Jandarmul supraponderal care şi-a sculptat trupul prin alergare: „Eram predispus la boală, la diabet”
0
Plutonierul adjutant Ionuţ Timofte, 37 de ani, este unul dintre jandarmii care fac cinste unităţii din care provine şi este un exemplu de urmat pentru mulţi colegi, dar şi pentru persoanele care se luptă cu kilogramele în plus.
Ionuţ Timofte este jandarm în cadrul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean „Mircea cel Bătrân” Dâmboviţa. Recent el a fost desemnat “jandarmul de onoare al unităţii” pentru rezultatele remarcabile obţinute în ultimii ani, la concursurile de alergare montană şi maratoane.
Distincţia a fost acordată cu ocazia aniversării „Zilei Jandarmeriei Române”, instituţie care, pe data de 3 aprilie a împlinit 172 de ani de existenţă.
Cum a slăbit zeci de kilograme
Ionuţ s-a apucat de alergare înainte să se căsătorească, când avea 105 kilograme. A avut o tărie de fier în lupta cu greutatea corporală, slăbind 25 de kg relativ repede. Acum are 70 de kilograme şi este om de bază al Postului Montan de jandarmi din Bucegi.
„Toate concursurile sunt importante pentru mine şi iau pregătirea foate în serios. Acum câţiva ani, când am văzut cât îmi arăta cântarul, am zis că trebuie să fac ceva cu viaţa mea. Am schimbat totul, radical, şi am slăbit 25 de kg în şase luni, doar cu ajutorul alergatului. Alergatul m-a disciplinat şi în ceea ce priveşte alimentaţia. Nu mai beau sucuri carbogazoase şi mănânc multe legume şi fructe”, spune plutonierul adjutant Ionuţ Timofte.
Nici nu mai ştie cum e să fii gras, decât dacă se uită în poze. S-a decis să îşi schimbe radical viaţa la 22 de ani, pentru că devenise apăsătoare. Orice mişcare, orice efort erau greu de îndurat pentru el.
„Eram gras. S-au întâmplat multe de atunci, am participat la peste 80 de concursuri în toţi aceşti ani. Anul trecut am alergat pentru copiii cu autism 153 de kilometri, una dintre cele mai lungi curse. Pentru mine sunt performanţe foarte bune, nu mă gândeam să ajung aici vreodată. Contează că am susţinerea familiei, a soţiei”, crede el.
Dâmboviţeanul a terminat liceul sportiv din Moreni, la secţia „fotbal”. După terminarea studiilor liceale s-a plafonat din punct de vedere psortiv. Nu mai alerga şi, aşa cum fac toţi sportivii, a început să se îngraşe.
„Vreo doi ani nu am mai făcut nimic, aveam o alimentaţie haotică, beam băuturi carbogazoase, mâncam pâine, cartofi prăjiţi, le făceam pe toate. Mai grav era că nu acceptam că mă îngrăşasem, dar era evident. Mai ieşeam cu prietenii la un tenis de picior şi după cinci minute de alergat, mă sufocam. M-am hotărât într-o zi să îmi iau o bandă de alergare şi azi pun pic, mâine un pic, am trecut de la câteva sedunde pe bandă, la 30 de minute”, îşi aduce aminte jandarmul.
Legătura cu banda de alergare s-a „cimentat” destul de bine şi ani la rândul era singura mişcare pe care o făcea, dar era eficientă. Rezultatele au început să se vadă, iar primul concurs de alergare la care a participat a avut loc în 2015. În următorul an a început să se pregătească şi mai serios şi să simtă gustul victoriei.
„Acum e un stil de viaţă, alergarea face parte din viaţa mea. Consider că 70% din ceea ce sunt acum se datorează sportului. Sportului datorez şi familia, pentru că mi-am cunoscut soţia în sala de sport. Acum am 75 de kg, mă menţin aici de doi ani. Am grijă şi la alimentaţia, nu mai beau sucuri, nu beau alcool, nu fumez. Încerc să duc o viaţă echillibrată. Dacă mănânci puţin din toate nu îţi faci rău, dar excesul te poate afunda”, explică el.
Nicio zi fără alergare
Pentru plutonierul adjutant de la IJJ Dâmboviţa, alergarea a devenit un mod de a fi.
„Nu mă gândeam vreodată că o să devin dependet de alergare. Am făcut asta pentru a avea o viaţă mai uşoară, pentru că la 21 de ani eram predispsus la boală, la diabet. Consider că toţi avem mai multe versiuni, dar depinde pe care o scoatem la suprafaţă. Niciodată nu e prea târziu să fii ce puteai fi. Am rămas suprins de alergători care la 60 sau 65 de ani făceau sport de performanţă. I-am luat ca model. Îmi doresc şi eu la fel să fac şi să alerg cât mă ţine organismul”, mărturiseşte bărbatul.
Cumpăna care îl putea ţintui la pat pentru totdeauna
Ionuţ se află acum într-o perioadă mai puţin plăcută. Zilele trecute a ajuns la spital, cu nişte dureri groaznice de spate. Medicii l-au operat imediat, evitând, astfel, o tragedie.
„Am trecut prin cumpăna vieţii. M-am operat de hernie de disc, sunt scos din cărţi cel puţin două luni. Doctorul mi-a spus că îmi pot relua viaţa normal după 3-4 luni. Mi-e frică, pur şi simplu. Am fost la un pas să rămân paralizat. Am întrebat dacă e de la alergat, medicul mi-a spus că nu. A fost o bubă mică, s-a fisurat vertebra, a început să migreze către nervul sciatic şi aşa am ajuns la bistuiu”, spune el mâhnit.
Durerile mari l-au trimis la spital. Pur şi simplu nu îşi mai simţea picioarele.
„Aveam dureri mari de tot, nu mai puteam să merg. Săptămâna trecută, îmi amorţiseră picioarele. Sâmbătă am primit distincţia din partea IJJ Dâmboviţa şi duminică m-am operat. Era ireversibilă treaba. Operaţia de hernie de disc e comuncă acum, cea mai uşoară pe secţia de neurochirurgie. Am făcut-o la paroscop, iar recuperarea este rapidă. Acum sunt în concediu medical, iar peste o săptămână scot firele”, adaugă jandarmul.
Mai în glumă, mai în serios, alergătorul spune că avea nevoie de o pauză, pentru că nu îi mai dădea organismului odihna de care avea nevoie.
„Am avut multe succesuri şi pe plan familial şi sportiv. Chiar aveam nevoie de o pauză, nu de asta spun sincer, pentru că intervenea oboseala. Nu puteam sta deloc, trebuia să îmi iau doza zilnică de alergare. În 2016 aveam o medie de 2.000 de kilometri pe an, iar acum alerg în jurde 4.000 de kilometri pe an. Mă antrenez în fiecare zi, acasă şi la serviciu”, spune hotărât multiplul medaliat la concursurile de alergare din ţară.
De 9 ani lucrează la Postul Montan de jandarmi de la Zănoaga, din Munţii Bucegi. De 4 ani însă, mai concurează într-o competiţie cu bătaie lungă – cea cea tătic.
„Copilul mă aleargă şi el, e plin de eneregie, abia aştept să pot alerga cu el. Nu pot să desciu în cuvinte sentimentul cnd mă aşteptă la linia de sosire alături de soţia mea. Am o grămadă de satisfacţii. Copilului vreau să îi induc dragostea de sport, înot, poate fotbal, atletism. Copilul trebuie să simtă plăcere, nu să fie împins de la spate”, crede jandarmul.
Pentru Ionuţ Timofte, cele mai importante titluri câştigate sunt cel de campion naţional master 800 metri, în 2020 şi vicecampion national 1.500 metri şi concursul caritabil „AutismMareaNeagra - 24h”, unde a alergat 153 kilometri în 19 ore şi 35 minute.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Designerul din spatele poveştii de succes „Calapod Private Tailor”: „Oferim o întreagă experienţă”
Se încarcă comentariile...
