„Potârnichile gri“, curajoasele femei din Scoţia care au îngrijit victimele Primului Război Mondial în spitalul de campanie din Dobrogea

Martin Harris: Acestea posedau un simţ al datoriei, o dorinţă de a-şi ajuta aliaţii, o încredere în abilităţile personale şi o determinare de a le folosi

„Adevărul“ vă spune povestea infirmierelor voluntare scoţiene care ne-au ajutat în Primul Război Mondial. Armatele ruso-româno-sârbe şi nu numai au beneficiat din plin de dăruirea femeilor scoţiene care proveneau din organizaţia denumită „Spitalele Femeilor Scoţiene“ („Scottish Women’s Hospitals – SWH“).

 
Conducătoarea acestei expediţii în România a fost Dr. Elsie Inglis, personalitate recunoscută pentru talentul medical şi implicarea în mişcarea pentru dreptul de vot al femeilor. Unitatea medicală a femeilor scoţiene a ajuns întâia oară în Dobrogea pe ruta Arhanghelsk-Moscova-Odessa-Reni. Scopul lor iniţial era ajutorarea Diviziei I de voluntari sârbi sosită aici din Rusia, însă din cauza pierderilor grele această divizie a fost trecută în rezervă, astfel încât infirmierele şi doctoriţele scoţiene au îngrijit soldaţii români şi ruşi de pe front.

“Ca să ne facem o idee despre curajul lor, atunci când frontul dobrogean a căzut, Dr. Elsie Inglis a căutat să rămână la Medgidia alături de răniţi cât mai mult timp cu putinţă. Deşi ordinul de retragere îi impunea plecarea la 5:30 dimineaţa, după şase ore aceasta încă mai lua în considerare posibilitatea de a rămâne. La ora 14.00, infirmierele scoţiene rămase chiar au luat parte la serviciul religios, în timp ce drumurile începeau să se umple de refugiaţi şi militari. Într-un final, după-amiază, cei din unitatea medicală cu problemele cele mai mari (suferinzii de dizenterie) au fost transportaţi cu trenul, în timp ce Dr. Elsie Inglis a plecat într-o maşină de personal, alte 5 infirmiere într-o ambulanţă, şi altele 7 într-un camion rusesc împreună cu echipamentul medical”, ne-a spus Costel Coroban, doctorand la Universitatea Valahia din Târgovişte (UVT) şi autor al lucrării „Potârnichile Gri - Spitalele Femeilor Scoţiene în România 1916-1917”.

14 unităţi medicale

În total, în timpul războiului, 14 unităţi medicale (cu surori medicale, infirmiere, medici, ambulanţe, şoferi, bucătari etc.) au fost trimise în Corsica, Franţa, Malta, România, Rusia, Salonic şi Serbia.

Mai puţin cunoscut este faptul că, mai înainte, în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, la Turnu Măgurele funcţionase un spital de campanie sub conducerea Mariei Rosetti (1819-1893), soţia lui C.A. Rosetti. Aceasta se trăgea din partea tatălui din clanul scoţian Grant, al cărui nume îl purtase înainte de căsătorie. 

“Posedau un simţ al datoriei, o dorinţă de a-şi ajuta aliaţii”

“Îmi pot foarte bine imagina surpriza generalilor din Statul Major de la Medgidia când aceste doamne din Edinburgh (fiind cunoscute ca «Potârnichile Gri», după culoarea uniformei lor) au apărut la datorie acolo şi au înfiinţat spitalul lor de campanie după ce au ajuns în România trecând prin Arhanghelsk şi apoi Odessa. Poate că până atunci nu mai întâlniseră femei scoţiene! Acestea posedau un simţ al datoriei, o dorinţă de a-şi ajuta aliaţii, o încredere în abilităţile personale şi o determinare de a le folosi şi demonstra, şi mai presus de toate o voinţă de fier, refuzând să fie oprite de vreun obstacol; asemenea abilităţi le-au condus pe aceste tinere doamne din Scoţia în Dobrogea unde au salvat viaţa multor soldaţi români, ruşi şi sârbi în timpul celor mai primejdioase momente ale războiului”, a spus Martin Harris, Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, caracterizând lucrarea tânărului doctorand de la UVT.

Costel Coroban

La sfârşitul lui 2014, Prezidiul Academiei Române a distins cu Premiul Academiei, lucrarea „Potârnichile Gri - Spitalele Femeilor Scoţiene în România 1916-1917” a lui Costel Coroban.

„Pentru mine, acordarea acestui premiu lucrării mele de către Academia Română înseamnă o recunoaştere a utilităţii cercetării mele, în primul rând, şi trebuie să precizez că acest lucru mă face să realizez cât de important a fost ajutorul primit de la îndrumătorii mei şi cercetătorii care au avut încredere în mine: domnul profesor Silviu Milou de la Universitatea Valahia Târgovişte, care a publicat rezultatele iniţiale ale cercetărilor mele în Valahian Journal of Historical Studies. Apoi, ar fi fost foarte greu să ajung aici fără ajutorul unor specialişti din străinătate. Domnul profesor emerit Harry Dickinson de la Universitatea din Edinburgh, care m-a ajutat cu materiale, la fel ca şi doamna profesor Jane McDermid de la Universitatea din Southampton care mi-a împărtăşit din rezultatele sale de cercetare în acest domeniu restrâns al istoriei”, spune Costel Coroban.

Muncă de documentare

“M-am aplecat asupra temei infirmierelor scoţiene sosite în România în Primul Război Mondial fără să ştiu ce voi găsi sau ce nu voi găsi, am pornit de la mici menţiuni în ziarele dobrogene din perioada interbelică şi am ajuns la sute de pagini de jurnale sau scrisori despre acest subiect, aflat în majoritate la Imperial War Museum din Londra. Din fericire, au ieşit la iveală foarte multe materiale despre România Primului Război Mondial care erau clasificate ca referitoare la Rusia. În prezent lucrez la lucrarea de doctorat ce tratează ideologia puterii in Norvegia şi Islanda în perioada secolelor al XI-lea şi al XII-lea (perioada vikingilor). Nu consider că un istoric ar trebui să-şi impună limite, dar nici să aibă aşteptări exagerate, curiozitatea cercetătorului având propriul său rol. Să ne amintim de Barbara Tuchman, care a rămas cunoscută datorită cărţilor sale despre «calamitosul» secol al XIV-lea dar şi despre Europa Primului Război Mondial”, mai spune tânărul doctorand.

Costel Coroban:

- În 2012 a obţinut Premiul "A. D. Xenopol" oferit de Banca Naţională a României şi Fundaţia Culturală "Magazin Istoric" pentru volumul"Potârnichile Gri. Spitalele Femeilor Scoţiene în România 1916-1917".
În 2012 a obţinut Premiul "Cercetătorul anului 2012. Locul III" din partea Arhivelor Naţionale ale României (Guvernul României) pentru activitatea de cercetare.

- Diploma de Onoare, Liga de Prietenie Romano-Sârbă, pentru contribuţii remarcabile la promovarea prieteniei româno-sârbe, semnată de F Calinic, Episcop de Argeş-Muscel.

- Diploma „20 ani de activitate a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor 1991-19 Noiembrie-2011” pentru merite deosebite în cinstirea memoriei Eroilor Neamului Românesc, decizia Nr. 214/19 noiembrie 2011, Consiliul Director ANCE Bucureşti.

- Diploma acordată de Primăria Dobrici, din Bulgaria, pentru efortul în restaurarea şi popularizarea Cimitirului Militar Dobrici, 05 Septembrie 2009.