Actorul Bogdan Stanoevici din Guvernul Ponta III: „Avem probleme cu românii din Ucraina. Ei au găsit sprijin în Ianukovici”

Actorul Bogdan Stanoevici, revenit în urmă cu câţiva ani din Franţa,  a fost numit ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni. El s-a întâlnit, la Timişoara, cu jurnaliştii români din Serbia şi Ungaria.

Guvernul Ponta III are câţiva miniştri mai puţin obişnuiţi în peisajul politic românesc. Lângă tânăra absolventă a Universităţii Harvard, Ioana Popescu, care la 34 de ani, a fost numită ministru al Finanţelor Publice, ori fosta campionă la atletism Gabi Szabo, numită ministru al Tineretului şi Sportului, în Guvern a intrat şi un actor. 

Bogdan Stanoevici a fost desemnat ministru pentru Românii de Pretutindeni. La doar două zile de la numire, Stanoevici s-a şi apucat de treabă şi s-a întâlnit, la Timişoara, cu reprezentanţii presei româneşti din Serbia şi Ungaria.
 

Cum a fost primul eveniment în noua calitate de ministru?

Foarte colorat. Deşi am venit un pic cu inima strânsă, în sensul că mereu aveam impresia că jurnalistul va fi un căutător de greşeli. E o vorbă franţuzeacă: <Nu vorbim niciodată de trenurile care vin la timp>. Ştiu că jurnalistul va căuta spectaculosul. Am aflat multe despre probleme românilor din Serbia şi Ungaria de la jurnaliştii cu care m-am întâlnit. În Timoc sunt încă probleme, influenţele ideologice sârbeşti încearcă să facă această diferenţă între vlahi şi români. Ori vlah înseamnă român. Mai este şi o altă problemă. Biserica ortodoxă sârbă nu acceptă biserica ortodoxă română. România şi Serbia au semnat în 2012 un protocol prin care tocmai minoritatea românească este recunoscută ca atare, protejată. Vreau să cred că se va rezolva. Despre românii din Ungaria am descoperit lucruri mult mai bune decât mă aşteptam. Problemele sunt mai mici decât ale alor români. Nu li se pun beţe în roate.

Aşadar, aţi lăsat scena de teatru pentru un altfel teatru…

Eu am deja experienţe. De o viaţă trăiesc din cuvinte. Dar eu nu sunt politician. Nu am nicio culoare politică, nu mi s-a cerut acest lucru când mi s-a făcut această propunere de către premierul României. 

Dar cum a venit oferta de la Victor Ponta?

S-a întâmplat pur şi simplu de la întrebarea pe care mi-a pus-o: câţi ani am locuit în Franţa. Am locuit 22 de ani acolo. Iar aşa s-a născut un dialog... Am fost printre rarii actori români care şi-au putut face meseria în Franţa. Deja au apărut informaţii greşite în presă, cum că am jucat alături de Alain Delon. Nu am jucat cu el. Dar am jucat alături de Gerard Depardieu. Aveam un rol foarte mic, e adevărat. Însă am avut şansa să mi se servească şampania de către Alain Delon, la sfârşitul unui spectacol, pentru că aveam un prieten comun. El are un respect şi admirţie pentru cultura şi teatrul românesc, fiind un vechi şi bun prieten al Elvirei Popescu. Am vrut să joc şi cu Jean Paul Belmondo, aveam un proiect comun, la Paris, dar au apărut probleme medicale pentru el, care ne-au împiedicat.

Cu Depardieu în ce piesă aţi jucat?

Am jucat într-o piesă la Le Grand Teatre de Paris, iar Depardieu era Charles al V-lea. Eu am fost unul dintre aghiotanţii lui, singurul care spunea nişte replici. Asta a fost pe la începuturile mele în Franţa. Am refuzat întotdeauna să fac figuraţie. Am spus că am refuzat să fiu cel mai mare figurant din Franţa. Aveam deja o carieră de actor. În România am făcut până atunci 16 filme de lung metraj, 20 de tele-filme, avusesem multe roluri principale pe scenă. Aveam o experienţă în spate. A accepta să fac figuraţie însemna să devin cel mai mare figurant din Franţa, dar nu mă interesa. 

Bogdan Stanoevici poate reveni oricând pe scena teatrală

Cum s-a născut dorinţa de a vă întoarce în România?

Ideea mi-a veni, culmea, nu în Franţa, ci după o invitaţie în comunitatea română din Canada, de la Toronto, unde am avut un spectacol. Am făcut un one-men show şi am spus texte pe care le spuneam cu 20 de ani în urmă în România. Am întâlnit oameni care au auzit acele spectacole cu mine pe când erau şi ei încă în România. Am realizat că îmi lipsea ceva esenţial în Franţa…Am revenit în România la sfârşitul lui 2010, chemat de Lucian Pintilie, care mi-a făcut un rol principal într-un film. Au fost primele trei luni în România după 15 ani de absenţă. 

Aţi digerat uşor criticile din comisia de Senat?

Nu mă aşteptam să fie atât de dificil momentul. Fiind actor, m-am confruntat cu critici, câteodată foarte dure. Venind la o comisie a Senatului deja eşti timorat, mai ales că nu vii din politică. Era un senator PNL care nu era respectuos şi mi-a reproşat că nu ştiu despre ce este vorba la acest minister. Cred că dacă în locul meu era alticineva se întâmpla la fel. Era un atac dictat. Nu mă aşteptam la aşa ceva. Eu m-am întors din Franţa cu două zile înainte. În noaptea aia am stat să citesc, să aflu cât mai multe. Mi-au fost puse întrebări extreme de în detaliu. Dar am avut 13 pentru şi şase contra. 

V-aţi familiarizat cu ce se “mănâncă” acest minister?

Ştiu despre ce este vorba în propoziţie. Ştiu ce probleme au românii din străinătate. Am întâlnit mulţi români şi le cunosc problemele. Aici nu este vorba doar de populaţiile istorice care sunt în jurul frontierelor. Ci şi de numeroşii români emigranţi din Europa. Sunt foarte importanţi pentru România. Ei contribuie la creşterea PIB-ului României. Nu mi-e teamă că m-am înhămat la acest lucru. Am fost măgulit şi mândru că mi s-a făcut această ofertă. Eu am o meserie pe care nu mi-o ia nimeni. Dacă mâine voi vedea că sunt depăşit de politică sau că politica nu mă lasă să fac ceea ce vreau mă întorc pe scenă, pe platourile de filmare. 

Alături de Cristina Liberis la întâlnirea din Timişoara

Încercaţi să faceţi altfel de politică în România?

Asta este ţelul meu. Vreau să creez o politică atipică. Sunt idealist, optimist. Am venit de trei ani în România şi nu mi-a trecut. Oamenii au aşteptări şi trebuie să fim alături de ei. Am spus tuturor colaboratorilor mei, când concepem un discurs să vorbim cu cuvinte simple, pe înţelesul tuturor. Suntem în an electoral şi sunt convins că vor apărea multe lovituri sub centură, foarte multe trădări. Va fi an foarte dificil. Eu voi încerca să fiu cât mai mult printre oameni. Nu mi-e teamă că m-am înhămat la acest lucru. Amza Pelea îmi spunea: “Când ieşi din şcenă trebuie să rămână vid după tine”. Când plec de aici vreau să se spună că a venit actorul şi a făcut treabă.

Am citit în presă că aveţi totuşi o experienţă politică în Franţa 

Eu am fost doar consilierul de imagine al unui deputat francez, care avea înceredere în mine. A participat la alegeri pentru primărie, la o comună important de lângă Paris.  L-am consiliat atunci. A fost şocant pentru toţi când la un eveniment, acest domn a apărut la costum dar fără cravată. Eu i-am spus că trebuie să fi ca oamenii, să vorbească pe limba lor. A câştigat. Am văzut un pic din interiorul lumii politice din Franţa. Dar niciodată nu mă vedeam în politică. Şi nici nu nu sunt capabil. Acolo e o disciplină de partid, iar eu nu pot să nu spun ce doresc. O făceam şi pe vremea lui Ceauşescu... 

Fotografie de grup cu jurnaliştii din Serbia şi Ungaria

Revenind la românii de peste graniţă, se pare că cele mai mari probleme ale românilor sunt acum în Ucraina

În Ucraina românii sunt în situiaţie extrem de difcilă după schimbarea politică. Ei au căzut la mijloc. Sunt între ciocan şi nicovală. Din motive de naţionalism exacerbat a unei anumite categorii de ucraineni, românii s-au simţit în pericol şi au găsit un sprijin în Ianukovici. Nu a fost cel mai benefic personaj, dar românii aveau limbă regională unde erau majoritari. Nu putem să şetregem entitatea unui popor, originile unor oameni. Nu mai suntem în secolul XIX-lea. Vedem cât de greu e de construit Europa. Mentalităţile sunt diferite, cultura e diferită, dar avem un scop comun. E o bogăţie etnicitatea. Noi avem această bogăţie şi suntem un exemplu pentru tratamntul faţă de minorităţi. 
   

Aveţi un nume slav. Proveniţi dintr-o familie multiculturală?

Se spune că metisajul crează nişte elemente inteligente. Nu ştiu cât sunt eu de inteligent, dar poate am şi unele idei bune. Din partea tatălui, bunicul, de unde şi numele Stanoevici, e născut la Novi Beograd. E sârb. Bunica din partea tatălui era nemţoaică. Deja un cuplu germane-sârbesc. Din partea mamei, bunica mea a fost grecoaică, iar bunicul meu era turc creştin. Mămica este născută în Cadrilater, la Balcic, în 1923. Iar eu sunt născut la Bucureşti. Am şi noţiuni de bulgară, unde am verişori, la Varna. Copil fiind îmi petreceam vacanţele la mare, la Balcic. 

CV Cine e Bogdan Stanoevici

S-a născut în 22 ianuarie 1958 la Bucureşti. Este absolvent al IATC “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, promoţia 1982. A fost membru al grupului muzical Song şi actor. În 1989 s-a stabilit în Franţa prin căsătorie, unde şi-a continuat cariera de actor. A revenit în România în urmă cu trei ani. Are la active 23 de filme în care a jucat. Ultimul rol a fost în filmul “Tertium non datur” al lui Lucian Pintilie. Stanoevici are un băiat de 12 ani, care locuieşte cu mama în Franţa.

Stanoevici pe scenă

1977-1989 în România - 13 lung-metraje, între care:

“Eu, tu, şi... Ovidiu” (1978)

“Trandafirul galben” (1982)

“Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1984)

“Secretul lui Nemesis” (1987)

“François Villon - Poetul vagabond” (1987)

1981 “Destinaţia Mahmudia” de Alexandru Boiangiu 

1983 “Melodii la Costineşti” de Constantin Păun 

 1985 “Noi, cei din linia întâi” de Sergiu Nicolaescu 

1987  “Sania albastră” de Ioan Cărmăzan 

1989 “Dans la cage” de Bogdan Drăgulescu

1995 “Illusions” de Salah Sermini

1997 “La guerre de vide” de Nicolas Cabos

1999 “Bac 14” de Giovani Quene

2001 “La Ferme” de Mathieu Zeitindjioglou

1993 “Half Spirit” de Henri Barges

1997 “Bingo” de Maurice Illouz

2000 L'engrenage de Franck Nicotra

2001 “Quicksand” de John Makenzie

2004 “Toronto R-V.” de Andra Nicols

2005 “Tertium non datur” de Lucian Pintilie

Televiziune

1979-1989 în România - 16 tele-filme

1993 “Les compagnons” de Christiane Spiero

1994 “Counterstrike” de Bruno Gantillon

1996 “Un petit grain de folie” de Sébastien Grall

1997 “Highlander” de Denis Berry

1998 “Stress” de Jérôme Boivin

1999 “Melissol” de Jean-Pierre Igoux

2001 “L'affaire martial” de Jean-Pierre Igoux

2002 “Cordier, juge et flit” de Eric Summer

2002 “Le camarguais” de Patrick Volson

2002 “Lyon police speciale” de Dominique Tabuteau

2003 “Vive mon enterprise” de Daniel Losset

2004 “Louis la Brocante” de Bruno Gantillon

Teatru

1979-1989 în România – 10 piese de teatru, printre care :

“Jocul dragostei şi al întâmplării” (Marivaux) de D. Galgotiu

“Aşteptând pe altcineva” (Paul Ioachim) de Tudor Marascu

“Între etaje” (Dumitru Solomon) de Amza Pellea

1981 “Fata din Andros” (Terenţiu) de Grigore Gonţa

1991 “Ces fous hypocrites” (Teodor Mazilu) de Bogdan Stanoevici

1992 “Faisons un reve” (Sacha Guitry) de Jaques Lorcey

1993 “Le systeme ribadier” (Georges Feydeau) de Bogdan Stanoevici

1994 “Les dix petits negres” (Agatha Christie) de Marc Lesage

1995 “Dr. Jekill & Mr. Hyde” (R. L. Stevenson) de Marc Lesage

1996 “Le Premier" (I.Horovitz) de Marc Lesage

1999 “Les portes du ciel” (J. Attali) de Stephan Hillel

2005 “Nietzsche, Wagner et autres Cruautes” (G. Tourman) de Marc Lesage

2006 “Love” (M. Schisgall)

Citiţi şi:

Noii miniştri au depus jurământul. Băsescu: Salut revenirea UDMR la guvernare. Şampanie nu am, pentru că premierul mi-a dat un buget mic

Guvernul Ponta III, legitim. CCR a respins contestaţia PDL şi PMP: „Este inadmisibilă“