Târgu-Jiu: Larisa Săvulea, de la 15 ani îşi urmează tatăl în arbitrajul de fotbal

Larisa a avut un exemplu în familie ca arbitru de fotbal şi a fost curioasă să vadă despre ce este vorba. I-a plăcut atât de mult încât şi-a făcut o profesie din arbitraj, acum fiind arbitru divizionar la nivelul ligii a treia.

Tatăl Larisei Săvulea este fostul arbitru şi fotbalist Ion Săvulea. Acesta nu a avut băieţi care să-i moştenească pasiunea pentru fotbal dar a convins-o pe fiica mai mică să aleagă arbitrajul, deşi avea de ales între modeling şi sport. Larisa are o soră mai mare care este fotomodel şi a cochetat şi ea cu prezentările de modă însă până la urmă a ales să continue în arbitraj, acum fiind arbitru divizionar.

La 20 de ani arbitra meciuri de liga a III-a

A promovat destul de repede toate categoriile deşi a început devreme să practice arbitrajul. La 20 de ani avea deja destule meciuri pentru a putea promova la nivelul lotului divizionar şi a mers la examene reuşind să promoveze la nivelul ligii a treia, acolo unde destul de greu reuşesc şi băieţii să ajungă. „Pentru mine nu a fost greu nici un examen la arbitraj şi cred că pentru nimeni nu ar fi extraordinar de greu dacă face asta din pasiune. Dacă înveţi legile jocului şi regulamentele şi te pregăteşti fizic constant nu are cum să fie greu” povesteşte Larisa convinsă că poate pregăti şi o promovare la un nivel mai înalt.
De doi ani deja arbitrează meciuri din liga a treia şi s-a obişnuit să îmbine şcoala cu sportul şi activitatea din arbitraj. A absolvit deja o facultate de turism iar acum este din nou studentă la sport, dar spune că nu se va opri aici nici cu arbitrajul pentru că vrea să promoveze mai departe. Acum aşteaptă cu nerăbdare să fie programată la examenul care îi va permite să arbitreze meciuri în eşaloanele superioare.

A arbitrat nouă meciuri într-o săptămână

Arbitrajul acaparează mai ales zilele din weekend iar cei care aleg să-l practice ştiu deja de la început că vor avea mai puţin timp liber. Practic timpul liber trebuie să-l dedici aproape în totalitate meciurilor arbitrate sau antrenamentelor care au o frecvenţă bine stabilită pentru că an de an, înainte de tur şi retur, arbitrii au de trecut testele fizice şi teoretice. „Partea cea mai dificilă la arbitraj este că nu mai ai weekend, mereu eşti pe drum, pleci dimineaţa devreme, ai un program foarte încărcat. Am arbitrat şi nouă meciuri într-o săptămână cu etape intermediare” a explicat sâmbătă tânăra care urma să arbitreze în weekend patru meciuri. Uneori mai are totuşi câte un weekend pe lună liber şi mai evadează din lumea fotbalului, însă destul de rar. Deplasările la  meciuri sunt şi acestea obositoare uneori fiind nevoită să plece de acasă la 5 dimineaţa şi să se întoarcă după miezul nopţii. Toamna trecută a avut şi un accident pe defileul Jiului, când se întorcea noaptea de la un meci, dar acest lucru nu a speriat-o prea tare. În cei peste şase ani de arbitraj, Larisa se poate lăuda cu câteva sute de meciuri arbitrate ca asistent alături de colegii din colegiul de arbitri Gorj dar şi de cei din ţară cu care este delegată acum la nivelul ligii a III-a. Şi spune că nu se va opri aici pentru că are ambiţii mari, de a arbitra chiar şi meciuri internaţionale.