FOTO Părintele Claudiu Băzăvan: „A venit momentul în care preoţii trebuie să iasă dincolo de zidurile Bisericii, chiar şi prin intermediul internetului“
0
Într-o societate care îşi caută cu disperare un sens, plină de drame şi experienţe teribile, tineri şi maturi caută o soluţie pentru rezolvarea problemelor la Biserică, în rugăciune şi în sfaturile preoţilor. „Nu ne mai putem mulţumi să săvârşim rugăciuni în biserică, ci trebuie să ieşim dincolo de ziduri, către credincioşi, chiar prin intermediul internetului, prin orice metode, chiar şi neconvenţionale“, spune părintele Claudiu Băzăvan
Fiecare comunitate de enoriaşi din Ploieşti are părintele ei, duhovnic de taină, păstrător de secrete, sfătuitor discret şi înţelept în dramele personale. De multe ori, Biserica ajunge să fie ultima soluţie, locul în care, după multe rătăciri, un creştin îşi găseşte liniştea şi soluţiile la probleme de viaţă şi de moarte.
Cum nu găsesc întotdeauna singuri Calea, a venit rândul preoţilor să le iasă în întâmpinare, să găsească soluţii „moderne“ într-o societate tot mai tehnologizată, să vorbească pe limbajul tinerilor şi să încerce să-i ţină aproape.
În cea mai tânără comunitate de enoriaşi din Ploieşti, la parohia Catedralei Eroilor Tineri, eşti uimit de numărul de adolescenţi care vin frecvent la Biserică, pe lângă credincioşii obişnuiţi, de toate vârstele.
La rândul lui, unul dintre preoţii care slujesc aici, Claudiu Băzăvan este tânăr, iar apropierea de vârstă şi firea deschisă şi neconvenţională a acestuia fac ca mulţi dintre tinerii din parohie, dar nu numai, să vină frecvent la biserică pentru a-i împărtăşi problemele pe care le au şi pentru a-i cere sfaturi şi îndrumare.
Nu a fost o muncă uşoară, iar pentru a-i ţine aproape, preotul Băzăvan s-a adaptat vremurilor, a început să ţină legătura săpămânal cu enoriaşii prin mail, a creat un cor pentru tineri care a ajuns să susţină concerte în străinătate, realizează de opt ani o revistă, care are şi cont de Facebook, cu sfaturi pentru comunitate de la diverşi specialişti şi, nu în ultimul rând, are uşa deschisă, până târziu în seară, celor veniţi în biserică.
„În Ploieşti suntem una dintre cele mai tinere comunităţi, biserica de altfel se cheamă Biserica Eroilor Tineri şi probabil asta a atras din start. La fel de adevărat este că am iniţiat şi susţinem multe activităţi oarecum atipice pentru o parohie obişnuită, în sensul că avem de câţiva ani buni un cor pe lângă biserică, format din tineri care susţine periodic concerte, în ţară mai nou şi în străinătate, şi care a înregistrat trei albume. De asemenea, avem o bibliotecă înzestrată cu câteva sute de volume care are în jur de 200 de cititori constanţi, unde punem la dispoziţie numeroase cărţi de actualitate, de teologie şi literatură de valoare. De asemenea, păstrăm legătura cu creştinii noştri mai tineri, şi nu numai, printr-o formă mai puţin convenţională, prin mail. Avem un portofoliu de câteva sute de adrese de mail şi expediem o rugăciune a săptămânii sau noutăţi despre comunitatea noastră. Ne folosim de aceste mijloace pentru a-i ţine pe tineri lângă noi şi pentru a le oferi alternativa la ceea ce li se oferă astăzi. Scopul este acela de a oferi un scut local împotriva provocărilor de zi cu zi“, ne-a spus părintele Băzăvan.
Tinerii ajung la biserică înspăimântaţi de ceea ce li se întâmplă
În foarte multe cazuri, tinerii, cei mai expuşi tentaţiilor şi influenţelor sociale, ajung la biserică înspăimântaţi de ceea ce li se întâmplă.
„Tinerii sunt polarizaţi, sunt rupţi în două, Sub presiunea nonsensului, a mediocrităţii, a imposturii societăţii noastre şi sub presiunea ispitelor inerente vârstei, caută un sens, îl caută pe Dumnezeu. Unii dintre ei. Sigur că aici în biserică îşi regăsesc sensul de a fi, traiectoria, unii chiar se schimbă, se schimbă brusc. În acelaşi timp, însă, constatăm că în generaţia lor aceştia sunt minoritari, iar preotul înceacă să îi apropie. Unii vin înspăimântaţi de ceea ce li se întâmplă, de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Încercăm să le oferim un sfat, încercăm să le arătăm o altă opţiune, iar ceea ce le recomandăm, ceea ce Biserica recomandă întotdeauna este să mizeze pe Dumnezeu în cele mai grele încercări, să îl ia pe El în ajutor. Altfel vom fi cotropiţi sub presiunea acestor evenimente mult mediatizate, care ne tulbură, ne stresează şi ne zguduie din temelii tot ceea ce credeam şi ştiam despre ţintele din vieţile noastre“, ne-a spus părintele.
„Spovedania, cea mai teribilă experienţă. Telenovelele sunt nimicuri“
Discursul deschis şi popular al preotului nu ocoleşte nici subiectele delicate. „Spovedania face parte din taina preoţiei, este cea mai teribilă experienţă pe care o poate avea un preot. Să te încarci cu atâtea mărturisiri, cu atâtea probleme. Telenovele sunt nimicuri pe lângă spovedaniile din ziua de astăzi. Însă ne aplecăm cu răbdare asupra fiecăruia dintre cei care vin să-şi reverse năduful şi grijile, încercăm să găsim sfaturile cele mai inspirate şi să le fim alături. Uneori reuşim, uneori nu. De multe ori, după o spovedanie, oamenii îşi schimbă radical opţiunea şi găsesc puterea de a se schimba, alteori de a găsi soluţii pentru a-şi rezolva punctual problemele de zi cu zi. Sunt tot mai multe drame, din păcate, şi oamenii sunt tot mai derutaţi, în special cei tineri, şi caută cu disperare un sens. Uneori îl găsesc în Biserică. Unii îl găsesc în Biserică. Nu toţi. Aceştia încă mai caută sau nu şi-au pus problema serios. Nu au fost loviţi de necazuri şi încă nu au conştientizat că fără ajutorul Celui de sus nu vor răzbate în această viaţă“, este sfatul preotului Claudiu Băzăvan.
Importanţa rugăciunii
„Nu se poate fără rugăciune pentru că omul este conceput în aşa fel încât să fie dependent de Creatorul lui. Şi acela care nu se roagă sfârşeşte destul de repede sufocat de presiunile de zi cu zi şi îşi pustieşte sufletul, se goleşte pe dinăuntru şi nu îl aşteaptă decât un sfârşit trist, depresia şi deznădejnea uneori, şi, oricum, o mare tristeţe. Rugăciunea este hrana sufletească a fiecăruia dintre noi, şi, prin urmare, fără hrană murim. Pe dinăuntru. Şi, evident, moartea trupească va consfinţi o stare de spirit deja dată. Aşa încât fără rugăciune chiar nu se poate. De altminteri, experienţa de zi cu zi dovedeşte că dacă nu te bizuieşti pe Dumnezeu, viaţa devine pustie, fără sens. Suferi atât de mult de decepţii din partea celor din jur, suferi de multe încercări, iar fără rugăciune viaţa este golită de sens şi practic nu mai ai nici puterea să mergi mai departe şi rişti să te afunzi în întuneric şi tristeţe şi deznădejde. Astfel că rugăciunea este esenţială, evident nu cu vorbe formale şi nu cu gesturi găunoase“, ne-a explicat părintele Băzăvan de ce ar trebui să reînvăţăm să ne rugăm.
„Nu ne mai putem mulţumi să citim pomelnice“
Preotul Claudiu Băzăvan este unul dintre oamenii Bisericii care crede că această instituţie fundamentală trebuie să se adapteze şi să ţină pasul cu vremurile. „Este evident că nu ne mai putem mulţumi să stăm în biserică şi să săvârşim rugăciunile după orânduială şi să citim pomelnice. Evident că mai degrabă acum trebuie să ieşim noi, nu neapărat în stradă, ci dincolo de zidurile bisericii, chiar prin intermediul mail-ului sau al internetului, sau al unei reviste, pentru că nu se poate altfel. Convingerea noastră este că ne putem folosi de orice metodă chiar una neconvenţională pentru a le spune oamenilor că este riscant să te bizuieşti pe forţele tale sau pe spusele unora sau altora, aici la refer punctual la politicieni sau VIP-urile mult mediatizate, pe forţele tale şi pe ale altora, şi este recomandabil să te bizuieşti pe Dumnezeu pe care îl numim Tatăl nostru şi pe care nu-l tratăm ca atare ci mai degrabă, şi din păcate, în multe situaţii Îi întoarcem spatele şi Îl neglijăm. Neconvenţional sau nu, mesajul este ca tinerii în special şi oamenii în general să se întoarcă spre Răsărit, spre Lumină, către Dumnezeu. Altminteri viaţa ne copleşeşte cu marile ei sau micile ei provocări“, ne-a spus preotul Claudiu Băzăvan.
Se încarcă comentariile...
