FOTO A devenit sculptor în urma unui legământ, după ce a fost în moarte clinică. Acum face lămpi terapeutice din sare de la Ocnele Mari

Povestea sculptorului în sare care s-a reprofilat după ce a realizat catapeteasmele mai multor biserici, printre care şi a lăcaşului din cea mai mare salină din România, este fascinantă. Nicolae Istratie, de 45 de ani, din Râmnicu Vâlcea, este un meşter popular care s-a reinventat şi dă viaţă sării minerale sub neaşteptate forme, toate cu rol decorativ şi terapeutic.

GALERIE FOTO

Într-o căsuţă de la marginea municipiului Râmnicu Vâlcea trăieşte un meşter popular care creează lucruri unicat în lume din sare minerală. Nicolae Istratie a fost decenii la rând sculptor bisericesc, apoi dintr-o dată s-a reprofilat, schimbând materia primă.  

Roadele muncii sale se regăsesc în zeci de schituri şi biserici, dintre care am aminti doar de Schitul Troianu din Râmnicu Vâlcea, unde şi-a pus amprenta timp de două decenii, şi de „biserica din adâncuri” - lăcaşul sfânt din cea mai mare salină a României - cea de la Ocnele Mari. 

De doi ani, sculptează obiecte ornamentale din sare minerală cu efect terapeutic. A profitat de o bogăţie a subsolului care se exploatează la Vâlcea de mii de ani - sarea de la Ocnele Mari. Şi a reuşit până acum să creeze peste 10.000 de astfel de obiecte, sculptând blocurile de sare cu migală, talent şi dăruire.

Peste 10.000 de piese în doi ani, pe o piaţă cu o cerere uriaşă

Iar ceea ce realizează are atât de mult succes, încât nu mai face faţă cererii. Singura sa piaţă de desfacere este cea din Vâlcea. Obiectele din sare decorativă cu efect terapeutic nu se găsesc nicăieri în altă parte decât la Ocnele Mari, la poarta salinei. Este unicul loc din care pot fi achiziţionate. 

Se bucură că face ce îi place, că produsele sale aduc alinare, că sunt apreciate, chiar dacă sunt cu mult subevaluate, chiar de el, pentru că a ales între varianta de a se îmbogăţi şi cea de a oferi bucurie şi alinare, pe cea din urmă, care-i aduce nesperate satisfacţii.  

„Este mult mai mult decât am avut vreodată. În primul rând, fac ceea ce îmi place. Eu am găsit o soluţie, prin care îmi continui pasiunea pentru sculptură”, a declarat în exclusivitate pentru Adevărul, Nicolae Istratie. 

Obiecte terapeutice pentru toate buzunarele, de la 5 la 50 de lei

Produsele sunt subevaluate în sensul că nu reflectă munca depusă. Are produse ornamentale din sare pentru toate buzunarele, cu preţuri care încep de la 5 lei şi ajung până la 50 de lei. Pentru un obiect cu preţ minim poate să lucreze de la 10 minute până la două ore, în funcţie de calitatea materiei prime. Cât despre obiectele complexe, cele la 50 de lei, poate uneori să lucreze la acestea şi o zi întreagă.

„Nu orice bolovan pe care-l găseşti pe jos se poate prelucra. Structura fiecărei părţi a unui singur bolovan este diferită. Au fost situaţii şi când am lucrat degeaba, că s-a spart. Sunt piese complexe la care pot să lucrez toată ziua. O piesă nu este doar sculptată, ci trebuie şi şlefuită, fasonată, ambalată, i se adaugă instalaţie electrică... Într-o zi, pot să fac 50 de piese, sau 15, sau chiar doar una singură”, ne mai mărturiseşte meşterul popular.  

Piese unicat pe post de suvenir

„Piesele mele deşi sunt unicat sunt percepute ca suveniruri. Aşa se face că valoarea lor este nu minimală, ci sub limita minimă, cu mult. Practic, nu reflectă munca depusă la realizarea lor. În plus, lucrez pentru două segmente de piaţă - cel pentru salină şi cel pentru cadouri, cu diverse ocazii: sărbători religioase - gen Crăciun, Paşte, Sfânta Maria, dar şi sărbători laice, gen Valentine Day etc. Mai este un segment de piaţă care ţine de artă în sine, nu de meşteşug”, explică Nicolae Istratie.

Şi ca să nu existe dubii în privinţa diferenţei dintre lucrurile concepute de el şi de către alţii spune: „Genul de obiecte pe care eu îl realizez se mai face şi de către alţii din ţară, dar la nivel de artist, nu de meşter popular. Deci, artişti în sare mai sunt în ţară, dar meşteri în sare - nu. Un artist face piese unice, pe când un meşteşugar poate face o sută de piese, prelucrate în mod artistic. De aceea, ceea ce fac eu este diferit de ce creează alţii. Nu există o definiţie a meşterului - sculptor în sare, ci doar de prelucrare a sării, dar nu în mod artistic”, mai aflăm de la sculptorul vâlcean.

S-a apucat de sculptură în sare datorită nevoii celor care veneau la terapie în salină  

Nicolae Istratie lucrează într-un atelier micuţ din curtea casei din Râmnicu Vâlcea - Râureni, împreună cu soţia. Se ocupă împreună şi de achiziţie, şi de producţie, şi de marketing şi de distribuţie. Şi sunt fericiţi. „Îmi ambalez singur produsele, ţin foarte mult la respectul cumpărătorului faţă de munca depusă. Am tot interesul să-i fac pe oameni să se întoarcă.” 

Ne mai spune chiar şi cum a ajuns să realizeze sculptură în sare: „Nu m-am apucat de capul meu de sculptură în sare. Totul a plecat de la cererea de pe piaţă”. A găsit o nişă, pentru că miile de oameni care vin din întreaga ţară şi din străinătate, la Salina Ocnele Mari, uneori chiar şi săptămânal, în primul rând vin pentru curele de aerosoli. 

Aşa a aflat că, în mare parte, aceştia nu pot să îşi realizeze tratamentele de două ori pe an, după recomandarea medicilor. Dar au nevoie de sare, pentru a continua terapia, primăvara sau toamna, iar alţii chiar în permanenţă, acasă. Şi ca să nu plece cu bolovanul de sare după ei, meşterul a găsit soluţia, adaptându-se la nevoile lumii moderne.  

„Modelele pe care le am eu pe lămpi terapeutice, cu siguranţă, sunt unicat”

„Am testat produsele înainte de a le scoate pe piaţă. Altfel, rişti să te scoţi singur de pe piaţă, sau chiar să fii dat în judecată. Turiştii sunt cei care mi-au cerut să îmi pun talentul artistic la lucru şi să scot un produs, pentru că nimeni nu vrea să pună un bolovan de sare în casă. Dar dacă sarea are un chip, o formă, se integrează rapid în casele oamenilor. Şi am îmbinat utilul cu plăcutul. Modelele pe care le am eu pe lămpi terapeutice, cu siguranţă, sunt unicat”, ne-a mai mărturisit în exclusivitate meşterul popular, explicând că meritul său constă în faptul că „Am fost receptiv şi am învăţat de ce anume au nevoie oamenii”.

„Ne limităm doar la cât putem produce“ - Salina Ocnele Mari fiind unicul loc de vânzare

Şi, în ciuda cererii foarte mari: „Ne limităm doar la cât putem produce. Din păcate, nu am fost acceptaţi şi în salină”, motiv pentru care standul său se regăseşte în parcarea Salinei Ocnele Mari, alături de alte standuri.

„Nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma, atâta timp cât nu pot să furnizez marfă suficientă pe măsura cererii de la stand, nu pot să mă extind, să fac o pagină de promovare. Muncim de dimineaţa şi poate ne apucă 12 noaptea, şi eu şi soţia”, ne mai spune vâlceanul.

Tocmai de aceea, nici nu este interesat să vândă prin curier, explicând şi de ce: „Produsul prin poştă sau curier nu ar ajunge în siguranţă, fiind vorba despre un obiect extrem de fragil. În plus, costul transportului este mai mare decât al produsului în sine şi atunci nu rentează pentru cumpărător. O icoană pe sare, spre exemplu, pleacă de la 5 lei şi ajunge la maximum 20 de lei, iar transportul este undeva la peste 20 de lei.”

„Chinezii nu au cum să mă copieze”

Nu-l sperie concurenţa, nici măcar cea cu piaţa de chinezării: „N-o să mă poată copia chinezii, pentru că utilajele i-ar costa foarte mult, din cauza uzurii produse de sare. În plus, la cât vor investi, nu-şi vor permite să vândă produsele la preţ de chilipir, aşa cum o fac eu”. 

La Ocnele Mari, însă, are un concurent, care are un stand în salină, doar că produsele celui din urmă sunt la nivel de amator. Precizia, dedicarea şi delicateţea cu care realizează fiecare produs, i-a determinat pe mulţi să creadă că au în faţă produse de serie, atât de perfect lucrate păreau: „În momentul în care am început la Ocnele Mari, nu am avut pic de piaţă. Mulţi au crezut că vin cu produse din China, de aceea pe etichetă am menţionat că sunt prelucrate manual şi menţionez şi de unde provine materia primă”. 

„Sarea de Ocnele Mari nu reacţionează ca cea de Himalaya”

Spune despre lămpile sale cu efect terapeutic că sunt unice în lume, diferite de renumitele lămpi din sare de Himalaya şi oferă argumente în acest sens: „Cea mai sofisticată lampă din sare minerală de Ocnele Mari ajunge la 45 - 50 de lei. Nu vreau să intru în polemici. Dar, din discuţiile cu cei care au achiziţionat lămpi din sare de Himalaya, am reţinut că există plângeri: curg foarte mult şi pocnesc foarte tare. 

Sarea de Ocnele Mari nu reacţionează ca cea de Himalaya. Fiind sare minerală nu curge decât în condiţii extreme. Chiar săptămâna trecută s-au întors la stand clienţi care mi-au mărturisit că au cumpărat de la mine lâmpi acum doi ani, încă funcţionează şi mai vor. Nu ar avea de ce să mă mintă. Clienţii mulţumiţi sunt cei care fac cea mai bună promovare şi care pot şi să arate produsul de care sunt mulţumiţi”, ne-a mai mărturisit meşterul popular.

Ideea salvatoare, când credea că nu mai are scăpare

Nicolae Istratie s-a decis să sculpteze sarea după ce a rămas „muritor de foame”, impropriu spus, dar cert este că a simţit, ca mulţi români, cum este să trăieşti la limita existenţei. A rămas fără serviciul în care-şi investise toată munca, priceperea, banii şi dăruirea. Şi a trebuit să o ia de la capăt. 

Şi cum sculptura în lemn nu mai este „la modă” s-a reinventat în sculptor în sare. Când a realizat, în urmă cu mai bine de doi ani, catapeteasma bisericii din Salina Ocnele Mari, a conştientizat că are materie primă la discreţie. A investit ultima brumă de bani în sculele necesare şi s-a apucat de lucru.

Meseria de sculptor - în urma unui legământ, după ce a supravieţuit unui accident de muncă  

Istratie a ajuns să fie sculptor bisericesc în urma unui legământ cu Dumnezeu, făcut pe când avea 19 ani, când a văzut moartea cu ochii, la propriu. A fost în comă mai multe zile la rând, şi a stat în spital mai bine de o jumătate de an, în urma unui accident de muncă. 

Se întâmpla în 1990, pe vremea când lucra la cel mai mare combinat de prelucrarea lemnului din ţară: CPL Râmnicu Vâlcea. O explozie la o instalaţie a lăsat un om infirm, pe Nicolae Istratie l-a marcat pe viaţă, şi alţi cinci oameni au mai avut de suferit. 

Când şi-a revenit, Nicolae a făcut o promisiune, pe care o ţine şi în ziua de astăzi, chiar dacă, din sculptor în lemn a devenit sculptor în sare: „Dacă mai pot face ceva cu mâinile mele, lucrul acesta îl voi dedica Domnului. Aşa a început misiunea mea de a duce chipul şi asemănarea lui Dumnezeu mai departe”, ne mărturiseşte meşterul popular.      

„Legământul îl duc mai departe, prin obiectele de cult pe care le lucrez în continuare”, mai spune Nicolae Istratie. Produsele din sare minerală pe care le realizează sunt sub diverse forme – de cult: cruci, icoane; sau laice: de la trenuleţe miniere, la figurine din desene animate, flori, case populare româneşti etc. 

Sculptează de la 14 ani, un meşteşug pe care l-a deprins singur

Nicolae Istratie a început să sculpteze singur, pe când avea doar 14 ani, avându-l ca model pe naşul său, la care stătea în gazdă. Bărbatul era maistru militar şi avea la unitate un atelier de tâmplărie în care îşi ducea elevii să înveţe. Fără cursuri, Nicolae fascinat de ce poţi realiza dintr-o bucată de lemn, s-a apucat să-şi meşterească singur uneltele, iar cu acestea, încet - încet, să sculpteze. 

Ulterior, a ajuns la un liceu cu profil forestier, dar a nimerit în seria în care nu se făcea sculptură ornamentală. Cu acceptul profesorilor, a făcut practică alături de colegii mai mari, dar nu a obţinut o diplomă în domeniu, ci doar şi-a perfecţionat abilităţile. Apoi, a fost nevoit să se mute la un alt liceu, cu profil mecanic, mai aproape de casă, a făcut cursuri la seral şi s-a angajat la CPL Râmnicu Vâlcea, unde a stat până la accidentul care i-a schimbat viaţa. 

A realizat sculptură bisericească până în urmă cu doi ani, când a ales să o ia din nou de la capăt. Iar acum, totul a căpătat un alt sens.