Craiova: Felinarele roşii ale Băniei de altădată, stinse de timp
0
Fostele hoteluri ale Băniei colcăiau de „vânzătoare de plăceri“ în urmă cu 80 de ani. Acum le numesc prostituate, în anii 1930 le ziceau „fetiţe dulci“ sau „deocheate“. Le găseai în majoritatea hotelurilor din Craiova sau în bordeluri cu felinar roşu la poartă. Clienţii le erau profesori, magistraţi şi chiar preoţi. O partidă de amor varia de la 5 lei până la 100 de lei, în localurile de lux.
În cartea „Craiova Mon Amour“, semnată de Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu, câteva pagini sunt dedicate localurilor de toleranţă din Craiova. Cei doi autori povestesc care doi era viaţa de noapte din Craiova, o viaţă tumultoasă care se lăsa şi cu păruieli între „fetiţele dulci“ şi soţiile care-şi prindeau jumătăţile „dându-se în bărci, în particoler“. Damele de companie făceau des controale medicale la cererea matroanelor, doamne respectabile în societate.
Bordelul matroanei Ionescu, cel mai luxos din oraş
O partidă de amor ajungea chiar şi la suma de 100 de lei în cel mai renumit bordel al Băniei din anii 1930 unde matronă era madame Ionescu. Casa de toleranţă se afla în apropierea Bisericii Hagi Enuş, pe fosta stradă Prisaca. Autorii cărţii notează faptul că în renumitul bordel veneau profesori, magistraţi, negustori de vază şi chiar preoţi. „Omora orice concurenţă pentru că schimba lunar fetele, deoarece amatorii de amor tarifat doreau mereu prospătură“, explică cei doi autori. De prestigiul bordelului îşi mai aduc aminte şi bătrânii Craiovei, care erau copii în anii 1940. „Dacă în alte case de toleranţă primeau doar o partidă de amor aici înainte de act mai dansai, beai un paha de coniac. Era luxos pentru vremea aceea“, îşi aduce aminte caricaturistul Gabriel Bratu (75 ani) din spusele bătrânilor. Un alt bordel recunoscut era cel al Coanei Angela, concubina unui cunoscut negustor Ţenea, şi apoi a ospătarului Nelu Popa. „O legătură de rudenie sau de prietenie cu comisarul Niţescu o scutea de orice neplăceri cu poliţia“, explică autorii în carte. Localul cu pricina se afla în apropierea Pieţei Elca, actualmente Piaţa Centrală.
Aventuri în hotelurile Imperial, Calafat şi New York
Un alt loc de promenadă pentru fetiţele deocheate erau hotelurile. Autorii cărţii „Craiova, Mon Amour“ amintesc de Hotelul Imperial , aflat în apropierea străzii Lipscani şi Hotelul Calafat, construit pe locul unde astăzi se află Farmacia 3F. „Fetele aveau camerele lor şi clienţi în permanenţă. Unele erau ţigănci, nemţoaice, unguroaice, mai slabe sau mai grase, după toate gusturile. Uneori aveau darul să umble în buzunarele clienţilor, însuşindu-şi tot ce le cădea în mână. Trecătorii erau martorii unor scene hilare, fete goale sau îmbrăcate sumar erau urmărite de clienţi, bătute, înjurate“, povestesc autorii. Un alt loc celebru pentru aventurile nocturne era Hotelul New York, locul unde astăzi îşi are sediul Clubul Universitatea Craiova. Construit între 1895 – 1897, clădirea a purtat numele Hotel Geblescu. La parter era cofetărie, cafenea şi bar de noapte, unde îşi făceau veacul fetiţele. Hotelul cu două etaje avea 54 de camere care puteau fi închiriate de amatorii de plăceri. În 1924 construcţia a fost cumpărată de Nicolae Dragomir, cetăţean român stabilit în America, numele hotelului devenind New York.
Wilma găzduia femeile nesatisfăcute
O altă intermediară de plăceri carnale era doamnei Wilma. Potrivit autorilor, aceasta deţinea o casă impozantă pe care o închiria la două cateogorii de femei: celor care aveau un „apetit special“ sau celor care erau femei de condiţie socială, căsătorite din raţiuni financiare. Pe înţelesul tuturor, femeile dependente de sex sau doamnele căsătorite cu bărbaţii trecuţi de a doua tinereţe închiriau camere de la Wilma pentru a-şi satisface plăcerile alături de domni în floarea vârstei. În vecinătatea Parcului Nicolae Romanescu era mahalaua Manciuria, unde devenise cunoscută „Jenny Stricătoarea“, poreclită astfel pentru că strica fecioria copiilor. „Prefera pe cei care debutau în cele lumeşti, dar de multe ori ceda în rugăminţile mamelor, îngrijorate că odraslele lor să fie la timp pregătite de viaţă. Nu accepta să fie plătită, hotărând să se dăruiască doar din plăcere. Era pur şi simplu iubită, dar se ferea să sucească minţile bărbaţilor, păstrând doar amiciţii“, explică autorii cărţii. O altă zonă unde se cumpărau plăceri este chair vecinătatea Bisericii Sfântul Dumitru. „Pe una dintre străzile aferente lăcaşului sfânt, nu mai ştiu exact denumirea străzii erau vreo 4,5 bordelaşi preferate de tineri pentru că preţurile erau mai mici. Era 5 lei partida“, mai spune Gabriel Bratu.
Se încarcă comentariile...
