Cum se fac orele online la clasele cu predare simultană. „Sperăm ca după vacanţă să se deschidă şcolile“
0Zeci de mii de copii învaţă, în România, în clase formate din copii de vârste diferite, din cauza scăderii populaţiei şcolare. Adevărul a stat de vorbă cu mai mulţi dascăli pentru a vedea cum se descurcă un profesor care are de predat simultan la două, trei sau chiar patru clase, iar în mod excepţional, chiar la cinci clase.
Şcoala online, pentru unii o provocare, pentru alţii un calvar, a pus profesorii, elevii şi părinţii în situaţii pe care nimeni nu le-a anticipat.
Deja de o lună elevii nu şi-au mai văzut dascălii decât pe ecran. Este vorba despre cei care au cel puţin un telefon şi conexiune la Internet, pentru că dureros de multe sunt cazurile în care copiii împart telefonul părinţilor cu fraţii, în situaţia fericită. În cazul nefericit în care nu au nici măcar curent electric, merg la colegi sau aşteaptă fişele de lucru care ajung prin omul de la curăţenie.
La astfel de „provocări“, pentru profesorii care predau la clasele corelate simultan se adaugă şi altele, iar soluţiile sunt diverse.
În judeţul Olt sunt 137 clase cu predare simultană, cele mai multe – 101, fiind formaţiuni de studiu din câte două clase, 21 – din câte trei clase, patru – din câte patru clase, iar una – o clasă în care sunt adunaţi laolaltă copiii de la clasa pregătitoare şi clasele I-IV. Programa este aceeaşi, deşi timpul alocat fiecărei clase se înjumătăţeşte, cel puţin.
La învăţământul primar, unde ora online este de 30 de minute, se ajunge la situaţiile în care fiecărei clase îi revin cel mult 15 minute (dacă sunt doar două clase) sau chiar mai puţin, dacă învăţătorul alege să predea simultan. Aici intervin facilităţile platformelor educaţionale, care pot face predarea chiar mai uşoară decât în scenariul faţă în faţă. Pentru a învăţa însă să lucreze astfel, profesorii se ajută între ei.
„Oamenii ăştia participă doar să înveţe, nu intră pentru o hârtie“
Inspectorul şcolar Mihaela Pirnă, din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt, coordonează activitatea a şase şcoli, patru fiind din mediul rural. A iniţiat un proiect propriu în care săptămânal, joia, aproximativ 70 de profesori se întâlnesc online, iar cei care se descurcă foarte bine cu instrumentele puse la dispoziţie de platforma Google îi învaţă şi pe ceilalţi. „Oamenii ăştia participă doar să înveţe, nu intră pentru o hârtie, pentru că nu le-o dă nimeni“, explică inspectorul şcolar.
„Am discutat cu directorii de şcoli, mi-am făcut conturi pe şcoli, şi la fiecare şcoală am făcut două-trei asistenţe, să văd cum se lucrează, ce instrumente folosesc. Apoi, am hotărât să facem, odată pe săptămână, două ore, joia, o întâlnire, să lucrăm efectiv pe G-suitte, să înveţe cum să lucreze cu documente pe grupe de elevi, pentru că permite Class-room, să prezinte aplicaţii, şi am identificat profesori care se descurcă foarte bine şi care fac demonstraţii în faţa celorlalţi. Sunt profesori care au început să le facă filmuleţe despre cum se face. Am 70 de profesori din cele şase şcoli, care participă. Am făcut un forum de discuţii. Există şi pentru simultan posibilităţi, pentru că pe Class-room sunt facilităţi care te ajută să-mparţi clasele şi să le dai sarcini de lucru diferite. Chestia asta merge foarte bine la simultan, chiar au fost încântaţi de modalitatea asta. Instrumentele astea chiar permit să lucrezi diferenţiat. Ai posibilitatea să trimiţi la clasa a V-a un anumit material, îi selectezi doar pe ei, şi să trimiţi la clasa a VI-a, doar lor, un alt material, fără ca ei să ştie unii de alţii, pentru că pe copii îi bulversezi dacă încarci materiale prea multe“, a explicat prof. Mihaela Pirnă cum au ajuns zeci de profesori să înveţe, unii de la ceilalţi, tainele platformelor pe care de acum sunt obligaţi să lucreze.
„Îmi mai spun mămicile: <Doamna, plânge că nu reuşeşte să intre!>“
La Floru, comuna Icoana din judeţul Olt, învăţătoarea Maria Mihăescu predă simultan la clasele I-a şi a II-a. Are în total 13 elevi, nouă în clasa a II-a, cu care intră online dimineaţa, iar patru în clasa I, care au programate orele după-amiaza. Săptămânal merge şi le strânge caietele, dezinfectează copertele, după care se apucă şi la corectează, începe noi pagini cu literele pe care copiii de-abia învaţă să le scrie de mână etc. Învăţătoarea îşi dublează, practic, timpul alocat predării, însă nu s-a gândit niciodată la asta. Dorinţa copiilor de a intra online să înveţe, chiar în condiţiile în care conexiunea le joacă feste, o motivează. Ţine tare mult să menţionăm că cei mai mulţi dintre profesori îşi fac meseria cu pasiune şi sunt capabili de eforturi doar de dragul elevilor.
„Eu am simultan de două clase, clasa I şi clasa a II-a. De fapt, de 25 de ani, de când lucrez, am mers tot pe simultan, aşa că... Am avut şi două clase şi trei clase, asta este. Le mai spun colegilor, în glumă – dacă aş rămâne cu o singură clasă, cred că n-aş şti ce să fac cu timpul. Am intrat în ritmul ăsta alert de când am ieşit din băncile liceului“, spune învăţătoarea.
Veselia copiilor care petreceau timpul împreună la şcoală nu se mai regăseşte în spatele ecranelor FOTO: arhiva Maria Mihăescu
Acum, semnalul telefonului este cea mai mare problemă. „Îmi mai spun mămicile – doamna, plânge că nu reuşeşte să intre!“, povesteşte învăţătoarea, care caută noi şi noi soluţii, pentru că, spune, trebuie să fie alături de cei mici mai mult decât înainte.
În predarea faţă în faţă face zilnic naveta de la Slatina, aproape 50 km dus, alţi 50 întors. Deşi a găsit metode a a-i ţine aproape pe copii şi în această perioadă, cel mai mult îşi doreşte să se revină la şcoală. „Să dea drumul la şcoli! (...)Trebuie să formăm oameni, nu să formăm roboţi la calculator“, spune învăţătoarea.
Ea este de părere că, oricât ar încerca, emoţia nu trece de fiecare dată de ecranul dispozitivului. „Dacă tot facem online, şi dacă tot avem probleme cu conexiunea, că tot strig: <M-auziţi? M-auziţi? Nu se vede!> - , iar copiii răspund: <Staţi, doamna, că acum am intrat!>. Am zis că măcar atât, să le dau şansa să lucrez cu o clasă dimineaţa, cu alta, după-amiaza.
Dar cei de clasa I, deja, la a treia oră îi văd că sunt obosiţi. Ei vor, săracii, încercăm să facem pe integrat, pe joculeţe, să atragem. Nu le place mai mult online, le place să facem la şcoală.
La noi (n.red. – în clasă) scriam bileţele, ne luam în braţe în fiecare pauză, îmi scriau pe tablă <Doamna, vă iubim!>, acum nu se mai întâmplă aşa ceva. Şi mă-ntreabă: <Doamna, când mergem la şcoală?> - Dar, decât deloc...“, mai spune învăţătoarea.
„Avem şi copii care nu intră deloc, nu au nici măcar telefon, nici ei, nici părinţii“
Profesoara Ramona Simion predă în şcolile de la Nicolae Titulescu, respectiv Ghimpeţeni. „Era foarte greu şi înainte. Eu am ore de istorie şi înseamnă să predau două lecţii, la două clase, într-o singură oră, dar am încercat să ne adaptăm. Le dăm fişe de lucru uneia dintre clase, în timp ce le explicăm celorlalţi. Eu am simultan clasa a V-a cu clasa a VI-a, la Ghimpeţeni. Acum, în online, mi se pare mai uşor cu simultanul, pentru că le dau fişe de lucru unora şi discut cu ceilalţi. Fişa lecţiei acum le-o postez pe Class-room şi nu mai stăm să facem schema lecţiei în direct. Nu mai există, practic, dictare în online, avem posibilitatea asta să le afişăm“, spune profesoara.
Problema este însă cu cei care nu au dispozitive, şi are şi trei elevi aflaţi în această situaţie, sau cu cei care au prins acum momentul şi se sustrag. „Avem şi copii care nu intră deloc, nu au nici măcar telefon, nici ei, nici părinţii“, spune profesoara.
Altora li se descarcă telefoanele în timpul programului, iar profesorului îi este imposibil să verifice dacă este doar un pretext sau chiar aşa se întâmplă.
„De obicei, copiii care în clasă sunt activi au intrat şi în online, iar cei mai puţin responsabili au profitat de situaţie. Ni s-a spus că nu-i poţi obliga să stea cu camerele deschise, nu ştii dacă copilul ăla mai e acolo, nu mai e acolo, mai ascultă, nu mai ascultă... Îl soliciţi o dată, de două ori, mi s-a întâmplat să fie cu camera închisă, microfonul închis, am solicitat acel copil şi nu era acolo. Şi cu evaluarea în online mi se pare deosebit de greu“, a mai spus profesoara, care speră, ca şi colegii săi, ca după vacanţă să se deschidă şcolile. Astfel ar avea cu adevărat o şansă şi acei copii care nu au posibilitatea să intre în online şi cărora le sunt trimise fişe, dar „le primesc înapoi aşa cum le-am dat“.
N-am vrut să încheiem discuţia fără a obţine un răspuns la o întrebare care de multe ori se pune când vorbim de predarea în regim simultan. Au, sau nu, aceleaşi şanse ca ceilalţi copiii care învaţă în acest sistem? Profesorii spun că, deşi în sistemul de predare sunt dezavantajaţi, rezultatele arată că şi din mediul rural, din şcolile în care se adună cu greu, din întreg ciclul primar, 12-15 elevi, au plecat copii bine pregătiţi, care au astăzi cariere de succes.
Prof. Simion spune că a cântărit, la rândul ei, mult când a fost nevoită să decidă pentru propriul copil, care astăzi învaţă în regim simultan.
„Comparativ cu ceilalţi, să zicem că au şanse puţin mai mici, dar, din punctul meu de vedere, gândindu-mă la copiii cu care lucrez, sunt mult mai cuminţi şi mai respectuoşi şi au dorinţa de a învăţa. Din prima mea generaţie deja am o doamnă care este acum metodist la educatori, mai am fete care au ajuns în învăţământ, deci, se poate. Nu au aceleaşi şanse, dar, ştiţi, când vor ei, când te ajută şi părinţii, când îţi place şi ţie meseria, se poate, mai greu, dar se poate“, a conchis învăţătoarea Maria Mihăescu.
Vă recomandăm şi:
Cum schimbăm România prin educaţie: „Dacă profesorii sunt formaţi prost, ne condamnăm viitorul”
Se încarcă comentariile...
