Din culisele ultimei întâlniri dintre Ceauşescu şi Jivkov: toalete improvizate, clădire vopsită pe ger cumplit şi tablouri luate din muzeu pentru casa de oaspeţi
0
Vizitele în teritoriu ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu dădeau palpitaţii şefilor din judeţe care făceau tot posibilul pentru ca preaiubitul conducător să nu „observe” sărăcia, incompetenţa sau realitatea din ţară. Excepţie nu a făcut nici Giurgiu, oraş în care au avut loc mai multe vizite ale dictatorului.
„Adevărul” vă prezintă o serie de episoade de la vizitele întreprinse de Ceauşescu în oraşul de la malul Dunării. Lucrurile cu adevărat interesante nu se întâmplau în timpul vizitei propriu-zise ci în zilele care precedau sosirea şefului statului.
„Vizitele de lucru ale lui Ceauşescu se împart în mai multe categorii: organizate, semi-organizate, neanunţate. Fastul, mobilizarea generală, nu erau făcute în principal pentru frumuseţe, pentru cultul personalităţii ci pentru conservarea puterii. Cu alte cuvinte: <pe cine vreţi voi mă să schimbaţi, pe geniul Carpaţilor?>” afirmă muzeograful Mircea Alexa.
Combinatul Chimic, mărul „otrăvit” al discordiei
Acesta a povestit cum a decurs ultima vizită a lui Ceauşescu la Giurgiu. S-a întâmplat în februarie 1989, cu zece luni înainte de Revoluţie.
„Ceauşescu a venit la Giurgiu pentru a se întâlni cu preşedintele Bulgariei, Todor Jivkov. Era vorba de o întâlnire cu carecter semi-oficial adică fără fanfară şi celelalte onoruri. Nici în ziare nu se spuneau prea multe lucruri, era o întâlnire prietenească” susţine profesorul giurgiuvean.
Motivul întâlnirii era Combinatul Chimic de la Giurgiu. Exasperat de mirosul greu de cloraţi care ajungea la Ruse (Bulgaria) atunci când vântul bătea în direcţia sud, Jivkov a vrut să vină personal la Ceauşescu pentru a-i cere închiderea combinatului sau remedierea problemei.
„Combinatul Chimic de la Giurgiu era depăşit. Aparatura era învechită, se lucra fără protecţie, condiţiile erau grele. În mod normal trebuia închis, însă Elena Ceauşescu nu dorea asta. Când ieşeau acele noxe pe coşuri, era teroare. Parcă erau gaze paralizante. Aveau un miros greu şi în mod normal, dacă intrai în contact cu el trebuia să te speli ca lumea. Ei bine, totul depindea de vânt. Când bătea spre oraş, mirosul îl inhalau giurgiuvenii. Când bătea spre Dunăre, ajungea la bulgari” explică Mircea Alexa.
Pregătiri pentru marea întâlnire
Muzeograful susţine că a aflat de întâlnirea dintre Ceauşescu şi Jivkov de la Giurgiu cu câteva zile înainte în urma unei întâmplări pe care o relatează zâmbind.
„Era iarnă, iar în muzeu era un frig animalic. Aşa ne ţineau. Vin eu la serviciu într-o dimineaţă, iar înăuntru era o căldură incredibilă. Am sărit imediat, l-am căutat pe cel care îngrijea muzeul ce s-a întâmplat, ce s-a spart, credeam că sărim în aer sau ceva de genul ăsta” afirmă Mircea Alexa.
Misterul a fost dezlegat după câteva zeci de minute. În clădirea alăturată, sediul Comitetului Judeţean de Partid, aveau loc scene incredibile. Imobilul era vopsit deşi afară erau -20 de grade Celsius, iar pentru ca vopseaua să se usuce mai repede s-a dat drumul la căldură.
„Am auzit că venea Ceauşescu la Giurgiu să se întâlnească cu Jivkov şi că urmau să rămână mai multe zile. Cei de alături s-au apucat să vopsească sediul Comitetului Judeţean de Partid şi au făcut căldură puternică înăuntru să se usuce mai repede pereţii. Pentru a mai elibera din presiune, a trebuit să fie deschisă şi o valvă. Aşadar ca să nu sară în aer, au dat căldură la un cartier întreg” susţine Mircea Alexa.
Şi-a făcut nevoile pe „propaganda de partid”
Nu a fost singura întâmplare generată de vizita celor doi şefi de stat. Tot în clădirea Comitetului Judeţean a apărut o dilemă. Cei de-acolo s-au gândit că poate Ceauşescu şi Jivkov nu vor fi mulţumiţi de condiţiile oferite de modesta toaletă a secretarului de partid, aşa că au decis să construască câte un grup sanitar pentru cei doi preşedinţi. Şi nu oriunde ci la etajul I, în biroul propagandei.
„A fost un moment care a intrat în folclor să spunem. Biroul propagandei de partid a dispărut, iar în locul său au apărut două grupuri sanitare cu toaletă şi chiuvetă. Pentru că au fost făcute în grabă şi nu mai puteau fi racordate la sistem, în perete a fost dată o gaură care poate fi văzută şi astăzi. Practic pe acolo se putea vedea dacă sunt folosite de cei doi. Au apărut şi vorbe după acest episod cum că a venit Ceauşescu să-şi facă nevoile în propaganda de partid” afirmă Mircea Alexa.
Tablouri de patrimoniu pentru pereţi goi
Amănuntele nu se opresc aici. A apărut şi problema cazării celor doi demnitari. S-a stabilit ca aceasta să aibă loc la casa de oaspeţi care se afla pe strada Daciei, actuală Grasse.
Numai că şi acolo erau probleme.
„Cei de la comitet ne-au cerut tablouri din muzeu pentru că pereţii erau goi şi poate se supărau tovarăşii. Ne-au luat aproape toate tablourile, toate de patrimoniu. Bineînţeles pe semnătură, cu promisiunea că ne vor fi returnate după câteva zile. Aiurea. Le-am recuperat abia la Revoluţie. Ne era teamă că vor fi găsite atunci şi furate sau distruse. Din fericire nu s-a întâmplat aşa ceva, le-am adus în muzeu şi pot fi văzute şi astăzi” a mai spus Mircea Alexa.
Aşa cum se întâmpla aproape de fiecare dată, întâlnirea dintre cei doi lideri comunişti a fost destul de scurtă. Au rămas lucrurile „corectate” de cei mici pentru a nu-l supăra pe Nicolae Ceauşescu. Până la urmă „paza bună păzeşte primejdia rea”, nu-i aşa?
Se încarcă comentariile...
