VIDEO Numismatu', omul care susţine că deţine o avere căzută din cer şi nimeni nu vrea să i-o certifice: „Astea e extraterestre, nu are nicio lege...“
0Un împătimit căutător de comori din Olt susţine că deţine peste 20 kilograme de rocă stelară. A încercat să obţină un buletin de analiză de la Institutul Geologic al României, însă nici până astăzi cercetătorii nu i-au certificat averea.
Ion Bolnavu, din Dobrosloveni, este un împătimit căutător de comori. Spune că deţine peste 20 kg de rocă pe care încearcă să o certifice la instituţiile de specialitate ca fiind meteorit.
Omul are 61 de ani şi de peste 40 caută şi colecţionează comori de tot felul. S-a născut şi-şi duce şi astăzi traiul în localitatea din Olt supranumită Mica Romă, cetatea romană Romula, capitala Daciei Malvensis făcând în secolul trecut obiectul multiplelor cercetări arheologice. Căutările au fost reluate în urmă cu cinci ani, la scară mare, printr-un proiect cu fonduri asigurate de CJ Olt, scopul declarat fiind acela de a introduce urmele vechii cetăţi în circuitul turistic naţional.
Legătura vechii cetăţi romane cu meteoriţii
Bolnavu caută de la 13-14 ani comori în vechea cetate, fiind recunoscut, inclusiv de primar, drept „cel care ştie cel mai bine zona, oamenii îl ştiu de «Numismatu’»“. În urmă cu ani buni IPJ Olt i-a percheziţionat casa şi i-a confiscat tot ce găsise şi, probabil, nu apucase să comercializeze. Acum spune că, într-una din „sesiunile“ de căutare, a găsit în albia râului Teslui bucăţi de meteorit. Totul s-ar fi petrecut în urmă cu doi ani, iar conştient de ce a descoperit, omul a încercat să le certifice.
„Eu când am fost la Bucureşti, când am făcut testele, e un an jumate, mi-a tăiat din ele, de la laborator, la Institutul de Geologie după Caransebeşului, şi dup-o săptămână mi-a spus că e preistoric sau meteorit, ce-a ieşit din carbonu’ 13. A zis să dau 6 milioane, care eu nu le-am avut în timpul ăla, ca să-mi dea buletinu’. După cinci luni, îmi spune domnu’ inginer că conţine cinci minerale, da’ nu poa’ să-mi spună numele mineralelor. Domne, păi şi ce fac acum? Vine un profesor care a făcut şcoala de astro..., aşa, şi mi-a luat o bucată de meteorit şi încă două componente, care, a trecut un an, şi nici acum nu le-am văzut. Nu vreau să-i fac rău omului, că nu e bine, dar să mi le-aducă acas’, eu ştiu ce am“, începe bărbatul să povestească întreaga întâmplare.
„Ăstea-s pietre, ăstea-s pământeşti? Ăstea nu-s pământeşti!“
După o scurtă discuţie, bărbatul vine şi cu ceea ce consideră a fi comoara sa. Scoate dintr-o pungă un bolovan foarte greu şi din nişte cutii de conserve fragmente mici. Pune, apoi, magnetul peste cutia metalică şi de magnet se prind pietricelele, în timp ce posesorul exclamă satisfăcut: „Ăstea-s pietre, ăstea-s pământeşti? Ăstea nu-s pământeşti!“. Le-a găsit în urmă cu vreo doi ani în vadul pârâului Teslui, în timp ce căuta vase romane.
„Eu căutam ulcele de-ălea romane, boala mea dintotdeauna. Şi găsesc asta (n.r. – arată spre bucata mare). Bă, plumb nu e, ce e, mă, asta? Am venit acasă, am pus magnetu’ pă el... Hopaaa! Ce-mi ziceau ăia din Italia, din Anglia, din Franţa, din Germania, hopaaa! Ia, mă, că or mai fi! Am băgat magnetu’ pă un lemn şi le-am găsit p-ăştia“, continuă discuţia.
„Atâtea mii de reacţii de acizi care-am făcut pe monezi“
Omul nu e chiar străin de fenomen. Explică în continuare că le testează după metode empirice, dar care sunt folosite de colecţionari. Este convins că are „aurul negru“ de care îl tot întreabă colecţionarii pe care-i cunoaşte de zeci de ani. „Meteorit-meteorit, piatră care atrage... Ăsta m-a vindecat, l-am pus aici, l-am ţinut la lumina telefonului şi de-atunci nu mai am probleme. Deci, am auzit pe Internet, că, altfel, de unde, foaie verde lobodă.
Sufeream cu inima şi nu mai am treabă. Am fost şi la Craiova, mi-am făcut şi RMN-u’...“, îşi laudă Bolnavu „marfa“, pe care, recunoaşte, vrea s-o vândă. Ştie că se vinde în valută, la gram, şi mai este convins că de data asta ce deţine nu-i poate fi luat, pentru că „E extraterestre, nu are nicio lege...“.
„Eu fiind numismat, de vreo 40 de ani, toţi îmi spuneau – meteorit, meteorit, pietri care atrag... Uite, asta e piatră, piatră-piatră. Iau pietri di colo, să vedeţi dacă atrag. Sama mi-am dat-o, că eu de 30 şi ceva de ani, prietenii în numismatică... Eu le-am făcut pe gresie, gri închis, gri deschis... Asta e cea mai tehnică avansată, populară. De exemplu, uite, o culoare, alta..., fiecare mineral conţine câte-o culoare. E ceva foarte.... Eu vreau să văd, să mi se emită un buletin de analiză. Asta vreau, nu vreau minuni pământeşti. Să demonstrez că aceste pietre conţin minerale nepământeşti, asta e boala mea. Ăstea ţiu la ele (n.r. - cele care lasă pe gresie urme negre), nici nu le vând. Că eu vreau să le vând, pân’ la urmă, dacă este treaba, ce fac cu ele, ce sunt eu, mare geolog?! În 42 de ani de ani de numismatică, atâtea mii de reacţii de acizi care-am făcut pe monezi şi cutare..., nu sunt nici fraier, aşa, ca să mă ducă cineva în Honolulu. N-am fost hapsân, n-am fost lacom. Puteam să fiu cel mai bogat din sat, pân câte-am avut... S-au dus“, îşi explică Ion Bolnavu situaţia.
„Mă, puştiule, am auzit că tu ai monezi!“
Ion Bolnavu spune că a început să colecţioneze monede pe când era un copil. În Reşca, de altfel, satul în care ne aflăm, fiecare sătean are acasă bucăţi de ceramică, monede sau cărămizi din vechea cetate, actualul sat fiind aşezat peste vestigii. „De la 13-14 ani m-am ocupat. Am carte, în carte am văzut. În ce an s-a născut Traian, Albinius, Severus, Claudius, Alexander... Că unii erau născuţi în anul cutare, unii au domnit o lună, alţii trei, alţii mai mult, că bătaia de monedă era foarte puternică...
De mic copil colecţionez. Ce adunam, băgam în... (...) Arheologia mi-a plăcut de mic copil. Eu am fost cel mai bun la istorie. La noi se găsea monedă, în grădină, în... cutare, nu le lua nimeni. Vine un om de la Bucureşti, elegant îmbrăcat:« Mă, puştiule, am auzit că tu ai monezi». Începuse o dragoste de ele să le ţin. I le-arăt... «Uite, domne, îţi dau 200!». «Du-te, domne, d-aci! Râzi de mine?», «Ia, bă, 300!». Atunci, cu el, am început. Era la Banca de Comerţ Exterior, venea şi cumpăra. Nu era mama lui de-aici, de la Caracal? El era obsedat, el m-a iniţiat şi în filatelie, am vândut şi filatelia... Am vândut-o unui procuror. Asta am fost: filatelist, numismat şi dup-aia, ...nimic“, îşi încheie bărbatul povestea.
Se încarcă comentariile...
