Ultima fotografie a „Şoimului de la Mărăşeşti“, aviatorul român care a câştigat prima luptă cu un avion inamic

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Printre fotografiile-document ale Primului Război Mondial din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României se află şi ultima imagine cu aviatorul gorjean Vasile Craiu, supranumit „Şoimul de la Mărăşeşti”, pe patul de spital, din anul 1918.

Vasile Craiu a fost unul din cei mai valoroşi piloţi de vânătoare ai aviaţiei române din Primul Război Mondial. Ultima fotografie îl înfăţiţează pe patul de spital, fiind îngrijit de o infirmieră.

craiu

Primul „as” al aviaţiei de vânătoare române s-a născut la data de 31 decembrie 1894 la Novaci. Tatăl său a fost forţat, în anul 1873, să părăsească Ardealul natal, din cauza activităţii sale revoluţionare. Astfel, Vasile Craiu a crescut într-o familie cu o mare dragoste pentru patrie şi neamul românesc.

A rămas orfan de tată la vârsta de 15 ani şi a fost nevoit să se mute la Bucureşti cu mama şi fraţii lui. A studiat liceul „Cantemir Vodă”, în perioadă 1910 – 1912. În perioada respectivă, primii aviatori, Vlaicu sau prinţul Bibescu, erau consideraţi adevăraţi eroi, iar asta l-a determinat pe Vasile Craiu să-şi ridice privirile către cer. Devine elev al Şcolii pregătitoare de ofiţeri de infanterie. Obţine rezultate excelente la învăţătură şi este avansat elev plutonier major încă din primul an, 1913, când este declarat şef de promoţie. 
 

A participat la Campania din Bulgaria, în cel de-al doilea Război balcanic, remarcându-se şi obţinând medalia „Avântul Tăriei”. La 1 iulie 1914 Craiu devine sublocotenent, îndeplinind funcţia de comandant de pluton la Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta”.


„Nu pierde niciun minut şi, în timp ce servea sub drapelul Batalionului 2 Vânători, solicită şi obţine mutarea sa în corpul de aviaţie, devenind elev al Şcolii militare de pilotaj de la Cotroceni. A învăţat întâi în sală; disciplinele teoretice – Instrucţiuni de zbor, Topografia şi citirea hărţilor, Navigaţie aeriană, Meteorologie etc. – erau predate de profesori cu experienţă, printre care şi Gheorghe Negrescu, C. Fotescu, Constantin Beroniade sau Andrei Popovici. Pe câmpul de zbor Vasile Craiu a fost repartizat la instructorul Mircea Zorileanu, care, după câteva duble, l-a clasificat: „Craiu nu e făcut să zboare”. Totuşi, tânărul a perseverat. Şi-a corectat toate greşelile şi, la 13 august 1915, a trecut examenul de brevetare, devenind al 59-lea aviator român“, arată istoricul Andrei Popete Pătraşcu. 

Primul accident

A fost încadrat la manşa unui Blériot de 80 C.P. „Într-o escadrilă-mozaic, sub comanda lui Zorileanu. Cu această aeronavă, Craiu suferă primul său accident, căzând la 18 decembrie 1915 peste o clădire a Batalionului 2 vânători, acela la care activase nu cu mult înainte“, menţionează Andrei Popete Pătraşcu.

„Prima victorie a unui pilot de vânătoare român“

Vasile Craiu este avansat la gradul de locotenent şi primeşte comanda Escadrilei Nieuport 10, care în ianuarie 1917 este aruncată în focul luptelor.


„De pe aerodromurile din Galaţi, apoi Slobozia-Conachi, aparatele escadrilei decolau pentru misiuni ca: interzicerea accesului aeronavelor inamice în spaţiul aerian de deasupra liniilor române, protejarea avioanelor româneşti de bombardament şi observaţie, ca şi a baloanelor de cercetare, vânătoare liberă, cercetare în adâncime.


Cu noile avioane franceze Nieuport B.B. echipate cu motoare rotative de 80 C.P., înarmate la fel de bine ca şi cele germane, piloţii escadrilei executau 2-3 misiuni în fiecare zi, zburând fiecare câte 8-9 ore. Vasile Craiu, acela considerat inapt de către primul său instructor, devine în scurt timp cel mai bun acrobat al corpului român de aviaţie. A muncit mult pentru a ajunge la acest nivel de pregătire, a efectuat un număr mare de ore de zbor de antrenament şi a studiat cu atenţie avioanele inamice, învăţând singur lupta aeriană. A angajat de mai multe ori lupta cu Fokker-ele nemţeşti, dar acestea, profitând de viteza lor superioară, au fugit de fiecare dată. De abia la 18 martie 1917 a reuşit Vasile Craiu să doboare primul său Fokker, în apropierea comunei Baldovineşti (Galaţi). Aceasta a fost şi prima victorie a unui pilot de vânătoare român. Prima dintr-un şir de câteva sute în cele două Războaie mondiale.

Rănit în luptă 

„La 15 iunie 1917, Vasile Craiu decolează pentru a proteja un Farman 40 pilotat de Nae Iliescu-Mitralieră. În cursul unei confruntări cu două Fokkere, românul este lovit de un glonţ german în umărul drept. Reuşeşte, totuşi, să aterizeze forţat, fiind recuperat şi transportat la spital de către pilotul Farman-ului. De remarcat stăpânirea de sine de care a dat dovadă Craiu în această situaţie grea, când a pilotat cu o singură mână.

În urma acestor două evenimente, tânărul aviator gorjean este decorat cu ordine româneşti şi franceze. Revenit în luptă, Craiu obţine, alături de camarazii săi din escadrila Nieuport-11 un număr de victorii aeriene mai mare decât al tuturor celorlalte escadrile de vânătoare româneşti. Au executat un număr de peste 500 de misini, totalizând mai mult de 3.000 de ore de zbor“, prezintă Andrei Popete Pătraşcu.

A fost avansat la gradul de căpitan la vârsta de 23 de ani

Tânărul Vasile Craiu a executat primele misiuni în zbor de noapte din istoria aviaţiei române, iar victoriile îl fac să fie promovat la excepţional.


„Craiu obţine, alături de camarazii din escadrila sa, un număr de victorii aeriene mai mare decât al tuturor celorlalte escadrile româneşti, executând peste 500 de misiuni. La 1 septembrie 1917 este avansat, la Excepţional, la gradul de căpitan. Avea numai 23 de ani! Superiorii îi recunoşteau, astfel, meritele şi era cunoscut în rândul tuturor aviatorilor,  iar numele său era un simbol al curajului şi iscusinţei piloţilor militari. A fost apreciat de generalul Ieremia Grigorescu ca fiind cel mai bun pilot de vânătoare al aviaţiei române din Primul Război Mondial”, mai consemnează Ion Ţîrlea pe pagina de Facebook „Târgu Jiu Odinioară”.

Moartea „şoimul de la Mărăşeşti”

 

La 24 august 1918, „şoimul de la Mărăşeşti” a decolat pentru ultima oară de pe aerodromul din Bârlad. „Avionul său, care în luptă nu-l trădase niciodată, în acea zi nu a mai răspuns la comenzi. După executarea unei game de figuri de acrobaţie, avionul s-a angajat în vrie. Pilotul a redresat cam la 100 m, dar s-a angajat din nou la 50 m, zdrobindu-se de sol. Colegii săi au ajuns repede la locul dezastrului, dar rana provocată de un şurub al mitralierei, ce i se înfipsese în frunte, a fost fatală pentru pilot. A fost înmormântat la Bârlad, de unde gorjenii l-au ridicat în 1927 pentru a-l reînhuma la Târgu Jiu, în Cimitirul Eroilor. Amintirea şi exemplul lui au rămas, însă, în amintirea aviatorilor români şi a admiratorilor lor“, precizează istoricul.

Pentru incontestabilele sale merite, căpitanul aviator Vasile V. Craiu a fost distins cu următoarele ordine şi decoraţii:

– Avântul Tăriei

– Mihai Viteazu, clsa a III-a

– Coroana României cu spade, în gradul de ofiţer cu panglică de Virtute Militară – Steaua României cu spade, cu gradul de Cavaler

– Sfântul Vladimir clasa a IV-a, cu spade şi fundă (decoraţie rusească) – La Croix de Guerre avec palme (decoraţie franceză)

Pe 24 august, se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Vasile Craiu. Cu această ocazie, Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă din România au „botezat” un avion cu numele eroului gorjean. De asemenea, pe fuselajul aparatului de zbor se află numele şi chipul pilotului miliar din Primul Război Mondial.

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite