Cum au dat târcoale militarii sovietici Tezaurului României, care era ascuns într-o peşteră de lângă Mănăstirea Tismana

Peştera de lângă Mănăstirea Tismana este locul în care, în deplin secret, a fost depozitat, în perioada 1944-1947, tezaurul reprezentând 242 de tone de aur al României, pentru a fi ferit din calea ruşilor şi a nemţilor care pe-atunci îşi disputau teritoriul ţării. Deşi operaţiunea a fost secretă, în mai multe rânduri au fost semnalaţi în localitatea Tismana şi chiar în zona mănăstirii militari sovieticii.

Tezaurul a fost ascuns, iniţial, într-o pivniţă din mănăstire, dar, pentru că s-a considerat că acel loc nu este sigur, aurul a fost mutat într-o peşteră de lângă sfântul lăcaş de cult. Militarii sovietici au dat târcoale tezaurului, prezenţa acestora fiind semnală în mai multe rânduri de către responsabilii armatei şi cei ai BNR. 

„Documentele identificate până acum menţionează în două rânduri prezenţa unor militari sovietici la Tismana, în perioada cât s-a aflat acolo Tezaurul BNR. Prima menţiune este din februarie 1945. Este o informare trimisă guvernatorului Băncii Naţionale, la 16 februarie: «Avem onoarea de a vă informa că în dimineaţa zile de 14 crt., pe la orele 12,30, s-au prezentat la mănăstire doi ofiţeri sovietici (un maior, în uniformă, şi un locotenent, îmbrăcat civil). De îndată ce turismul cu care au venit a fost somat să oprească la primul post de santinelă, numiţii au descins din maşină, prezentându-se ofiţerului ce i-a întâmpinat (lt. Popescu Nicolae). Locotenentul sovietic, în limba română, a rugat ofiţerul român a-i conduce la domnul comandant al detaşamentului, care între timp, fusese înştiinţat de această vizită. Fiind primiţi imediat, prezentând delegaţiile de serviciu, au declarat că sunt reprezentanţii Comisiei de armisitiţiu pentru judeţul Gorj, dorind a se informa, potrivit clauzelor de armistiţiu, de efectivele detaşamentului.

Domnul maior le-a înmânat datele cerute cu privire la efectivul trupei, după care i-a invitat la o gustare camaraderească, la care ofiţerii sovietici au răspuns cu multă plăcere. Nu s-au interesat de misiunea detaşamentului; în clipa în care locotenentul sovietic pusese această întrebare, maiorul sovietic a intervenit, dorind a se discuta şi alte chestiuni, în afară de serviciu. Convorbirile au avut tot timpul o atmosferă camaraderească. Delegatul BNR se afla în acea zi la Târgu Jiu... La înapoiere, în timpul parcursului, aflând de vizita ofiţerilor sovietici, prezentându-se domnului comandant al detaşamentului i s-au confirmat întocmai cele relatate mai sus. Ofiţerii sovietici au părăsit localitatea la orele 14»“, arată guvernatorul Mugur Isărescu în lucrarea „Odiseea aurului“.

Militarii sovietici, în vizită la mănăstire, alături de autorităţile locale 

Altădată, militarii sovietici erau aduşi în vizită la mănăstire chiar de către autorităţile locale, care probabil că nu ştiau ce comoară se află ascunsă în peşteră. 

„A doua semnalare apare într-o scrisoare trimisă de delegatul BNR la Tismana, Demeter Georgescu. El se plângea în general de vizitele prea dese ale unor grupuri însoţite de oficialităţi din judeţ şi ruga să se intervină la autorităţile locale ca pentru viitor ele să fie evitate. În acest context era menţionată şi prezenţa a trei generali, a unui colonel şi a trei-patru ofiţeri inferiori sovietici la un dejun oferit de prefectul de Gorj pentru Grigore Geamănu, secretar general al Ministerului de Interne. La 19 august sosiseră alţi doi militari sovietici, însoţiţi de primarul oraşului Târgu Jiu. Erau menţionate şi măsurile de camuflare luate cu acele prilejuri, precum şi explicaţiile date despre unor militari în zonă“,

mai scrie Mugur Isărescu. 

Unitate a armatei sovietice, lângă Tezaur

A existat chiar pericolul ca în incinta mănăstirii să fie constituită o unitate militară sovietică, situaţie care ar fi pus în mare pericol Tezaurul României. Până la urmă, această intenţie nu s-a mai concretizat. „S-a mai o dată alarma la 20 iunie 1945. Atunci, delegatul BNR la Tismana trimitea o informare mai amplă pe care o începea cu ştirea că «în ziua de 19 crt., col, Ivănescu, comandantul sectorului de pază Gorj, ne-a informat telefonic că «în curând (peste 10-15 zile) vor sosi spre a fi încartiruiţi în regiunea noastră mai multe unităţi ruseşti, din care o parte vor fi cartiruite în regiunea Târgu Jiu, alta în zona Cărbuneşti, iar a treia în zona Tismana, unde vor rămâne după informaţiile d-sale aproximativ 1,5-2 luni, fiind în trecere».

De comun acord cu căpitanul Căpăţână, care conducea companie de pază, a informat telefonic şi Corpul Grănicerilor (din 1945, ca urmare a situaţiei existente în ţară, sediile BNR şi transporturile de bani făcute dubele acesteia erau protejate de gărzi furnizate de Corpul Grănicerilor) şi Marele Stat Major. Cu câteva zile înainte se prezentaseră la Primăria Tismana doi delegaţi ai armatei sovietice, care ceruseră informaţii despre numărul localurilor de şcoală, despre capacitatea lor şi despre data la care se terminau cursurile. Nu se invocaser alte tipuri de localuri. Astfel de delegaţi se prezentaseră şi în comunele Arcani şi Peştişani, ultima la 12 km de Tismana. Se exprima temerea că s-ar fi putut instala un comandament chiar la mănăstire. Se cerea sprijin pentru a se evita instalarea unor unităţi militare sovietice în zona Tismana. Cum problema nu mai apare în documentele de arhivă consultate, probabil că s-a găsit o soluţie. În încheierea documentului, D. Georgescu scria: «În curând, trupa de pază va fi formată numai din contingente active (1944-1945) care sunt foarte disciplinate“, a mai menţionat guvernatorul Mugur Isărescu.