Sibiu: Ana Roua Vasilescu, creatoarea de păpuşi

Roua Vasilescu iubeşte zânele şi spiriduşii, trăieşte într-o casă de basm în Porumbacu şi creează păpuşi, personaje de poveste şi mascote publicitare.

Profil
Născută: 15 martie 1980, Suceava
Educaţie: Universitatea de Arte Bucureşti, specializarea Scenografie Teatru de Păpuşi
Ocupaţie: Scenograf
Familie: Căsătorită

Ea realizează decorurile de basm care te fac să exclami de încântare când mergi la teatrul pentru copii şi tineret. Ea creează costumele actorilor ce joacă în piese. Tot ea este cea care concepe păpuşile atât de expresive şi de vii ce smulg ropote de aplauze. Şi, cu toate că este creatorul, Ana Roua Vasilescu spune că nu ea le dă viaţă. "Eu doar le creez, actorii sunt cei care le dau viaţă", declară cu modestie Roua. În ultimii şase ani, viaţa ei a fost strâns legată de Teatrul pentru Copii şi Tineret GONG Sibiu unde a fost scenograf. Până la începutul acestui an.

Primul costum creat, dintr-o draperie
Dragostea pentru păpuşi, costume şi basme este veche la Roua. La cinci ani a realizat primul costum, un morcov pe care l-a făcut pentru sora ei din draperia cea portocalie a mamei. "Nu m-a certat că i-am tăiat draperia. Mama învăţase de mult că nu se poate supăra pe noi pentru ce distrugeam prin casă. Aveam mai puţin de doi ani când am început să mâzgălesc şi să pictez pereţii aşa că mama a hotărât repede "Pereţii sunt ai copiilor". Mai târziu, am făcut şi şcoala generală şi liceul de arte plastice. Sora mea a făcut liceul de muzică iar mama ne-a încurajat mereu. Toată familia şi-a pus mâinile în cap când ea a spus că-şi dă copiii la şcoala de artă. "Ai înebunit, artiştii mor de foame!" i-au zis mamei rudele. Dar mama a spus "Fetele mele sunt deştepte, vor şti să trăiască din artă". Aşa că în liceu eu am făcut secţia de grafică, mi-a ţinut mintea limpede", îşi aminteşte cu umor Roua.

A cochetat cu moda
Liceul a fost perioada în care Roua a cochetat cu designul vestimentar. A realizat mai multe colecţii pe care le-a prezentat cu anumite ocazii ale liceului şi presa suceveană o numea "viitorul modei". "Dar n-am dat la modă ci la scenografie. Am vrut să fac costum şi istoria costumului, în anul II de facultate am vrut scenografie film dar nu mi-a plăcut şi a ales scenografie păpuşi", declară Roua. Ea a fost una dim multele persoane care au ales să părăsească Bucureştiul şi să se stabilească la Sibiu. Cu rucsacul în spate, doldora de păpuşi, a mers la Teatrul GONG pentru a se angaja ca scenograf. "Am avut Alice în Ţara Minunilor pentru licenţă şi m-am dus cu păpuşile la teatrul pentru copii. Directoarea m-a întrebat "Da' tu unde ai fost în 7 iulie când am avut concurs? De 11 ani caut scenograf!" Atunci a mers la Consiliul Judeţean şi a cerut încă un post iar în şase luni a fost creat al doilea post de scenograf, pentru mine", povesteşte încântată Ana Roua.

A creat mascote publicitare
A făcut sute de păpuşi, a lucrat la 13 spectacole la GONG  şi a realizat şi scenografie de film, lucru care i-a plăcut foarte mult. Din ianuarie, de când a părăsit teatrul, a făcut mai multe lucruri, inclusiv mascote pentru anumite campanii publicitare. "Ai mai mare libertate de mişcare decât ca angajat. M-am specializat şi acum pot realiza toată scenografia unei piese", declară cu siguranţă tânăra. Piesele ei favorite sunt "Voci" şi "Farsele Iubirii" dar spectacolul de suflet rămâne "Cenuşărasa". "Cenuşăreasa este prima piesă pentru care am făcut scenografia la Teatrul GONG. La "Farsele Iubirii" am avut de realizat 25 de costume şi a fost un volum foarte mare de muncă. Atunci am şi învăţat să cos la maşină, mă uitam cum face croitoreasa şi exersam şi eu noaptea acasă", îşi aminteşte Roua.

Ce-i place
"Îmi plac zânele şi spiriduşii. De mică am fost atrasă de poveşti. Când am învăţat să scriu, la cinci ani, am scris o felicitare de Crăciun zânelor din Pădurea Neagră, aflasem eu că de acolo sunt zânele. Oricum, toată lumea îmi face cadou cărţi de poveşti", afirmă Roua Vasilescu.
Ce nu-i place
Lipsa de comunicare intră la categoria lucrurilor pe care nu le agreează. "Pe plan sentimental mi-am ales persoanele cu care pot comunica. Profesional, până la urmă, de la teatru din cauza lipsei de comunicare am plecat. Prefer să evit un conflict."

Ce-ţi place şi ce nu la Sibiu?
R.V.: Arhitectura, acesta este unul din motivele pentru care am ales Sibiul. Şi oamenii îmi plac foarte mult. Altfel, nu sunt lucruri care să nu-mi placă. Toleranţa e la un nivel ridicat în Sibiu, nimeni nu are nimic cu nimeni.
Eşti freelancer. Ce plănuieşti?
R.V.: Am proiecte, ceva spectacole individuale. Cred că este uşor superstiţie, dar nu-mi place să vorbesc despre ele până nu se realizează în proporţie de 30%. Un alt proiect este blogul de prezentare, vreau să-l fac cât mai repede.
Ai o colecţie de păpuşi?
R.V.: Nu, fac cadou toate păpuşile pe care le creez. Şi la nunţi dăruiesc păpuşi pe care le fac special, nu dau plicul cu bani.