Orfanul ajuns veteran de război în vârstă de 100 ani. Secretul longevităţii lui Ion Ceapă, cel mai bătrân om din sat
0
Un veteran de război ajuns la vârsta de 100 ani dezvăluie care este secretul longevităţii sale. Pe front şi-a pierdut un ochi, dar a muncit din greu toată viaţa, n-a băut, n-a fumat şi s-a odihnit din plin. A doua zi după festivitatea organizată pentru el de Primăria Cumpăna din judeţul Constanţa, nea Ion Ceapă s-a apucat să îngrijească via.
Este pus la patru ace, are pălărie, costum negru elegant, pantofi asortaţi, cravată. „Gata, mergem?“, întreabă. Când intră în sala de festivităţi de la căminul cultural, sătenii şi invitaţii de la oraş îl aplaudă. Este omul zilei: Ion Ceapă, cel mai bătrân localnic din comuna constănţeană Cumpăna. Este veteran de război, a venit invalid de pe front şi tocmai a împlinit 100 ani.
Orfanul de război ajuns veteran de război
Când s-a născut, la 30 martie 1917, Ion Ceapă era deja orfan de război. Tatăl său murise cu câteva luni înainte, în bătălia de la Turtucaia din Primul Război Mondial. Când a plecat el pe front, în 1942, nici mamă nu mai avea, să-i poarte grija.
Nu ştie de unde li se trage numele de Ceapă. „De un’ să ştiu, dacă nu mi-am cunoscut nici tatăl?“, zice bătrânul vechi cât veacul.
Ca să-i compenseze neamul, Dumnezeu s-a făcut că l-a uitat pe nea Ion Ceapă pe pământ. Aude doar de aproape dacă-i vorbeşti tare, ochiul stâng şi l-a pierdut în război, dar aşa beteag cum e, moş Ion Ceapă sapă în grădină, pliveşte florile, merge mult pe jos şi doarme cât cuprinde. La „doar“ 100 ani, bătrânul nu-şi face grija zilei de mâine. „Acum două săptămâni eram copil. Ce-oi face peste 100 ani? Nu ştiu“, zice el serios.
La 30 martie 2017, la 100 ani după ce Ion Ceapă a venit pe lume, în Cumpăna a fost mare sărbătoare. Au venit de la oraş să-l cinstească înalte feţe bisericeşti, ofiţeri de armată cu multe grade şi alţi veterani de război. Aflând că sărbătoritul e cam tare de urechi, arhiepiscopul Tomisului, ÎnaltPreaSfinţitul Teodosie, i-a adus un cadou nemaipomenit: un aparat auditiv dăruit de o firmă prietenă Bisericii, Audiozima. „Acum auziţi?“, întreabă ierarhul de la 10 metri distanţă. „Da!“, vine răspunsul pe loc, stârnind zâmbetele tuturor.
Omul care se descurcă singur
Născut din tată oltean şi mama buzoiancă, Ion Ceapă a copilărit la Periş, un sătuc din sudul Dobrogei, aproape de graniţa cu Bulgaria. A fost luat la Regimentul 9 Călăraşi, iar la 19 ianuarie 1943, nişte schije de pe liniile ruseşti i-au luat vederea la ochiul stâng. Trei luni mai târziu era lăsat la vatră, fiind invalid de război şi primeşte medialia „Serviciul credincios“ cu spade, clasa I.
S-a însurat târziu, pe la 40 ani, când s-a întors din război. S-a stabilit la Cumpăna, la 5 kilometri de Constanţa, a făcut 4 copii, a muncit în port şi la câmp. Are mâinile îngroşate, cu unghii crăpate de atâta săpat, cărat, strâns, legat. Merge bine şi nu primeşte bucuros niciun ajutor, că se descurcă singur.
„Se miră când venim să-l luăm cu maşina, spune că vine el la primărie. Vine pe jos, doar după vreo acţiune, când oboseşte, acceptă să-l conducem acasă. Dar nu ne lasă să-i cărăm sacoşele, zice că poate să le ducă şi singur“, relatează Valeriu Ivănescu, şeful Poliţiei Locale din Cumpăna.
Pe nea Ceapă nu-l supără nimic - decât spatele, de la reumatism, şi capul, de la tensiune mare. Se odihneşte din plin: „Ohooo, dorm de uit să mă trezesc! Mă culc de pe la ora 6 aşa după-amiaza şi mă trezesc a doua zi când e soarele sus pe cer. Pe la prânz încolo“.
În rest, nu vrea să se gândească la nimic rău. Râde de femeile care-l bârfesc că-şi uită vârsta. „Când le-am zis că am 100 ani, au spus că sunt nebun, că nu mai ştiu nici câţi ani am. Credeau că sunt mai tânăr şi mă dau mare“, pufneşte veteranul de război.
Aşteaptă să treacă festivitatea prin care toată comuna l-a sărbătorit: primăriţa Mariana Gâju, arhiepiscopul Teodosie, ofiţeri din armată, Cultul Eroilor, consăteni. „De-acuma, noi aici la Cumpăna nu mai ne urăm <La mulţi ani!>, ci <Să trăieşti cât nea Ceapă!“, spune primăriţa Mariana Gâju.
După ceremonie, nea Ion Ceapă pleacă acasă să se odihnească. A doua zi avea treabă: trebuia să îngrijească via din curte, înălţată pe spalieri.
Pe aceeaşi temă:
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial
Se încarcă comentariile...
