Vasile Lup hrănește cu sarmale sărmanii orașului

Vasile Lup a împărțit 38.000 de sarmale pentru oamenii săraci

Omul de afaceri a împărțit 38.000 de sarmale pentru oamenii săraci și susține din banii lui clubul vârstnicilor din Satu Mare.Gestul filantropic care l-a făcut cunoscut este inspirat din sărbătoarea americană Thanksgiving Day, Ziua Recunoștinței.

Provine dintr-o familie foare săracă. Ambii săi părinți sunt surdo-muți, iar tatăl i-a părăsit când avea 11 ani. „Am avut o copilărie dificilă, fapt care m-a maturizat prematur, la 10 ani gândeam ca un om mare. Mi-am pus atunci în gând să ajut de fiecare dată când am să pot“, povesteşte Vasile Lup. În 2001 a plecat în Portugalia împreună cu soția și și-a petrecut acolo cinci ani. Banii câștigați i-a investit în România. „Am avut 42 de locuri de casă pe care le-am vândut foarte repede, așa că am decis să îmi deschid o agenție imobliară și să mă ocup de asta. Mi-am descoperit flerul întâmplător“, susține Lup. „Am început în Portugalia de foarte de jos, am plecat cu o datorie de 8800 de mărci. Am lucrat doar eu cu soția la o fermă cu 2.500 de porci, la 40 km de Lisabona. Câștigam împreună 900 de euro. Eu eram cu curățenia și hrana, soția făcea vaccinurile. Ne-a fost foarte greu, dar mă mândresc cu faptul că am pornit de jos“, afirmă Lup. Ulterior, a lucrat în sud, printre turiști, la o pizzerie, unde pregătea 21 de feluri de pizza, iar soția împărțea felii de pizza gratuit pentru a atrage clienți. S-a întors din Portugalia în 2006, investind banii pe care i-a pus de o parte și sprijinind cu jucării și fructe o casă de copii. În momentul de față, agenția imobiliară, dar și restaurantul pe care le deține îi aduc un profit suficient de mare pentru a-și permite să organizeze două acțiuni filantropice lunar. La clubul pensionarilor serbează, deodată, toate zilele de naștere din luna respectivă, petrecere la care participă regulat peste 300 de persoane. „Clubul vârstnicilor l-am făcut după ce am văzut un protest al pensionarilor din față prefecturii, după ce guvernul a tăiat pensiile. Era anul trecut în mai. Lumea huiduia. Văzând cât erau de disperați am zis să vin în sprijinul lor. Marți și joi de la 12, vârstnicii vin și petrec la mine la restaurant, le pun la dispoziție cafele, apă, sucuri, iar ei vin și joacă table, cărți și petrec împreună“, povestește Lup.

Dă gratis 2000 de sarmale pe lună

Gestul filantropic care l-a făcut cunoscut, sarmalele pentru sărmani, este inspirat din sărbătoarea americană Thanksgiving Day, Ziua Recunoștinței. „Americanii își iau copiii și le duc împreună pături și hrană oamenilor fără adăpost și nevoiașilor. E o bună lecție de viață. Am adoptat ideea și am transformat-o, dar, în viziunea mea, o zi pe an e prea puțin. O fac odată pe lună, și îmi iau copiii cu mine. Dărnicia este o lecție pe care o poți preda copiilor doar dăruind“, afirmă Vasile Lup. Până acum, Lup a împărțit 38.000 de sarmale oamenilor săraci din oraș.

PROFIL
Născut: 27 decembrie 1978
Studii: Liceul cu Program Sportiv din Satu Mare
Familie: căsătorit, doi copii, Luca și Rebeca

Ce-i place

Îi place să ofere, să facă afaceri cinstit și adoră să lectureze cărți motivaționale și de business. „Eu am devenit un tip pozitiv citind și înțelegând faptul că drumul spre succes înseamnă efort susținut. E dificil să ajungi la o gândire care să-ți permită să devii mai tare după ce ești călcat în picioare, dar eu am reușit“, spune omu de afaceri.

Ce nu-i place

Nu-i place faptul că lumea e atât de rea încât caută substraturi în fiecare gest altruist. „De mine se spun fel și fel de povești: că fac acțiuni caritabile pentru că vreau să devin primar sau din astea. O fac pentru că pot, n-am ambiții politice. Dacă toți cei care își permit ar face un gest mărunt, am avea mai mulți oameni fericiți pe străzi.

Întrebări și răspunsuri

ADS: Aveți un moment pe care să-l considerați decisiv în reușita în afaceri?

V.L.: Norocul a fost decisiv. Când am venit în țară, fostul meu patron canadian, Scott Ross, mi-a dat 20.000 de euro împrumut fără dobândă, fără nicio presiune să i-i returnez urgent. Gestul lui mi-a ușurat mult viața.

ADS: Câte ore munciți pe zi?

V.L.: Depinde, dar sunt rare zilele în care muncesc mai puțin de 12 ore. Uneori, mă prinde ora închiderii la supermarket. Termin cu munca târziu și merg să fac cumpărături în drum spre casă. Deja mă știu fetele de acolo și râd când mă văd.