Nemţii şi americanii sparg pahare româneşti. Fabrica de sticlă din Poiana Codrului produce obiecte de sticlă în proporţie de 90% pentru export
0
Fabrica de sticlă din Poiana Codrului are o istorie bogată, fiind renumită în anii 1990 la nivel mondial. Un fost angajat, fiul al satului, a revenit şi a redeschis fabrica intrată în faliment şi produce acum preponderent pentru Germania şi SUA.
Cândva un gigant al industriei şi loc de muncă pentru 2.000 de oameni, Fabrica de Sticlă din Poiana Codrului, judeţul Satu Mare, încearcă acum să readucă zonei faima pe care sticla şi obiectele din sticlă i-au conferit-o la începutul anilor '90. Sticom, fabrica cu profil de sticlărie din comuna Crucişor, sat Poiana Codrului a fost cândva unul dintre cei mai importanţi jucători de profil la nivel mondial, cunoscând apogeul dezvoltării imediat după Revoluţie. Atunci a reprezentat pâinea tuturor celor buni de lucru din comună şi chiar a celor din comunele învecinate, fiind aduşi muncitori şi din judeţul Maramureş.
„Erau atunci autobuze care purtau muncitorii şi se lucra pe trei schimburi. Se aduceau oameni din toată zona să lucreze aici la fabrica de sticlă. Era cel mai mare angajator de aici şi erau mereu de muncă”, afirmă viceprimarul comunei, Bârseuan Ovidiu
Noul proprietar a închiriat o parte idn fosta hală a fabricii
Libertatea economică oferită administratorilor care au urmat după 1990 şi interesele unora au făcut ca treptat fabrica să decadă şi nu a durat mult până ce aceasta a intrat în faliment, închizând uşile şi o dată cu ele oprind o istorie care dura de mai bine de 200 de ani. Activitatea de sticlărit a fost atestată documentar în zonă în 1801, de atunci dezvoltându-se continuu, de la un mic atelier cu un cuptor, amplasat într-o şură, până la o fabrică cu mii de angajaţi.
„Atestarea documentarp a atelierului de sticlă de la Poiana Codrului datează din 1801, pe vremea aceea fiind în proprietatea contelui Alois Karolyi, ce stăpânea toate pământurile din regiune. (...) La început, neexistând în zonă sticlari de profesie, au fost aduşi meseriaşi de origine germană din Austria şi Boemia, şapte familii în total”, se arată în monografia comunei Crucişor
În urmă cu şase ani, un fiu al satului, cu ceva mai mult patriotism local decât vecinii săi, a decis să mai dea o şansă industriei în jurul căreia se învârtea odată viaţa din comună. Merişca Mircea este noul proprietar al fabricii de sticlă Sticom, asta după ce ani a decis să îşi investească toate economiile în ruinele fostei fabrici, cu convingerea că spiritul vechilor sticlari şi artişti decoratori nu a murit, ci are nevoie doar de un nou impuls pentru a prinde viaţă între pereţii vechii fabrici.
Paharele colorate sunt cele care au făcut fabrica celebră - foto: Adrian Caraba
„Până să se închidă fabrica am lucrat şi eu aici, aproximativ 20 de ani. La mine în familie a fost o tradiţie să se lucreze la fabrica de sticlă, atât tatăl meu cât şi bunicul au fost angajaţi la fabrica de sticlă. Eu am decis să repornesc fabrica în 2010. Am lucrat în Germania mulţi ani după ce am plecat din Poiana Codrului şi m-am întors şi toţi banii i-am investit în producţia de obiecte din sticlă de la Poiana Codrului”, afirmă Merişca Mircea.
Acesta a cheltuit pentru repornirea fabricii peste 200.000 de euro, bani pe care consideră că acum încearcă să îi recupereze, dat fiind faptul că afacerea a devenit una profitabilă. Consideră că a reuşit să facă din fabrica de sticlă o afacere profitabilă şi pentru că s-a dăruit şi că a cunoscut ceea ce înseamnă munca într-o asemenea întreprindere.
„De investit putea investi oricine 200.000 – 300.000 de euro în fabrica asta. Mai sunt destui consăteni care să aibă banii aceştia sau alţi oameni din judeţ cu bani mulţi, dar în primul rând trebuie să fii legat de domeniul acesta, să îl cunoşti, să înţelegi etapele lui ca să poţi să faci afacerea să meargă. Eu cum am mai lucrat am cunoscut tot ce înseamnă şi am avut încă unele relaţii”, afirmă noul proprietar al fabricii.
Dincolo de porţile clădirii care aminteşte ca imagine perfect de cea de acum 25 de ani lucrează 50 de oameni. Aceştia suportă căldura cuptoarelor pentru a crea obiecte deosebite.
„Cel mai mult producem pahare şi obiecte casnice din sticlă, decantoare, scrumiere. Nu sunt produse uzuale, eu consider că aceste produse din sticlă sunt ceva de lux. Mai producem şi obiecte decorative, în această categorie fiind incluse vazele şi bombonierele, dar producem şi obiecte de grădinărie, de decor în grădină. Nu mergem pe producţie în serie, lucrăm în funcţie de comenzi”, afirmă Marta Ardelean, directoarea economică a fabricii
Obiectele decorative pentru grădina reprezintă o parte mare din comenzi - foto: Adrian Caraba
„Peste 90% din ceea ce producem aici merge la export, în vestul Europei, ei sunt cei mai mari consumatori de aşa ceva, pentru că ei îşi permit produse de genul acesta. Exportăm chiar şi în Statele Unite, la fel cum o făceam şi înainte să se închidă fabrica. În România rămâne puţin din producţie, doar ceea ce facem pentru cramele mari, de renume sau pentru producători de pălincă. Poate pe viitor am să încerc cu un magazin online pentru România”, afirmă Merişca Mircea
Pentru viitor în grija proprietarului este reducerea costurilor de producţie, în prezent facturile de gaz însumând peste 100.000 de lei pe lună, lucru care să îi ofere posibilitatea de a se dezvolta şi mai mult şi de a face România cunoscută ca producător de obiecte de sticlă în şi mai multe ţări din lume.
Se încarcă comentariile...
