Ce făceau dacii cu banii şi de ce nu îi foloseau niciodată pentru comerţ? Secretele monedelor Koson din aur, descoperite în Sarmizegetusa Regia

Ce făceau dacii cu banii şi de ce nu îi foloseau niciodată pentru comerţ? Secretele monedelor Koson din aur, descoperite în Sarmizegetusa Regia

Kosoni.

Cele mai importante tezaure monetare descoperite în România provin din antichitate. Kosonii din aur au fost găsiţi doar pe teritoriul vechii Dacii, în schimb cele mai multe dintre piesele monetare scoase la iveală în urma săpăturilor arheologice sunt monede de import. Dacii nu erau interesaţi de folosirea banilor în comerţ, potrivit istoricilor.

Dacii nu aveau noţiunea banilor, susţinea cercetătoarea Barbara Deppert – Lippitz într-un interviu acordat recent revistei National Geographic. Arheologul care a stabilit autenticitatea brăţărilor dacice din aur masiv şi staterilor din aur inscripţionate „Koson”, nume al unui rege din antichitate, argumenta că obiectele din aur dacic, monede sau brăţări, puteau fi folosite de strămoşi drept ofrande aduse zeilor. „Aurul era sfânt. Aparţinea zeilor şi spiritelor”, declara Barbara Deppert Lippitz.

Istoria kosonilor care au fascinat o lume întreagă este complexă. Potrivit cercetătorilor, staterii din aur descoperiţi doar la Sarmizegetusa şi în împrejurimle celorlalte cetăţi dacice au fost emişi în timpul domniei regelui Koson (Cotiso), urmaş lui Burebista, în prima jumătate a secolului I înainte de Hristos. Monedele dacice cântăresc în jur de opt grame, au fost bătute la cald şi au o figuraţie inspirată de cea a denarilor romani. Pe aversul kosonilor este reprezentat un vultur aşezat pe o ghioagă, care ţine într-una din gheare o cunună cu lauri, iar pe reversul monezilor sunt înfăţişate trei personaje a căror costumaţie seamănă cu cea a demnitarilor romani din trecut. Staterii sunt inscripţionaţi însă cu litere greceşti.

Kosonii, bătuţi în Dacia
Locul provenienţei kosonilor a dat naştere unor controverse. "Moneda de aur Koson... trebuie pusă în conexiune cu o putere regală dacică, fie că piesele au fost emise direct din ordinul regelui Coson, fie de străini, pentru el”, relata istoricul Hadrian Daicoviciu. Cercetătoarea Iudita Winkler afirma în urma studiului elaborat „Consideraţii asupra monedei Koson” (1972) că monedele ar fi fost făurite într-una din cetăţile dacice.

„Prezintă importanţă pentru stabilirea locului de emitere a monedelor Koson, fără îndoială, aria de răspândire şi ambianţa în care ele au fost descoperite. Teza că locul de emitere trebuie plasat în regiunea unde ele apar cel mai frecvent, deci în Munţii Orăştiei, centrul fortificat al regilor daci, ni se pare cea mai verosimilă, dat fiindcă nu există dovezi univoce care să ne oblige să-I considerăm pe Coson un rege în preajma Dunării. Din cele expuse reţinem în concluzie că moneda cu legenda Koson, deosebindu-se prin stilul ei de emisiunile romane şi fiind atestată numai prin descoperiri de pe teritoriul Daciei, trebuie considerată ca o emisiune locală, care ne indică o alianţă a regelui Coson cu Brutus. Emiterea ei începe ca atare în anul 43 î.Hr., extinzându-se asupra unei perioade de relativ scurtă durată, dar neprecizabilă”, scrie Iudita Winkler.

Cum făceau dacii comerţ
În afara Kosonilor, majoritatea monedelor descoperite pe teritoriul ţării proveneau din import. Multe dintre ele au fost aduse în Dacia în vremea regelui Burebista şi au fost folosite şi ca material pentru bijuterii, în orfevrăriile din cetăţile dacice, potrivit istoricului Vasile Pârvan.

„O sugestie tot atât de instructivă ne e dată de scriitorii antici în legătură cu comorile lui Decebal capturate de către Traian. Tot acest aur, fie bătut în monetă, fie, mai adeseori, sub formă de vase ori podoabe de metal scump trebuie să fi fost dobândit, nu numai pe calea năvălirilor şi războaielor lui Burebista şi ale urmaşilor săi până la Decebal în teritoriile străine: celtice, greceşti şi thrace, ci şi prin munca stăruitoare a aurarilor în mine, precum şi în râurile cu nisip aurifer atât de numeroase în Dacia”, scria Vasile Pârvan, în volumul Dacia – Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene, publicat în 1937.

Dacii, instruiţi de celţi
Potrivit academicianului Vasile Pârvan, dacii au învăţat de la celţi arta de a bate monede, dar n-au bătut monede din aur şi nici din bronz. Numărul mare de monede dace care imitau monedele folosite în alte teritorii nu juca un rol important la acea vreme, având doar o circulaţie locală, afirma Vasile Pârvan. Istoricul explica modul în care banii erau întrebuinţaţi de daci în comerţ.

„Comerţul cel mare cu Dacia nu era nici în mâinile grecilor de la Pontul Euxin, nici în ale celţilor din Pannonia, ci în mâinile marilor exportatori de vin şi de untdelemn din Grecia propriu-zisă şi din Macedonia, şi apoi în mâinile negustorilor italici şi greci de la Adriatica. Monetele acestor greci din Egeea şi apoi ale Romanilor sunt acelea care se întâlnesc pretutindeni în Dacia. Iar dacă găsim deci în Dacia atâta monetă bună de argint macedoneană ori grecească din secolul IV este fiindcă bogăţia ţării (grâul, mierea, pieile, sarea, sclavii), care se cumpăra aici, nu putea fi plătită numai în natură cu vinul, untdelemnul, vasele de bronz, armele de oţel bun, vasele de sticlă colorată, podoabele de haine şi aplicele de hamuri de bronz aduse în schimb de negustorii greci. Dacii îşi aveau de multă vreme propria lor artă industrială şi podoabele lor erau mai preţioase şi uneori chiar mai frumoase decât produsele greceşti la a doua mână. Şi de asemeni, romanii pătrunzând încă de la începutul secolului II î.Hr., în mare număr în provinciile danubiene, plătesc în bani cumpărăturile pe care le fac în Dacia. Tezaurele de denari descoperite în Dacia sunt extrem de numeroase până la 44 î.Hr”, scrie Vasile Pârvan, în volumul Dacia – Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene, publicat în 1937.

Comoara din Strei
Potrivit istoricilor, primele tezaure valoroase de monede din vremea dacilor au fost descoperite în secolul al şaisprezecelea. Un localnic a găsit în râul Sargeţia o comoară impresionantă de galbeni, despre care se credea că a fost ascunsă de regele dac Decebal. Povestea comorii a fost relatată de istoricii vremii.

„Mai frumoasă istorie scrie Lazie (n.r. Wolfgang Lazius, umanist austriac) despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul. Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.

Tezaure recuperate de statul român
La începutul secolului al nouăsprezecelea, alte descoperiri de tezaure monetare au fost semnalate în zona Haţegului, unde se află ruinele fostului oraş daco-roman de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Un preot ar fi găsit o asemenea comoară de galbeni, iar la scurt timp a dispărut, urmând ca pesta ani să se întoarcă în ţinuturile Haţegului, foarte bogat. O mare parte a tezaurelor de kosoni descoperite în secolele trecute au fost topite, spun istoricii, iar piesele păstrate au fost cumpărate de colecţionarii din întreaga lume.
Ultiimele descoperiri importante de tezaure monetare au fost făcute în perioada anilor 1990 şi 2000, prin acte de braconaj. Monedele sustrase din siturile arheologice din Munţii Orăştiei au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor. Până în prezent, autorităţile române, în urma colaborării cu autorităţile din alte state, inclusiv cu FBI, au recuperat 1.027 monede Koson din aur (cca 8,62 kilograme) 37 monede din aur de tip Lysimachos emise în secolele II-I a.C., la Tomis şi Kallatis, 213 monede Koson din argint şi 12.000 monede de argint şi bronz.


Vă recomandăm şi:

Comorile furate din Sarmizegetusa au fost repatriate. Un tezaur de 27 de kosoni din aur a fost recuperat din Italia

Un tezaur de 27 de monede antice din aur, despre care se presupune că face parte dintre piesele arheologice sustrase din siturile cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, a fost recuperat de autorităţile române. Kosonii aduşi din Italia se adaugă altui tezaur, de 138 de monede, descoperit recent de câţiva copii, la marginea satului Ocolişu Mic, de la poalele cetăţilor.

Copilul care a descoperit o comoară de galbeni în valoare de 500.000 de euro

Flavius are 11 ani şi se poate considera unul dintre cei mai norocoşi copii din satul hunedorean Ocolişu Mic de la poalele cetăţilor dacice. A dat peste o comoară de galbeni, în valoare de aproape 500.000 de euro, însă nu s-a gândit nicio clipă la valoarea ei. S-a bucurat doar de descoperire şi a dat banii familiei, care i-a predat apoi autorităţilor.

Povestea kosonilor din aur, cele mai valoroase monede ale regilor daci         

Singurele monede din aur care datează din vremea regilor daci au fost kosonii. Galbenii dacilor au fost descoperiţi doar în Transilvania, iar istoria şi originea lor au stârnit controverse.

Legendele comorilor din Munţii Orăştiei: cum i-a cuprins febra aurului pe localnicii de la poalele cetăţilor dacice       

Ţinutul cetăţilor dacice a fost dintotdeauna un loc al misterelor şi al legendelor. În zona Sarmizegetusei Regia, oamenii au păstrat istorisiri vechi, despre aurul ascuns de strămoşi în munţi, iar descoperirea fiecărei comori a stârnit şi mai mult fantezia localnicilor. Istoricii au consemnat, de asemenea, poveştile vechilor căutători de comori, din secolele trecute.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: