Pacienţi ţinuţi de milă în spitale, în lipsa serviciilor paliative. Medic: „Când ne moare un pacient în secţie este îngrozitor pentru ceilalţi“

Dreptul la o moarte demnă, statuat în legislaţia specifică, e o glumă când vorbim de pacienţii aflaţi în stadii terminale, în lipsa centrelor de îngrjiri paliative, dar şi a furnizorilor de astfel de servicii la domiciliu.

Paliaţia este un domeniu aproape necunoscut sectorului public de sănătate. Aparţinătorii aud şi ei, probabil, de posibilitatea ca un bolnav aflat în faza terminală a bolii (fază însoţită, în cele mai multe cazuri, de dureri teribile în lipsa terapiei adecvate) să primească îngrijiri specifice de-abia când este prea târziu.

Prin contractul-cadru în vigoare, prin care se asigură finanţarea serviciilor medicale pacienţilor asiguraţi, bolnavii aflaţi în stadiul final al bolilor grave pot beneficia, teoretic, de îngrijiri paliative la domiciliu, iar gama posibilităţilor se va lărgi prin viitorul contract, care intră în vigoare la 1 aprilie 2018.

Medicul Adelina Ştiucă, şefa secţie Oncologie a spitalului slătinean FOTo: Alina Mitran

Furnizorii de astfel de servicii sunt foarte puţini în ţară, pe de o parte, iar pe de altă parte, cei care furnizează îngrijiri la domiciliu, altele decât cele palitive, şi care suplinesc, într-o oarecare măsură, lipsa celor dintâi, nu beneficiază de fonduri pe măsura solicitărilor. Oricum ai judeca, pacienţii aflaţi „pe ultima sută de metri“, oricât de cinic ar suna, rămân aproape pe cont propriu, drepturile lor sunt doar pe hârtie.

„O treime din pacienţii noştri sunt în acest stadiu“

În judeţul Olt, în evidenţe sunt aproximativ 12.000 doar bolnavii diagnosticaţi cu cancer. Speranţa de viaţă este diferită în funcţie de tipul de cancer, iar noile tratamente, chiar dacă ce se furnizează prin sistemul public nu este de ultimă generaţie, au crescut şi mai mult rata de supravieţuire. Acest „succes terapeutic“, aşa cum îl numesc medicii, a făcut ca secţiile de oncologie să fie pline-ochi, situaţie generalizată la nivel naţional.

La cel mai mare spital din Olt, Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina, secţia de Oncologie are 45 de paturi, rezervate pacienţilor care urmează tratament chimioterapic, celor care suferă complicaţii în urma diverselor tratamente etc. Aici rămân, însă, şi pacienţi pentru care, conform schemelor de tratament, nu se mai poate face nimic, iar numărul lor nu este deloc mic. Deocamdată există doar un plan, şi el pe hârtie, de înfiinţare a unui compartiment de îngrijiri paliative după ce secţia va fi reabilitată, pentru care e nevoie de medici care să aibă competenţe în paliaţie, de asistenţi medicali de asemenea specializaţi, de psihologi, kinetoterapeuţi etc.

„Pornim de la realitatea că nu avem spaţiu şi acele 5 paturi figurează decât în documente. Noi, ca spitale de urgenţă, facem tratamente paliative, pentru că mulţi dintre pacienţii în stadii terminale sunt aduşi în Urgenţe şi au nevoie de tratamente suportive – de la calmarea durerii, la susţinerea funcţiilor vitale, tratamente suportive de toate felurile, vin cu ascită, cu pleurezie, şi tratamentele astea contribuie la o ameliorare a calităţii vieţii lor şi la o prelungire a supravieţuirii. Cam o treime din pacienţi sunt în acest stadiu, vin cu sângerări, dispnee, dureri, constipaţie, tot tabloul. Şi încercăm să le rezolvăm, mai cu seamă că nu funcţionează, şi mai ales în teritoriu, un sistem de îngrijiri medicale paliative la domiciliu şi atunci pentru orice problemă vin la spital“, a declarat dr. Adelina Ştiucă, medic primar oncolog, şefa secţiei Oncologie a SJU Slatina.

Mulţi dintre pacienţi, a mai spus dr. Ştiucă, în special cei din mediul rural, care, altfel, ar avea, poate, perspectiva de a fi abandonaţi la domiciliu, se bucură că mai pot sta de vorbă cu cineva, de mâncare caldă şi, unii, de condiţii mai bune decât cele de acasă. Când vine vremea însă, tabloul este absolut înfiorător. Secţia nu are rezerve pentru astfel de cazuri, uneori se mai foloseşte o rezervă a unei secţii medicale vecine, alteori însă vecinii de salon, aflaţi şi ei nu prea departe de acest moment,  asistă neputincioşi la sfârşitul colegului lor.

Când starea de sănătate se depreciază, pacienţii sunt aduşi cu ambulanţa la spital

„Mulţi dintre ei, aşa este, mor conştienţi. Şi familia are nevoie de suport în astfel de situaţii. E mai greu să controlezi reacţia aparţinătorilor, am avut cazuri de curând. Şi diagnosticul de cancer propriu-zis este pus într-o altă secţie, nu aici, secţia de Chirurgie, de Interne..., şi medicii de acolo cam evită să le spună, se gândesc «lasă, că o să-i spună acolo». Nu e deloc plăcut şi categoric este nevoie de servicii de paliaţie“, a mai spus dr. Ştiucă, precizând că sunt ani buni de când nu s-a mai venit cu vreo proprunere serioasă în domeniu.

„Pacienţi cu evoluţie nefavorabilă, duşi în mediul lor, au cunoscut o îmbunătăţire a stării de sănătate“

În judeţul Olt, pionierat în paliaţie s-a făcut la începutul anilor 2000, cu sprijinul unor organizaţii din Olanda. Povestea frumoasă a durat câţiva ani, ani în care echipe de voluntari, medici şi asistenţi medicali din spital, au oferit sprijin în cazuri terminale pacienţilor şi familiilor acestora, la domiciliu. Visul s-a sfârşit când n-a mai existat sprijin. Medicul Cornel Moisă, care pe atunci îşi desfăşura activitatea ca urgentist, şi-a exprimat dezamăgirea că lucrurile nu au fost duse mai departe, cu atât mai mult cu cât, a spus medicul, îngrijirile paliative la domiciliu, a constatat din experienţa din acea perioadă, sunt preferabile sfârşitului pe un pat de spital.

„Familia este antrenată şi ajutată, echipa de paliaţie nu poate oferi îngrijire totală, se bazează pe familie şi pe resursele ei. Din păcate acel proiect nu a fost dus mai departe. Din păcate, pentru că o serie de pacienţi cu evoluţie nefavorabilă în spital s-a constatat că duşi în mediul lor, îngrijiţi acolo, şi-au îmbunătăţit starea. Pe de o parte s-ar înregistra economii, costurile ar fi mai mici în spitale, iar pe de altă parte este beneficiul pentru pacient, se simte în mediul lui, acceptă mai uşor situaţia, e acasă, în patul lui“, a declarat medicul.

„Toţi au dreptul la o oră în plus de viaţă“

În judeţul Olt, furnizori de îngrijiri paliative la domiciliu nu există. Există, în schimb, furnizori de îngrijiri medicale la domiciliu, care oferă o gamă mai redusă de servicii, dar care au în „portofoliul de clienţi“, adesea, pacienţi în stadii terminale. Durerea este însă, din nou, lipsa finanţării pe măsura nevoilor. La Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Olt sunt în aşteptare 240 de solicitări, pentru 217 pacienţi. Nu de puţine ori decizia prin care se aprobă cererea privind îngrijirile recomandate de medic, şi suportate din sistemul public, ajunge după ce pacientul a decedat. Cifrele descriu, poate, şi mai lămuritor situaţia. Pentru întreg anul 2017, CJAS Olt a avut pentru furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu un buget total de 500.000 lei, care s-a împărţit celor cinci furnizori în contract cu instituţia. În prezent, pentru a se epuiza lista de aşteptare ar fi necesară o sumă de aproape 300.000 lei (295.000 lei). Tariful maximal care se decontează este de 60 lei/zi/pacient, de aceea, de foarte multe ori, furnizorii sunt puşi în situaţii imposibile. Când să ajungi la pacient presupune numai cheltuieli de transport de câteva sute de lei, furnizorii se gândesc de două ori înainte să accepte cazul.

„Este foarte mult de discutat pe temă. De multe ori ajungi la caz şi îţi dai seama că nevoile pacientului sunt cu totul altele decât ce se menţionează în decizie. Şi nu poţi să-i spui că nu-i faci injecţia pentru că nu scrie în decizie, eu, cel puţin, nu pot. Şi faci şi asta, faci şi alte servicii pe care nu ţi le plăteşte nimeni, dar nu poţi să nu le faci. Toţi au dreptul la o oră în plus de viaţă, eu aşa cred“, a declarat reprezentanta unuia dintre furnizorii aflaţi, în judeţul Olt, în contract cu CJAS pentru îngrijiri la domiciliu, menţionând că şi-ar dori să poată oferi şi îngrijiri paliative şi că sectorul chiar s-ar putea dezvolta, însă în condiţiile unei finanţări certe şi la sume acoperitoare. „Trebuie să ai medic specializat, kinetoterapeut, o echipă completă, pe care-i plăteşti, indiferent că ai un singur caz sau că CJAS nu mai are bani pentru contract“, a mai menţionat interlocutoarea.

„Sunt mult mai bine definite în noul contract“

Noul contract-cadru aduce, cel puţin teoretic, o îmbunătăţire în sensul posibilităţii acordării serviciilor de îngrijiri paliative. Se vor putea acorda şi în sistem ambulator, pacienţilor care au nevoie de consultaţii şi îngrijiri în cabinetul medicului cu competenţe în paliaţie decontându-li-se şi transportul specializat. Pe de altă parte, a precizat preşedintele CJAS Olt, Florin Ciocan, sectorul îngrijirilor paliative este mult mai bine definit în noul contract, existând şi anexe specifice în care se menţionează detaliat serviciile şi condiţiile de acordare. Deocamdată nu este cunoscut plafonul, cert fiind faptul că în condiţiile în care vor fi furnizori interesaţi, cum în Olt nu există un istoric în acest domeniu, se vor solicita sume distincte Casei Naţionale. „Sunt mult mai bine definite în noul contract şi apar şi consultaţiile care pot fi decontate din serviciile medicale clinice“, a precizat preşedintele CJAS Olt.