Portret/Valentin Moscaliuc: „Fotografia perfectă încă nu a venit“

O privire scurtă între el şi obiectiv, un zâmbet alb-negru pe 16 mm, o vizită într-un laborator foto... şi gata! Dragostea pentru fotografie s-a înfiripat.

Era prin clasa a II-a, în 1956, când un fotograf bătrân, pe nume Victor Colbert, i-a făcut cadou un aparat de fotografiat. „Era unul simplu format 6X9. Atunci am pus eu pentru prima dată mâna pe un aparat“, îşi aminteşte Valentin Moscaliuc.
L-a curtat pe bătrânul fotograf ani în şir: i-a făcut curat prin laborator, i-a şters un geam, până când i-a dat voie să ajute la uscarea pozelor.

„Era un procedeu tare complicat. Totul se făcea pe o sticlă bine ştearsă, pe care se presa fotografia cu mare grijă pentru a nu prinde bule de aer, după care se usca la soare“, spune maestrul. Pozele le scotea acasă la el. „De developat le developam acasă, în bucătăria mamei. Ei, şi odată, din grabă, am vărsat revelatorul pe covorul nou al mamei, luat cu greu în rate. La început nimic, dar peste vreo două zile s-a ars covorul şi atunci am luat-o pe cocoaşă de la mama“,  a povestit Valentin Moscaliuc. După covor a ars rochia surorii lui mai mici, pentru care a luat o nouă bătaie.

A format 4.000 de fotografi

În 1970 a fost numit profesor în arta fotografică la Casa Pionerilor şi Şoimilor Patriei din Suceava. Prin mâna lui au trecut de-a lungul celor 39 de ani de carieră profesională peste 4.000 de elevi. Unii au ajuns fotografi de succes prin diferite companii de publicitate, alţii şi-au văzut de cariera lor, însă toţi au rămas cu pasiunea pentru fotografie insuflată de profesorul Moscaliuc.

„Ţin legătura cu mulţi, am chiar acum recent patru absolvenţi la Secţia de Artă Vizuală a facultăţilor de profil din Cluj şi Bucureşti“, se mândreşte maestrul. Valoarea profesională i-a fost confirmată de zeci de premii naţionale şi internaţionale. A participat la concursuri de film de scurt metraj, a organizat şapte expoziţii proprii, trei dintre acestea peste hotare.

Zeci de premii şi expoziţii personale

„Până în ’90 am publicat la reviste şi ziare locale, am fost corespondent TVR o vreme, am participat la expoziţii de grup. Apoi, chiar în 1990 am lansat prima expoziţie personală cu imagini de la Revoluţie, luate direct de acolo, din Piaţa Universităţii“, a detaliat profesorul.

Ultima expoziţie din România va fi anul acesta, pe 4 iulie, în Suceava. Privind cu oarecare nostalgie în urmă, Valentin Moscaliuc este convins că „fotografia perfectă încă nu a venit“.

Profil
Născut. 3 mai 1948, Suceava.
Studii. Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Facultatea de Filosofie.
Familie. Este căsătorit şi are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Preferaţi fotografia pe film sau pe cea digitală?
Din 1995, de când a apărut aparatul digital, a dispărut emoţia din fotografie. Înainte, când pozai pe film te gândeai la temă, la compoziţie, pentru că ştiai că fiecare cadru e unic. Când developai filmul la fel, aveai emoţii: o singură greşeală şi distrugeai fotografia.
Fotografia este o afacere sau doar un hobby?
Cea artistică artistică nu este o afacere. Nu se poate trăi din ea. Nu cumpără nimeni fotografii dintr-o expoziţie. Toţi vin, se uită şi pleacă. Dacă vrei să trăieşti din asta trebuie să o dai pe partea comercială: fotografii la nunţi, botezuri, cumătrii.
Ce urmăriţi atunci când fotografiaţi?
Trăirile oamenilor, emoţiile lor. Expresia omului într-un anume moment al vieţii lui este unică.

Ce-i place
Iubeşte frumosul, pe care-l consideră expresia supremă a binelui. Iubeşte oamenii şi încă mai crede în ei şi în omenie. Îi place să gătească, specialităţile lui fiind, printre altele, tiramisu şi ciorba de burtă.

Ce nu-i place
Urâtul. Dar nu din imagine, nu din fotografie. Urâtul din oameni, urâtul cu care se confruntă zilnic.