Sorin Grecu, antrenorul de campioni

Profesorul se numără prin puţinii antrenori din ţară care mai scot atleţi de mare performanţă. Are în „portofoliu” numeroşi campioni naţionali.

Sorin Grecu, antrenorul atleţilor de la Clubul Municipal „Dunărea”, este un om pentru care meseria e mai presus de faimă.  Nu râvneşte la popularitatea pe care o au antrenorii de la fotbal, pentru că, spune el, „a modela atleţi este deopotrivă artă şi ştiinţă, în vreme ce a modela fotbalişti este luptă cu morile de vânt”.

Antrenorul

Se declară mulţumit de faptul că toţi copii care îi pregăteşte ajung fie sportivi de performanţă, fie oameni legaţi pe viaţă de mişcare. Oricare ar fi situaţia, Sorin Grecu păstreză mereu o legătură strânsă cu cei pe care i-a pregătit.

 „Spre exemplu, Viorica Ţigău, participantă la ultimele două Olimpiade, mă sună mereu şi îmi mai spune ce a mai făcut. Şi de la Jocurile Olimpice din 2008, m-a sunat să-mi descrie atmosfera. Apoi mi-a trimis poze de la Beijing. Este important să ştii că nu ai fost uitat”, ne-a declarat Sorin Grecu.

În copilărie îi plăcea imens să alerge. „Am avut norocul că am crescut la casă, la Câmpulung Muscel, şi am avut spaţiu unde să mă mişc. Erau o mulţime de jocuri ale copilăriei la care îmi puteam pune în aplicare apetitul pentru alergat”, a declarat Sorin Grecu.

La vârsta de 18 ani a câştigat concursul municipal de cros, la Piteşti, la doar cinci ani după ce a început să practice în mod profesionist sportul.

„Apoi am început să mă specializez pe probe tehnice, 100 de metri garduri şi săritura în lungime. Însă nu am rămas la atletism, îmi plăceau toate sporturile. Faceam handbal când puteam, jucam tenis. Chiar şi acum mai fac orice fel de sport când am timp. Atletismul nu-l mai văd ca un sport, ci ca pe o meserie”, a mai explicat Grecu.
Ne-a povestit şi un episod al primilor ani în sport, care i-a testat abilităţile de atlet. „Pe o stradă din Piteşti  i s-a furat unei doamne poşeta şi am alergat după hoţ. L-am prins şi am adus poşeta înapoi doamnei”, ne mai mărturiseşte antrenorul.

Sfătuitorul

A ajuns în Galaţi în anul 1990. În ultimii ani, a dus o luptă nebună cu sistemul subfinanţat, în dorinţa de a scoate sportivi de performanţă pentru atletismul românesc.
Este de remarcat că profesorul are grijă nu numai de cariera sportivă a elevilor lui, ci şi de toate probleme vieţii, cum ar fi educaţia sau relaţia cu părinţii.

„Mă interesez şi de rezultatele de la şcoală şi încerc să-i sprijin, aşa cum pot, să nu rămână în urmă cu educaţia. Apoi îi întreb de probleme de acasă, de cele ale vârstei. Sunt forte mulţi care vin şi îmi spun ce probleme au. Cred că îmi mărturisesc mai multe decât le spun părinţilor”.

Întrebări şi răspunsuri?

E util jogingul?

Sigur orice formă de mişcare este binevenită. Este o formă de a face sport foarte recomandă, pentru că alergatul, atletismul ,este baza tuturor sporturilor. Nici un sport nu se poate realiza fără atletism, din acest motiv orice sportiv este în primul rând un atlet.

Ce recomandaţi pentru joging?

În primul rând ar trebui pe cât posibil să nu se alerge pe asfalt, pe ciment. Ar trebui amenajate prin oraş nişte piste de jogging speciale din rumeguş, zgură şi alte materiale. Apoi, încălţămintea nu trebuie să fie cu talpă subţire. Adidaşii trebuie să fie cu talpă mai groasă, dar aceasta să fie maleabilă să poate să se îndoie, să nu aibă talpa rigidă.

Ce-i place

Sunt pasionat de schi. Dacă aş putea schiy tot anul, ar fi perfect. Apoi, îmi place foarte mult să cânt la chitară. Mă relaxează. Nu am melodii speciale pe care să le cânt la chitară. Sigur, îmi face plăcere să încerc să cânt melodii de-ale lui Vasile Şeicaru, cu care sunt prieten, sau de-ale lui Julio Iglesias.

Ce nu-i place

Nu suport ipocrizia şi răutatea. În special, mă refer la răutatea celor care într-un fel sau altul au reuşit să aibă mulţi bani şi care acum cred că le ştiu pe toate că nu mai au nevoie de nimic şi de nimeni. Atitudinea asta nu o înţeleg şi mă supără când o văd.