social, cât şi cel uman. Problema cea mai mică e cea materială. Asta se poate obţine. Dar să umpli golurile imense pe care le au, nu este aşa de uşor! Am avansat treptat. Acum sunt două fete aici, dar au mai trecut pe la noi încă trei fete, care au stat perioade mai scurte. Luna viitoare trebuie să vină o fată care va naşte un copil. Este cu pensie de handicap. Vrem să o ajutăm, să nu-i ia statul copilul, să nu trecem din nou prin acelaş parcurs; cu casa de copii, prin care a trecut şi mama. Aşadar, e posibil să devin bunică, fără să am copii”, spune italianca.
Activităţi responsabile la Sârbova
La Sârbova, tinerele sunt învăţate ce este responsabilitatea. Adriana Formenti a pus pe picioare un atelier de grădinărit (în mod natural se cultivă legume şi fructe), un atelier de prelucrare a laptelui (produc brânzeturi după reţete italieneşti) şi un atelier de prelucrare şi conservare a legumelor şi fructelor.
“Învaţă tot aici. Dar e nevoie de voluntari, avem nevoie de ajutor. Facem şi agricultură bio, cultivăm şi căpşuni pentru vânzare. Avem de toate, roşii, vinete, fasole verde, salată, tot ce se pune în grădină. Punem legume pentru iarnă, la borcan, cu ulei, oţet, cu mirodenii, cum se face în Italia. Învăţăm să gătim... Avem iepuri şi găini, avem cele trei vaci, pe care le ţinem însă la veterinar”, a explicat Adriana Formenti.
Susţinută de asociaţii din Italia
Producţia de brânză artizanală a început în urmă cu şase ani. Au început cu oala şi aragazul pe post de încălzitor. Italianca a pornit de la zero, mai ales că nu a făcut niciodată brânză până să ajungă în judeţul Timiş.
“Am învăţat reţetele din Italia. Apoi, prin proiecte cu Italia ne-am dezvoltat. Nu am cerut bani din România, pentru că vreau să dorm bine noaptea. Ne ajută asociaţiile din Italia, iar asta e suficient pentru noi. Ideea e că lumea are încredere în ce facem. Au văzut dezvoltarea, ne susţin”, a mai spus italianca.
Brânza de Sârbova, un brand
Acum, Adriana Formenti este susţinută de cele două fete înfiate, Gabriela şi Petronela. Atelierul de brânzeturi este azi unul modern, utilat la standarde europene. Nu se lucrează ca la ţară, ci se respectă cu stricteţe standardele de igienă. De exemplu, în atelier se intră doar cu papuci speciali, cu îmbrăcăminte adecvată. Pe lângă cele 12 sortimente de brânză, se mai produce iaurt şi unt.
Prima brânză, care a devenit deja brand local, a primit numele satului Sârbova. Celelalte poartă numele italieneşti: Caciotta, simplă, cu ardei, cu piper sau chimen, Tondello, cu mirodenii sau cu nucă, se fac sortimentele Riccota şi Stracchino. Mai produc şi Grand Sârbova, o brânză cu dimeniuni apreciabile, ţinută la maturat cel puţin 12 luni. Brânza este sută la sută bio.
Brânzeturile stau în pivniţă cel puţin o lună, maxim un an
În afară de iaurt, unt şi brânza care se consumă proaspătă, o mare parte din producţie ajunge în pivniţă, la maturat. În beci se menţine o temperatură scăzută.
“După ce se face brânză, din atelier merge în pivniţă. E lăsată la maturat, la maxim 16 grade vara, dar iarna şi cinci-şase grade. Acolo stau 12 ore în saramură. Apoi, se scoate şi se pune pe rafturi de lemn, pe o cârpă. În fiecare zi se întoarce şi se schimbă cârpa de sub brânză. Încet se uscă. De două ori pe săptămână le periem, să dăm jos mucegaiul. Brânzeturile stau în pivniţă cel puţin o lună, maxim un an. O singură dată am făcut un experiment şi am lăsat brânza 18 luni la maturat”, a povestit Adriana Formenti.
Cu cât stă mai mult la maturat, cu atât brânza are un gust mai pregnant, mai aparte. “E ca la vin, cel mai vechi e mai bun”, adaugă italianca.
Brânza se poate cumpăra din două locuri din Timişoara
Casa Culorilor a fost dotată, în urmă cu doi ani, cu un utilaj modern, cu care se poate fierbe 500 de litri de lapte pe zi. Nu se pune însă problema de această cantitate. Odată cu nu au personal, apoi nici unde să vândă atâta produs. În plus, trebuie să se ocupe şi de altele. Brânza de la Sârbova nu se găseşte în comerţul obişnuit. Ea este vândută la târgurile ASAT (Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti, care ajută la valorificarea beneficiilor oferite de agricultura tradiţională din România).
Târgul cu produsele agricole se ţine o dată pe săptămână (marţi), între lunile martie şi decembrie, la Timişoara. Un alt spaţiu de unde se poate cumpăra brânza de Sârbova este băcănia Reciproc (în ziua de miercuri), deschis în centrul Timişoarei tot printr-un proiect social.
“Problema cu brânza noastră este că nu e niciodată la fel. Fiind artizanală, mereu e altfel. Restaurantele vor tot timpul acelaş produs. A noastră nu va fi niciodată. Depinde ce mănâncă vaca, de temperatura pivniţei, dacă tai eu, dacă taie Petronela. Aici brânza se schimbă de fiecare dată. Dar avem clienţii noştri, care cumpără săptămânal brânză. Ne-am fidelizat clienţii. Cine gustă o dată din brânza noastră, sigur mai cumpără. Nu avem concurenţă în România. Aşa ceva nu face nimeni. Mai sunt trei-patri producători care fac brânză maturată, dar cu reţete din Elveţia”, a mai declarat Adriana Formenti.
“Ea e femeia-bărbat. Face de toate”
La Curtea Culorilor lucrează şi Nelu Obreja. Este de zece ani alături de proiectele Adrianei Formenti.
“Avea nevoie de un technician aşa că am venit să o ajut. Ea e femeia-bărbat. Face de toate, de la curent electric, prize, instalaţii, tractor, motocultor, coasă. Se ocupă de brânză, de grădină, de gospodărie. De vânzare, de bani, de proiecte. Şi dacă pleci la drum, conduce bine, fie că e maşină simplă, microbuz sau maşina cu remorcă. E o luptătoare, aşa ceva nu prea vezi. Păcat că nu e ajutată de stat. Trebuie să se lupte să răzbată. Statul român frânează foarte mult, în special asociaţiile mici. mai ales dacă aud că eşti străin. Adriana nu ia nimic cu ea”, a declarat Nelu Obreja.
Microbuz pentru vânzarea brânzei
Am întrebat-o pe Adriana Formenti de unde are atât putere să facă atâtea. “De la Dumnezeu am putere. Credinţa mă ajută să trec peste toate”, răspunde femeia. Acum se zbate să achiziţioneze un microbuz special de street food, din care se va putea vinde brânză.
“Am câştigat un poroiect să achiziţionăm un microbuz pentru vânzare. La noi merge bine vânzarea directă. Am primit 15.000 de euro, dar mai avem nevoie de încă 10.000-15.000 de euro. Sperăm că strângem banii de la cei care ne ajută”, a mai afirmat Adriana Formenti.
“Ţinta noastră nu este brânza, ci fetele. Nu vrem să creştem prea mult cu producţia. Acesta trebuie doar să susţină proiectul social. Trebuie timp şi pentru celelalte treburi”, a mai spus Formenti.
“Nu ştiu cum a trimis-o Dumnezeu din Italia pe Adriana”
Petronela locuieşte de şase ani la Curtea Culorilor. Este una din “fiicele” Adrianei Formenti. “Am fost abandonată la trei ani, la casa de copii din Timişoara. Am ajuns şi la Recaş, când eram la şcoală. Am stat şi am lucrat la Băile Calacea, zece ani. Am plecat pentru că nu au mai plătit. Prin Asociaţia Generatia Tânără am ajuns la Adriana. Am venit aici, am stat o săptămana şi mi-a placut. Fără acest ajutor…era greu. La 18 ani, te dau afară din centru, trebuie să te descurci. Cei mulţi ajung dincolo, în străinătate, alţii vai de capul lor, alţii pe stradă. Unii dorm la căminul de noapte de pe Brâncoveanu. Trebuie să-ţi găseşti singur de lucru, să găseşti unde să locuieşti…Nu ştiu cum a trimis-o Dumnezeu din Italia pe Adriana, să ajute fete care nu au mamă şi tată. Tot ce ştiu am învăţat de la ea. Am fost cu ea în Italia, la Bucureşti, am ieşit în societate. E mamă pentru mine. Înainte eram sălbatică, ştiţi cum e la orfelinat. E groaznic!”, a spus Petronela.
Planuri de a cumpăra apartamente sociale la Timişoara
Adriana Formenti are multe planuri, dar totul ţine de finanţe. “Ce fac fetele mai târziu? Ar fi frumos să fie un parcurs. Să aibă o viaţă independentă. Cu salariul, să se intreţină. Pasul următor este să găsesc să cumpăr unul-două apartamente în Timişoara, să devine apartamente sociale. Să aibe o viaţă individuală, să fie independente total”, a mai spus Adriana.
Se încarcă comentariile...
