GALERIE FOTO Istoria Sătmarului văzută prin lentila aparatului de fotografiat

Gheorghe Iancu (69 de ani) a fost  fotograf la ziarul “Cronica Sătmăreană”, colaborând, în acelaşi timp,  la ziarul “Scânteia” şi revista “Flacăra” Sătmăreanul  a imortalizat în peste 3 milioane de cadre, de-a lungul celor 24 de ani de carieră, transformarea municipiului Satu Mare.

Ca fotograf al ziarului “Cronica Sătmăreană” a avut ocazia să surprindă prin lentila aparatului de fotografiat fiecare eveniment, fiecare schimbare din viaţa municipiului şi chiar a judeţului. Cele aproximativ 3.000.000 de cadre fotografice pe care le deţine conţin istoria ilustrată a Sătmarului, începând cu anul 1969 când a început să lucreze la cotidianul local “Cronica Sătmăreană”.  Pe vremea când şi-a început cariera, centrul Sătmarului avea o cu totul altă înfăţişare.

“Pe locul actualei Case de Modă exista, în anii 60, un faimos restaurant, numit “Cina”. Aici se aduna toată lumea bună a Sătmarului. Seara, mai ales, era plin de oameni, abia dacă mai găseai un loc la masă”, povesteşte Gheorghe Iancu.



VEZI AICI FOTOGRAFII CU SĂTMARUL DIN PERIOADA ANILOR 1970 - 1989

Clădirea a fost demolată în anul 1969, iar momentul a fost surprins de aparatul fotografului. Pe locul ei, în următorii ani a fost constuită Casă de Modă, o clădire cu şase etaje,  cu ateliere de croitorie unde doamnele îşi comandau rochii, taioare şi paltoane.

Hotelul Aurora a luat locul librăriei

O altă clădire importantă pentru Sătmarul acelor vremuri a dispărut la fel de rapid ca Restaurantul “Cina”. Este vorba despre  cea mai mare librărie din oraş, “Librăria noastră” care funcţiona într-o clădire situată pe locul unde astăzi se află hotelul Aurora. “În acele vremuri se citea mult. Sigur că nu puteai alege decât între autorii români şi ruşi dar lumea cumpăra cărţi. Mai găseai acolo şi tot felul de lucruri necesare elevilor la şcoală, de la rechizite până la uniforme şcolare”, îşi aminteşte Iancu. Puţini sătmăreni ştiu că actuala clădire în care funcţionează acum Inspectoratul Judeţean de Poliţie Satu Mare este construită pe locul unde, odinioară, se afla o sinagogă. Ruinele acesteia au fost surprinse de obiectivul aparatului de fotografiat cu câteva zile înainte de a fi demolată. “Clădirea era distrusă total. Abandonată de mulţi ani de evrei, nu mai avea uşi, ferestre, pereţii se scorojeau, aşa că autorităţile comuniste de atunci au decis să o demoleze. Pe locul ei a funcţionat ani de zile o terasă, unde sătmărenii mâncau mici şi se răcoreau cu o bere vara”, spune fotograful.  În perioada anilor 80, sătmărenii aveau două cinematografe în municipiu, Popular şi Victoria. După ridicarea cartierelor de pe malul stâng al Someşului s-a decis construirea celui de-al treilea, cinematograful Luceafărul. “Vizavi de fosta fabrică ITA Ardeleana era o casă mare, cu etaj, iar, în jurul ei un loc viran. La parter fuseseră cândva prăvălii, iar la etaj stăteau proprietarii. Au demolat-o şi au construit cinematograful”, povesteşte fotograful.

Mii de imagini de la lupta sătmărenilor cu apele Someşului

La scurt timp după angajarea sa ca fotograf , Gheorghe Iancu a avut ocazia să surprindă imagini de la cea mai mare catastrofă din istoria municipiului Satu Mare: inundaţiile din 14 mai 1970. “Am ieşit pe stradă din clipa în care s-a rupt digul la Mărtineşti. Îmi amintesc  şi acum puhoiul venind dinspre calea ferată spre centrul oraşului”, povesteşte Iancu. Fotografiile făcute în acea perioadă reflectă foarte bine agitaţia şi spaima oamenilor în lupta cu apa: oameni disperaţi cărând saci cu nisip pentru a întări digurile, sute de oameni uitându-se cu frică la apele Someşului care creşteau necontenit, case surpate de ape şi multe altele. “Un singur moment n-am reuşit să-l fotografiez. Eram într-o barcă pe strada Grigore Ureche din municipiu şi încercam să fotografiez buştenii pe care îi aducea apa dinspre strada Botizului. Acolo, de o parte şi de alta a străzii, erau un fel de lacuri unde fosta Fabrică de butoaie ţinea la înmuiat buştenii. Apele Someşului i-au adus înspre oraş. Erau destul de mulţi şi era foarte greu să te fereşti de ei. La un moment dat, unul se îndrepta cu viteză spre barcă. În timp ce încercam să mă feresc, am auzit o bubuitură puternică undeva, în partea stângă. M-am întors să văd ce se întâmplă şi am observat un buştean mare care tocmai trecuse printr-o casă. N-am reuşit să scot aparatul de fotografiat la timp şi regret şi acum ”, mai spune fotograful.

La 19 ani de la întâmplare, Gheorghe Iancu avea să surprindă un alt mare eveniment important din viaţa urbei: Revoluţia din 1989. Iancu povesteşte că sătmărenii au ieşit în stradă pe 22 decembrie. “Am ieşit şi eu să fac poze pentru ziar dar am sfârşit prin a participa activ la evenimente. Timp de trei zile, am fotografiat şi am filmat tot ce se întâmpla în oraş”, îşi aminteşte el. Arhiva lui s-a completat atunci cu mii de fotografii şi o casetă ce are o durată de trei ore.

Cine este Gheorghe Iancu

Foarte puţine clădiri sau momente importante din viaţa municipiului Satu Mare au scăpat de obiectivul aparatului lui Gheorghe Iancu. Pasionat de fotografie  încă de mic, acesta a lucrat timp de 24 de ani la cotidianul local “Cronica Sătmăreană”.  Mulţi ani a fost corespondent la ziarul “Scânteia” şi revista “Flacăra”. Foarte des era solicitat pentru ilustrarea unor reviste sau monografii.

Nicolae Ceauşescu nu putea fi fotografiat de jurnaliştii din provincie

Gheorghe Iancu a surprins de-a lungul timpului şi alte ipostaze ale vieţii oraşului, de la şedinţele de lucru ale conducerii municipiului până la vizitele lui Nicolae Ceauşescu în judeţ. “Ceauşescu a fost de două ori la Satu Mare, la inundaţii,  şi  în anul 1972, când s-au sărbătorit 1.000 de ani  de la atestarea documentară a oraşului Satu Mare. Niciodată nu am reuşit să mă apropii suficient de el ca să-l pot fotografia de aproape.  Venea însoţit de fotografi de la Bucureşti şi doar aceia puteau să stea pe lângă el. Noi, ăştia din provincie, eram undeva mai în spate. Făceam şi noi poze dar de la depărtare”, povesteşte Iancu. În schimb, spune el, are sute de fotografii cu mai-marii judeţului şi ai municipiului, la diferite evenimente. “Pe Ioan Diţ sau Iosif Uglar îi însoţeam mereu, pentru că trebuia să apară în ziar activitatea lor”, precizează fotograful.  El mai spune că pentru evenimente de acest gen sau pentru fotografiile cu oficialităţile judeţului, conducerea de partid a cumpărat un aparat de fotografiat Mania Flex, performant şi foarte scump la acea vreme. “Era ţinut  încuiat la sediul biroului de propagandă  al Comitetului Judeţan de Partid. Mi-l dădeau doar când însoţeam conducerea judeţului la evenimente sau când erau nevoie de poze pentru vederi.  Din păcate, acel aparat a fost distrus la Revoluţie de cei care au intrat în sediul judeţenei de partid”, spune, cu regret, Iancu.