Cristian Toma, salvatorul din munţi

A urcat prima dată pe munte în clasa a patra, iar după o carieră militară a ales să se dedice salvării turiştilor rătăciţi în Făgăraş.

Rodian Cristian Toma a urcat pentru prima dată pe munte alături de profesorul de sport, când era în clasa a patra. I-a plăcut atât de mult Vârful Negoiu, pe care l-a descoperit în toată splendoarea sa, încât s-a îndrăgostit iremediabil de viaţa departe de lumea dezlănţuită.

După terminarea liceului, tânărul Toma a hotărât să împletească principala sa trăsătură de caracter, disciplina, cu pasiunea cea mai arzătoare, muntele. Aşa că a fost admis la Şcoala de subofiţeri Vânători de munte, din Braşov, iar după absolvirea acesteia a lucrat timp de 10 ani la Brigada 4 Vânători de Munte, Curtea de Argeş. Când vine vorba despre lucrurile care l-au marcat în timpul vieţii militare, el spune cu vocea tremurândă că Revoluţia din 1989 şi-a pus amprenta asupra sa.

„Perioada revoluţiei a fost groaznică, am avut un coleg moldovean care a murit efectiv lângă mine. Nici acum nu ştim ce s-a întâmplat cu el, ştim doar că a fost împuşcat dintr-un bloc. Mi-a rămas întipărit în minte momentul”, spune el.

Refugiul de la Cota 2000 este „acasă”
După restructurările de la unitatea militară, din 2007, Cristian Toma a trecut în rezervă, dar nu s-a lăsat descumpănit.
„Imediat după ce am plecat din Armată, am văzut un anunţ cum că Serviciul Public Salvamont Argeş angajează administrator. Am depus un CV şi m-am prezentat la concurs. Nu m-a interesat salariul, am ştiut că voi face ceea ce-mi place. A contat şi experienţa militară, m-a ajutat”, spune Cristian. O dată ajuns la Refugiul de la Cota 2000, din Munţii Făgăraş, acolo unde funcţionează Salvamont Argeş, a ştiut că acest loc îi va deveni a doua casă.
„Sunt luni în care stau şi câte 20 de zile neîntrerupt aici, departe de soţia şi fiica mea”, mărturiseşte el.

Operaţiuni periculoase de salvare
Pe lângă funcţia de administrator, Cristian Toma este şi salvator montan. De foarte multe ori a plecat noaptea, prin ploaie sau viscol să-i ajute pe turiştii rătăciţi. Prima experienţă a rămas vie în mintea sa.

„Eram în patrulare în zona refugiului Călţun, de pe Vârful Negoiu. Am primit telefon că un tânăr din Bucureşti, dintr-un grup de nouă, a plecat de la Piscu Negru, a continuat să urce, chiar dacă ceilalţi au coborât. L-am reperat undeva sub Vârful Negoiu, l-am strigat, dar era zăpăcit, mergea în direcţie opusă. Am coborât spre el, eram singur, i-am dat câteva energizante, apă, i-am luat rucsacul şi l-am coborât”, povesteşte salvatorul. Cea mai dificilă operaţiune de până acum a fost cea la care şi-a riscat viaţa.

„În mai 2010, o turistă din Cluj a pornit singură în zona de creastă Piscu Negru. Era zăpadă şi risc de avalanşă de gradul 4 din 5. Nu ştiam exact unde se află, ultimul telefon era dat de vineri seara, către prietenul ei, iar noi am fost alertaţi luni dimineaţa. Mergea spre Cabana Podragu, nu era traseu. Am găsit-o moartă între Buda şi Arpasu Mic. Am lucrat cu sabia deasupra capului, cum s-ar spune, că era vizibilitate redusă şi risc foarte mare de avalanşă” povesteşte salvamontistul.

Pe lângă activitatea de administrator şi cea de salvator montan, Cristian Toma mai face patrulări, dar şi acţiuni de prevenire cu turiştii.
„Întotdeauna îmi pun în rucsac câteva pliante de prevenire. Cum întâlnesc turiştii, le dau, stau de vorbă cu ei şi le explic cât de important este să nu se abată de la traseele marcate şi să poarte echipament adecvat. Ajută şi aceste acţiuni, pentru că în ultimii ani au tot scăzut accidentele grave”, spune el.

Profil
Născut: 15 februarie 1969, în Piteşti
Studii: Licenţiat în Ştiinţe Juridice şi Administrative, Braşov, 2009
Familie: Este căsătorit şi are o fiică, studentă la Drept
Experienţă profesională: De patru ani este administrator şi salvator montan în cadrul Serviciului Public Salvamont Argeş

Ce îi place: „Îmi place sportul, am jucat handbal, fotbal, îmi place înotul. Pe locul unu, însă, este mersul pe munte. Îmi mai place şi să şofez, mă relaxează foarte mult. Când sunt supărat, mă urc la volan şi mă liniştesc imediat”.

Ce nu îi place: „Sunt multe lucruri care nu-mi plac, în general. Nu suport perversitatea. Nu îmi plac oamenii care mint, care se laudă cu ce fac şi cu ce nu fac”.

Întrebări şi răspunsuri:
V-aţi dori să urcaţi şi pe munţi din afara României?

Sincer, nu-mi place niciun munte din ţară ca Făgăraşul, iar în afară nu mi-aş dori să merg. Nicăieri nu e ca la noi, avem o ţară foarte frumoasă. Am urcat pe Moldoveanu, Negoiu, Omu, pe toate vârfurile mari. Cel mai mult mi-a plăcut pe Negoiu, pentru că şi vremea a fost frumoasă, am văzut Valea Oltului şi Transilvania. 

Ce vă doriţi în mod deosebit?
Mi-ar plăcea foarte mult să avem şi noi echipamente şi dotări. În momentul de faţă, avem doar patru autoturisme Dacia uzate, iar la intervenţii ai nevoie de ceva mai puternic. Nu putem să trimitem oamenii la intervenţii cu bocancii rupţi, e vorba de viaţa lor. Am încercat să atragem şi sponsorizări, dar nu am primit ajutor.