Toate numele pe care le-a avut „Marea Neagră“ înainte de a primi denumirea din zilele noastre. De ce i s-a mai spus „Marea primitoare“
0
Cimerienii, primii locuitori din aceste ţinuturi, au numit-o „Marea albastră“. Grecii i-au spus „Marea primitoare“, bizantinii „Marea Crivăţului“, iar turcii „Kara Deniz“. „Adevărul“ vă prezintă istoria numelor Mării Negre.
Marea Baltică, Marea Caspică şi Marea Neagră s-au desprins în urmă cu peste 10.000 de ani din întinderea de apă dulce, care se afla pe locul unde sunt astăzi Europa Centrală şi de Est.
Axania, adică „albastru închis“, aşa denumeau cimerienii Marea Neagră, primii locuitori care au trăit pe aceste ţinuturi în secolele 16-11 î.Hr. Au urmat sciţii, triburi migratoare de păstori şi buni luptători ce au ocupat în secolul al VIII-lea î.Hr. nordul Mării Negre.
Începând cu secolul VIII î.Hr., când a avut loc colonizarea grecească a ţărmurilor Mării Negre, aceasta a primit denumirea de Pontos Euxeinos, „Marea primitoare”, datorită calmului apelor sale, dar şi prin preluarea fonetică a numelui precedent, Axaina.
Odată cu ocuparea peninsulei greceşti de către romani, a început în zonă Mării Negre perioadă de romanizare, numele fiind uşor adaptat la Pontus Euxinus, dar de multe ori înlocuit cu Mare Scythicum.
În timpul Imperiului Roman de Răsărit (secolele IV-XVI), Marea Neagră s-a numit Megali Thalassa, denumire preluată în limbă română ca „Marea cea mare“, aceeaşi semnificaţie având-o şi în limba genovezilor: „Mare maggiore“. Tot în Evul mediu a fost numită de bizantini „Marea crivăţului“, iar de bulgari „Marea oarbă“, scrie http://www.worldwideromania.com.
Numele Marea Neagră i-a fost dat abia odată cu extinderea turcilor în zonele de jur-împrejurul ei. Răzvan Popescu Mirceni, directorul Societăţii de Explorări Marine „Oceanic Club“ spune că numele de Mare Neagră dat de turci provine din asocierea pe care o făceau popoarele antichităţii şi evului mediu, între punctele cardinale şi culori şi fenomene meteorologice. Astfel, popular, punctele cardinale erau denumite chiar şi de români astfel: Estul - Răsărit, Vestul - Apus, Nordul Miazănoapte (locul de unde vine întunericul/frigul) iar Sudul-Miazăzi (locul de unde vine lumina/căldura).
La fel şi turcii asociau nordul cu întunericul şi de aceea au numit marea situată în nordul centrului imperiului lor Kara Deniz = Marea Neagră, iar Marea Mediterană, care se află la sud de centrul imperiului o numesc şi azi Ak Deniz ( Marea Albă ). Numele de Pontus Euxinus a fost dat de greci în timpul lui Herodot din Halikarnas, care de altfel consemnează acest fapt.
Grecii din Halikarnas (Bodrum-ul de astăzi), care au fost coloniştii fondatori ai cetăţii Histria, au numit-o „Marea primitoare“ dintr-un singur motiv, când ajungeau în partea finală a călătoriei lor venind din sudul Mării Egee, care dura preţ de mai multe săptămâni, se întâmpla să rămână fără apă de băut la bordul corăbiilor lor.
Călătoriile pe atunci spre Histria se făceau mai ales primăvara. Ei bine, aici era singurul loc în care coborau găleţile şi puteau bea apă din mare. De ce ? Apa dulce adusă de Dunăre fiind mult mai puţin densă decât apa sărată se menţine la suprafaţă şi atunci mai ales primăvara la viituri dar şi în restul anului la suprafaţa Mării Negre pe întinderi mari în zona gurilor de vărsare apa se poate bea.
Vă mai recomandăm:
Cum a apărut Marea Neagră, miracolul care a semănat teroare
Se încarcă comentariile...
