Laura Barbu a lăsat televiziunea ca să facă filantropie

Laura Barbu

A fost învățătoare și realizatoare de emisiuni TV dar a lăsat totul în urmă ca să devină  fundraiser și, mai apoi, să se implice, trup și suflet, în activitatea asociației neguvernamentale Suflet pentru suflet XXI pe care o conduce.

Ca dascăl, Laura s-a remarcat cu  proiectul “Impactul mediului social în determinarea comportamentului infracțional”, fiind prima învățătoare din județ care a dus elevii în vizită la Penitenciarul Colibași. A iubit intotdeauna copiii  iar acest lucru s-a văzut nu numai la catedră ci și pe sticlă. A adebutat ca jurnalist, în televiziune, la unul dintre posturile locale, fiind realizatoare unei emisiuni de succes pentru copii - „Gigante Antenuțe”.

 A schimbat posturile, a schimbat și temele proiectelor sale, până în 2004 fiind amfitrioana unor emisiuni cu impact la publicul piteștean: „Joc și voie bună”, Ceaiul de weekend”, „Invitatul saptamanii” , „Club Femina”, ”Ora de tinerețe” și alte câteva pe care piteștenii nu le-au uitat.

“De mică am fost pasionată de mistica televiziunii și mi-am dorit să fac asta, iar eu când îmi doresc ceva, e musai să realizez. Au fost câțiva ani frumoși în presă, până când mi-am dat seama că trebuie să mă întorc la copii, și nu la catedră, ci sprijinindu-i pe cei mai triști dintre ei, întinzându-le o mână de ajutor celor care au cel mai mult nevoie de ea. În noiembrie 2003  am organizat pentru Centrul de Copii „Sf.  Andrei” Pitești ,  Balul de Caritate „Doar împreună” iar în 2004 m-am înscris la un concurs organizat de Fundația Children in Distress România, în urma căruia am obținut  posul de fundraiser.“, povestește Laura care a renunțat să fie vedetă pentru a le fi alături  copiilor cu nevoi special.

Unul din cele mai ample proiecte în care s-a implicat a fost organizarea unui spectacol de caritate în Germania, împreuna cu Asociația Europeană de Hidrocefalie, în vederea strângerii de fonduri pentru copiii din România care suferă de această boala. I-a convins pe Adrian Enache, Daniela Condurache și Nico să concerteze pentru micuții cu astfel de probleme, a convins politicienii s-o sprijine în ducerea la bun sfârșit a planurilor sale și a găsit 22 de neurologi renumiți  care au acceptat provocarea sa de a participa la un schimb de experiență cu medicii germani, tot în ideea sptijinirii micuților cu probleme.
“ Toți acești oameni mi-au fost alături atunci și-mi sunt alături și acum  prin proiectele pe care le derulez cu Asociația „Suflet pentru Suflet XXI”, spune Laura care este directorul general al acestei asociații neguvernamentale care își propune, printre altele, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situatiilor de risc în care se găsesc copiii și persoanele aflate în dificultate, pentru a face posibilă integrarea sau reintegrarea socială, participarea la viața comunității și creșterea încrederii în capacităile proprii.

 Profil
Nascut – 15.10.1978
Studii – Universitatea din Pitești – Facultatea de Istorie, Filosofie și Jurnalism, Colegiul National Carol I (Liceul Pedagogic) Câmpulung
Familie – casatorită, un copil – Sara Maria Barbu (2 ani)
Ce ii place –  Îmi plac oamenii cu o personalitate puternică și care dau dovadă de corectitutine, generozitate, amabilitate și omenie.
Ce nu-i place – Nu-mi plac oamenii duali și oamaenii fără personalitate. Nu, nu mă apuc de studiat psihologia personalităţii, nici nu ajut pe nimeni să-şi facă lucrarea de licenţă pe domeniul ăsta. Pur şi simplu constat, uneori uimită, alteori de-a dreptul  fără pic de stupefacţie, faptul că în prezent tot mai puţini oameni dau dovadă de o personalitate puternică, veritabilă.
 
Întrebări și răspunsuri

 Îi judeci ușor pe cei din jurul tău?

“Poate o să par superficială prin ceea ce urmează să spun, dar îmi asum riscul şi responsabilitatea. Niciodată nu am avut tendinţa de a judeca oamenii după felul lor de a fi şi, totuşi, nu am putut niciodată să îi apreciez sau să îi înţeleg pe cei slabi, pe cei care deşi au fost înzestraţi de la natură cu un temperament, un caracter anume, cu ceva abilităţi, s-au împotmolit pe drum devenind treptat persoane fără substanţă, faţă de care până şi preşul de la uşă are mai multă personalitate. Şi mai tare i-am dispreţuit pe cei care conştienţi fiind de a lor slăbiciune, se pretează la jocuri stupide prin care îşi asumă roluri menite să suplinească lipsa de caracter.”