Cătălina Mitrache, kinetoterapeut şi doctor în educaţie fizică: „La copiii până în 18 ani, cele mai întâlnite afecţiuni sunt deviaţiile de coloană vertebrală“

Publicat: 07.04.2019 08:50

Ultima actualizare: 03.08.2022 15:54

Cătălina Mitrache şi-a luat doctoratul în educaţie fizică şi sport la doar 26 de ani FOTO: arhiva personală

Kinetoterapeut şi doctor în educaţie fizică şi sport, titlu obţinut la doar 26 de ani, Cătălina Mitrache vorbeşte despre cum este afectată coloana vertebrală a copiilor şi tinerilor de utilizarea excesivă a telefonului mobil şi a tabletei, despre cazuri speciale de recuperare prin kinetoterapie, dar şi despre exerciţii ce pot fi făcute acasă pentru protejarea coloanei vertebrale.

Cătălina Mitrache (33 de ani) are printre altele un master legat de kinetoterapie pentru persoanele cu dizabilităţi, a fost bursieră ERASMUS în Franţa şi în prezent lucrează la un centru de recuperare din Piteşti şi este profesoară la o şcoală postliceală din oraş. În interviul pe care ni l-a acordat, Cătălina Mitrache spune că, încă din prima săptămână de viaţă, bebeluşul ar trebui evaluat de către un kinetoterapeut.

„Weekend Adevărul“: Care sunt cele mai întâlnite afecţiuni cu care se confruntă pacienţii – copii şi adulţi – care vin la kinetoterapie?

Cătălina Mitrache: Afecţiunile sunt grupate în funcţie de vârstă. La bebeluşi, cele mai des întâlnite afecţiuni sunt torticolisul şi piciorul strâmb congenital. La copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, sunt deviaţiile de coloană vertebrală, la adulţi – discopatiile lombare şi cervicale, iar la vârsta a treia sunt artrozele membrelor superioare şi inferioare.

Şi bebeluşii au nevoie de kinetoterapie? De ce?

În afecţiunile pediatrice, kinetoterapia are rolul de a corecta anumite dezechilibre musculare şi osoase. Prin kinetoterapie, bebeluşul poate fi ajutat să achiziţioneze anumite reflexe întârziate. În plus, exerciţiile cresc tonusul muscular, corectează tulburările de echilibru şi de mers, îmbunătăţesc mobilitatea generală a corpului.

Aţi observat o mai mare nevoie de kinetoterapie în ultimii ani?

În ultimii patru ani, medicii neonatologi şi pediatri au început să dea o mai mare importanţă dezechilibrelor musculare apărute încă de la naştere. Acest lucru se observă prin faptul că în ultima perioadă s-au înmulţit cazurile de torticolis şi picior strâmb congenital care vin la tratament. Şi înainte apăreau astfel de cazuri, dar erau descoperite mult mai târziu, undeva la vârsta de 3-4 ani. Recuperarea în afecţiuni pediatrice trebuie începută devreme, uneori încă din prima săptămână de viaţă. Cu cât recuperarea este făcută mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune.

Semnele întârzierilor de dezvoltare

Cât de devreme trebuie să înceapă kinetoterapia un bebeluş cu întârziere în dezvoltare?

De obicei, întârzierea în dezvoltarea neuromotorie este evidentă în jurul vârstei de 3 luni. La această vârstă, bebeluşul ar trebui să îşi poată ţine capul ridicat şi să-l mişte stânga-dreapta, el fiind în poziţia culcat pe burtă. Un alt prag în dezvoltarea neuromotorie ar fi rostogolirea, care în jurul vârstei de 6 luni ar trebui să fie posibilă. Urmează, la 7 luni şi jumătate, ridicarea în poziţie şezând şi apoi mersul în patru labe după 8 luni. Kinetoterapia trebuie începută cât mai devreme posibil, atunci când se observă că bebeluşul nu reuşeşte să facă lucrurile amintite anterior. Se poate începe recuperarea încă din prima lună de viaţă în anumite cazuri.

De la ce vârstă ar trebui făcută o primă evaluare funcţională?

Încă din prima săptămână de viaţă, bebeluşul ar trebui evaluat de către un kinetoterapeut, atât din punct de vedere muscular, cât şi din punct de vedere neuro-motor. Apoi, aceste evaluări ar trebui făcute din trei în trei luni până la vârsta de 1 an. Iar după această vârstă, până la 10 ani, se recomandă să se facă anual.

De ce se dezechilibrează coloana vertebrală?

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care vin la dumneavoastră copiii care au nevoie de kinetoterapie?

Cele mai întâlnite afecţiuni cu care vin copiii la kinetoterapie sunt deviaţiile de coloană vertebrală: scolioze, cifoze şi lordoze.

Care sunt cauzele acestor cazuri dese de copii cu probleme la coloana vertebrală?

Cea mai mare parte a copiilor se nasc cu dezechilibre musculare la nivelul picioarelor. Din cauza acestor dezechilibre, ei ajung să meargă cu talpa într-o poziţie greşită, fie cu piciorul în interior, fie cu el în exterior. Sau sunt copii cu picior plat. Ideea este că un mers patologic determină un dezechilibru la nivelul bazinului, dezechilibru care, la rândul lui, afectează coloana vertebrală şi atunci apar deviaţiile vertebrale. Alţi copii au musculatura slab dezvoltată, la care se adaugă postura greşită în timpul statului în bancă sau la diferite activităţi. Şi astfel îşi modifică structura coloanei.

Cât de mult este afectată coloana vertebrală a copiilor de utilizarea în exces a telefoanelor mobile, a tabletelor şi a calculatoarelor?

De cele mai multe ori, poziţia coloanei vertebrale, în momentul în care folosim telefonul, tableta sau calculatorul, este una incorectă. Această poziţie se caracterizează prin cifozarea spatelui, aplecarea capului în faţă şi tensionarea musculaturii paravertebrale. Copiii au o musculatură slab dezvoltată, care nu-i oferă stabilitate coloanei vertebrale, mai ales în puseele de creştere – acestea au loc, în cazul fetelor, la 10-12 ani, iar în cazul băieţilor, la 12-14 ani. Dacă musculatura este slab dezvoltată, coloana nu are susţinere şi se curbează în funcţie de postura vicioasă menţinută. Şi astfel apar dureri şi deviaţii de coloană vertebrală.

Care este frecvenţa cu care trebuie făcute şedinţele de kinetoterapie pediatrică?

Frecvenţa este de trei-cinci şedinţe pe săptămână. Cel puţin în prima parte a perioadei de recuperare. În cazul deviaţiilor de coloană vertebrală, durata perioadei de recuperare variază între şase luni şi trei-patru ani. Continuându-se apoi acasă până la sfârşitul perioadei de creştere, adică la vârsta de 18-19 ani. În acest timp, copilul trebuie evaluat în fiecare an, pentru a realiza o monitorizare atentă a evoluţiei coloanei vertebrale.

Cel mai impresionant caz

Care a fost cel mai vârstnic pacient pe care l-aţi avut la kinetoterapie?

Cel mai vârstnic pacient al meu a fost un domn de 85 ani, cu sechele post-accident vascular cerebral.

Ce caz v-a impresionat cel mai mult până acum?

Cazul unei fete de aceeaşi vârstă cu mine, care atunci când avea 2 ani şi jumătate era operată pentru prima dată de o tumoare la nivelul creierului. M-a impresionat prin capacitatea sa de a înţelege şi de a executa mişcările necesare recuperării sale, chiar dacă, din cauza tumorii, era aproape oarbă. Avea o mare putere de a lupta şi de a trăi cu demnitate şi speranţă, într-o lume în care şi cei sănătoşi de multe ori capitulează.

Iar cea mai spectaculoasă recuperare a unui pacient pe care l-aţi tratat?

În urmă cu patru ani, am avut un pacient cu tulburări de echilibru, deficit motor pe jumătate de corp şi mers greoi. Toate acestea au apărut în urma unui accident vascular produs la nivelul arterei carotide. Cu ajutorul programului de recuperare, am reuşit recuperarea acestuia în proporţie de 95%. Kinetoterapia l-a ajutat să se recupereze din punct de vedere motor, i-a schimbat stilul de viaţă, menţinând astfel sub control un diabet şi afectarea celeilalte artere carotide. S-a reintegrat foarte bine socio-profesional.

Citește și: „Îndreaptă spatele“, aplicaţia care te îndeamnă să-ţi corectezi postura

„Pacienţii cu afecţiuni ale coloanei ar trebui să facă exerciţii acasă cel puţin de trei-patru ori pe săptămână“

Care sunt cele mai simple exerciţii de kinetoterapie ce pot fi făcute acasă?

Acasă se pot face tot felul de exerciţii, fără să ai nevoie de anumite obiecte sau aparate. Cu un simplu baston poţi face o serie de exerciţii care îţi lucrează braţele şi partea superioară a coloanei. Mă refer la ridicarea braţelor desupra capului, ducerea bastonului la ceafă, la stânga, la dreapta, sau depărtarea acestuia de trunchi. Pe covor se pot face o serie de mişcări din poziţia pe genunchi, pentru întinderea spatelui şi detensionarea coloanei vertebrale. Culcat pe spate, pe o pătură aşezată pe podea, se pot face exerciţii pentru picioare, cu rolul de a lucra musculatura membrelor inferioare. Pe un simplu scaun, se pot face exerciţii de aplecare a trunchiului în faţă, care detensionează coloana vertebrală. Se poate lucra orice articulaţie şi orice grupă musculară, e nevoie doar de voinţă şi de determinare.

Cât de des trebuie să facă acasă kinetoterapie adulţii care au probleme cu coloana?

Pacienţii cu afecţiuni ale coloanei vertebrale ar trebui să facă exerciţii acasă cel puţin de trei-patru ori pe săptămână, permanent. Ideal ar fi să le facă zilnic. Nu neapărat tot programul, ci 20-30 de minute. Afecţiunile coloanei vertebrale sunt în general afecţiuni degenerative, iar prin kinetoterapie, se opreşte degradarea sau se poate evita agravarea acestora, datorită tonifierii musculaturii şi îmbunătăţirii posturii.

Ce metode noi au apărut în kinetoterapie în ultimii ani şi ce afecţiuni tratează acestea?

Noile metode apărute se referă la abordarea afecţiunii din alt unghi. Metodele recent descoperite ajută la recuperarea deviaţiilor de coloană vertebrală şi terapii care ajută la tonifierea mult mai rapidă a musculaturii. Sunt şi o serie de metode care ajută la îmbunătăţirea dezvoltării neuromotorii a copilului, dar şi metode care grăbesc recuperarea, în special a afecţiunilor ortopedico-traumatice.

Poate fi folosită kinetoterapia şi profilactic?

Kinetoterapia se împarte în trei categorii: profilactică, terapeutică şi de recuperare. Kinetoprofilaxia se referă la folosirea exerciţiului fizic: asupra omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de apariţia sindromului de decondiţionare fizică; asupra omului vârstnic, la care decondiţionarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea ei; asupra omului bolnav, cu boli cronice, pentru a-l feri de apariţia unor agravări sau complicaţii. Exerciţiul fizic creşte forţa musculară şi mobilitatea articulară, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi capacitatea respiratorie, dezvoltă capacitatea de efort, relaxează musculatura şi sistemul nervos, măreşte capacitatea de concentrare a creierului. Efectuarea exerciţiului fizic dozat corespunzător ajută organismul uman să lupte împotriva diferitelor afecţiuni.

Doar 45 de minute pe scaun fără pauză!

Care sunt regulile ce trebuie respectate pentru a proteja coloana vertebrală?

Pentru a proteja coloana vertebrală trebuie respectate o serie de reguli: poziţia şezând pe scaun nu trebuie menţinută mai mult de 45 de minute fără pauză; aplecarea trunchiului în faţă se va realiza prin îndoirea genunchilor, fără a tensiona coloana vertebrală; mişcările de răsucire a trunchiului trebuie evitate; nu se vor ridica obiecte cu greutatea mai mare de 5 kg; transportul anumitor obiecte se va face simetric, împărţind greutatea pe ambele braţe; menţinerea unei greutăţi normale a corpului; poziţia picior peste picior trebuie evitată sau nu se menţine mai mult de 10 minute.

Cât de mult afectează coloana vertebrală ghiozdanele, de multe ori prea grele, pe care le poartă elevii în spate?

Greutatea prea mare a ghiozdanului îl forţează pe elev să îşi schimbe poziţia corpului în timpul mersului. Ca să se echilibreze, acesta va trage de umeri în faţă şi se va cocoşa. Dacă poartă ghiozdanul doar pe un singur umăr, va încerca să susţină greutatea acestuia prin ridicarea umărului de pe partea ghiozdanului. Menţinerea acestor poziţii timp îndelungat va determina apariţia deficienţelor de coloană.

Citește și: Ce exerciţii simple pot fi făcute pentru a ţine sănătoasă coloana vertebrală. Trucul pentru încălzirea muşchilor lombari

Doctor în educaţie fizică la 26 de ani

De unde a început pasiunea dumneavoastră pentru kinetoterapie?

Încă din copilărie îmi plăcea să îmi imaginez că sunt medic şi încercam să vindec toate păpuşile cu care mă jucăm. Mai târziu, în liceu, am început să mă gândesc serios la varianta de a face Facultatea de Medicină sau ceva asemănător. Prin clasa X-a, am auzit de kinetoterapie şi mi-a surâs ideea de a ajuta la recuperarea sănătăţii fizice a oamenilor prin intermediul exerciţiului fizic. Astfel încât, în clasa a XI-a, m-am hotărât să aprofundez mult mai serios anatomia umană şi să mă pregătesc pentru specializarea Kinetoterapie.

La doar 26 de ani aţi obţinut titlul de doctor în Educaţie fizică. Cât v-aţi pregătit pentru doctorat?

Indirect, studiul tezei de doctorat a început încă din anul I de facultate. Primii mei pacienţi au fost persoane cu sechele post-accident vascular cerebral. Chiar dacă în primul an le făceam doar masaj şi mobilizări pasive pe membrele afectate, am început să observ caracteristicile şi modul de recuperare al fiecărui pacient în parte. Cu cât acumulam mai multe informaţii, cu atât reuşeam să le îmbunătăţesc starea de sănătate. Deci, practic, studiul tezei de doctorat a durat în jur de şapte ani. Teza a fost o continuare a temei de licenţă şi a celei de dizertaţie. Mai dificilă a fost punerea cap la cap a tuturor informaţiilor acumulate şi îndeplinirea cerinţelor Şcolii Doctorale.