Tarka, vidra timidă din Lunca Siretului care a devenit vedetă în faţa camerelor de luat vederi

Tarka, filmată în vizuina ei

Un tânăr cercetător, membru al Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice din Vrancea, urmăreşte viaţa de zi cu zi a unei vidre care-şi face veacul într-o rezervaţie naturală din Lunca Siretului.

Biologul George Bouroş, membru al Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice din Vrancea, studiază de aproape jumătate de an comportamentul unei vidre, pe care a botezat-o Tarka, un animăluţ foarte activ, în vârstă de aproximativ trei ani.

Pasiunea sa pentru astfel de cercetări este mai veche, însă graţie unui proiect cu finanţare americană are ocazia să studieze îndeaproape acest animal sensibil.

„Tarka a apărut ca o surpriză, pentru că nu mă aşteptam să o găsesc tocmai pe ea. Toată ideea a pornit de la un proiect finanţat de Statele Unite ale Americii, pentru tineri cercetători din ţările este europene. Practic am obţinut nişte camere video cu senzori de mişcare şi senzori climatici, pentru a observa ce fel de climă este în habitatul ocupat de vidră. A fost greu să găsim aceste vizuini, pentru că vidrele au o ieşire aeriană şi alta sub apă, greu de identificat. Însă ele îşi marchează teritoriul, depun excremente în locul unde au vizuina şi acesta a fost indiciul după care am reuşit să le găsesc”, spune George Bouroş.

Biologul susţine în cele aproape şase luni de când o monitorizează pe Tarka, acesta a remarcat că activitatea ei este aproape exclusiv nocturnă, pentru că în timpul zilei zona unde-şi are vizuina, în rezervaţia naturală „Pădurea Merişor”, din Lunca Siretului, aflată lângă o localitate, este frecventată de pescari sau este mult zgomot creat de activităţile economice.

Vidra este un animal extrem de sperios, iar prezenţa ei în faţa camerelor de luat vederi este destul de rară, întrucât poate detecta chiar şi acele leduri de infraroşu de la camera video, pe care omul nici nu le poate detecta.

George spune că în Europa vidrele sunt specii pe cale de dispariţie, pentru că sunt foarte sensibile la schimbările de mediu pe care le provoacă oamenii.

„În partea de vest a Europei vidrele au dispărut pe areale largi din cauza utilizării pesticidelor, în special a DDT. Din fericire, la noi situaţia este ceva mai bună”, precizează biologul.

Tarka constituie în prezent şi o sursă de ispiraţie pentru George, care lucrează la teza sa de doctorat despre ecologia şi biologia vidrei.