Boala maniaco-depresivă: de unde vine alternanţa stărilor depresive cu cele de exaltare şi cum se explică tendinţele suicidale ale celor cu tulburare bipolară

Boala maniaco-depresivă: de unde vine alternanţa stărilor depresive cu cele de exaltare şi cum se explică tendinţele suicidale ale celor cu tulburare bipolară

Sursă Foto: www.contraboli.ro

Psihoza maniaco-depresivă este tulburarea mintală care modifică anormal dispoziţia afectivă, energia şi abilitatea de funcţionare a unei persoane. Stările proaste sunt urmate de perioade de exaltare, cei cu o astfel de tulburare, uşor de recunoscut, fiind, alternativ, maniaci şi depresivi.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Tulburarea bipolară este termenul medical utilizat în prezent pentru a descrie manifestările clinice cunoscute anterior sub denumirea de psihoză maniaco-depresivă. Tulburarea bipolară face parte din categoria tulburărilor afective majore cu impact semnificativ asupra funcţionării persoanei în plan personal, social şi profesional. Acest diagnostic medical este definit prin prezenţa alternativă a două tipuri de simptome: episoade depresive şi episoade maniacale sau hipomaniacale”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Originea bolilor maniace-depresive nu este cunoscută cu exactitate, însă potrivit anumitor studii, ipoteza unor origini genetice câştigă tot mai mult teren. Boala debutează cel mai frecvent între 25 şi 45 de ani dar sunt şi cazuri în care s-au constatat debuturi înaintea vârstei de 20 de ani sau la vârste cu mult peste intervalul amintit. 

Sentimente de vinovăţie, inutilitate, neajutorare versus exaltare patologică

Tulburarea este identificabilă prin observarea alternării acceselor de depresie cu accese maniacale.

“Simptomele depresive ce însoţesc tulburarea bipolară sunt identice cu cele observate în tulburarea depresivă majoră şi includ: stare depresivă şi scăderea semnificativă a interesului şi plăcerii pentru toate activităţile cotidiene, scăderea apetitului alimentar sau supra-alimentarea, dificultăţi de concentrare şi luare a deciziilor, oboseală şi lipsa energiei, sentimente de vinovăţie, inutilitate, neajutorare, insomnie, sentimente de <<gol interior>>, nelinişte, iritabilitate, gânduri legate de moarte sau de suicid, tentative de suicid”, mai spune Ionuţ Ghiugan. 

În psihiatrie, noţiunea de maniac are alte conotaţii decât în limbajul curent, când este atribuită, de multe ori prin ridiculizare, unor persoane scrupuloase şi dependente de obişnuinţe mărunte. Bolnavul care suferă de tulburare bipolară ajunge la manii de genul exaltărilor bolnave, devine mult prea familiar cu cei din jur şi uită de regulile sociale, ceea ce-l face, în ochii celorlalţi, ciudat şi periculos.

“Simptomele maniacale ce însoţesc tulburarea bipolară includ: hiperactivitate, gândire expansivă, vorbit excesiv, pierderea atenţiei şi trecerea de la o idee la alta, grandomanie, comportamente inadecvate social, creşterea activităţii sexuale, profesionale sau casnice, nevoia scăzută de somn datorită nivelului ridicat de energie”, arată psihologul.

Efecte devastatoare

Hiperactivitatea, diminuarea duratei somnului şi pierderea apetitului duc la scăderi în greutate, oboseală şi diminuarea performanţelor personale, iar crizele afective prin care trece persoana cu o astfel de tulburare duc la deterioararea relaţiilor familiale, de prietenie şi profesionale, bolnavul putând ajunge chiar la sinucidere.

“Tulburarea bipolară este o afecţiune gravă. În formele severe, prezenţa episoadelor maniacale (insomnie, hiperactivitate, comportamente inadecvate social, halucinaţii, iluzii de gradoare sau furie paranoică) în alternanţă cu episoadele depresive (pierderea plăcerii şi interesului, slăbirea abilităţii de gândire, gânduri despre moarte şi ideaţie suicidară) au un efect devastator asupra funcţionării persoanei în plan social şi profesional”, mai spune specialistul.

Episoadele maniaco-depresive pot avea loc o dată la un an sau o dată la peste 15 ani. Numărul acceselor depresive şi maniacale este greu de prevăzut, pentru că diferă de la o persoană la alta, în funcţie de evoluţia naturală a bolii, vârsta, personalitatea şi evenimentele din viaţa persoanei. Indiferent de intervalul la care apar, trebuie cerut sfatul unui specialist.

“Persoanele cu episoade maniacale severe necesită în cele mai multe cazuri spitalizarea pentru a preveni comportamentele periculoase (conduită sexuală de risc, cheltuieli exagerate, condusul maşinii cu viteză excesivă, schimbări în carieră pe baza unei idei de moment, afaceri periculoase, etc.) De asemenea, cei care suferă de episoade depresive severe au nevoie de ajutor medical specializat pentru ideaţia suicidară sau simptomele psihotice (delir, halucinaţii, gândire dezorganizată). Aproximativ 90% din persoanele cu tulburare bipolară I (forma cea mai gravă a tulburării bipolare) au cel puţin o spitalizare de psihiatrie. Doi din trei vor avea două sau mai multe spitalizări în timpul vieţii lor”, explică Ionuţ Ghiugan.  

Supravegherea regulată şi o bună colaborare între pacient şi medic pot da rezultate bune în cazul persoanelor care suferă de tulburare bipolară.

“Psihoterapia, alături de abordarea farmacologică reprezintă un tratament eficient pentru persoanele care trăiesc cu tulburare bipolară. Şedinţele de psihoterapie ajută pacientul să identifice manifestările emoţionale şi comportamentale specifice tulburării şi să înveţe să schimbe gândurile şi comportamentele neadaptative. Psihoeducaţia reprezintă un instrument eficient de prevenire pentru ca persoana să poată anticipa în timp util episoadele acute de modificare a dispoziţiei şi să solicite tratament medical”, încheie renumitul psiholog.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: