FOTO Misterele Dobrogei medievale. Unde mai pot fi văzute urmele cetăţilor otomane dispărute

FOTO Misterele Dobrogei medievale. Unde mai pot fi văzute urmele cetăţilor otomane dispărute

Hârşova la 1826 Sursa studiul „Dobrogea otomană“ (2016)

Obiective de patrimoniu naţional, cetăţile greco-romane ale Dobrogei sunt vizitate de valuri de turişti dornici să recreeze trecutul în imaginaţie. Dar cetăţile otomane reprezintă o piesă lipsă din mozaicul turistic. Rase de pe faţa pământului, fortificaţiile aşteaptă încă să fie dezvăluite.

Cetăţile antice din Dobrogea - greceşti sau romane - reprezintă o atracţie irezistibilă pentru cei care vor cunoască istoria României. Vestigiile civilizaţiilor străvechi pe aceste meleaguri pot fi văzute încă la Histria, Capidava, Callatis, Tomis etc.

Există, însă, în Dobrogea o categorie de fortăreţe mai puţin cunoscute: cetăţile medievale ridicate în timpul stăpânirii de aproape 460 ani a Imperiului Otoman (1420-1878). Sunt dispărute astăzi, dar urmele lor mai pot fi zărite pe teritoriul provinciei dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Unde sunt cetăţile otomane?

Istorici tulceni care au studiat existenţa cetăţilor otomane din Dobrogea medievală arată motivul pentru care acestea sunt acum greu de reperat. Pe de o parte, modul de construire a acestor fortăreţe era precar, realizat cu bună ştiinţă cu materiale uşor de închegat, uşor de distrus.

GALERIE FOTO CU CETĂŢILE OTOMANE

Pe de altă parte, aceste cetăţi otomane de pe linia Dunării au fost dinamitate în urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, care a încheiat Războiul ruso-turc din 1828-1829. De la acel moment, stăpânirea otomană a mai durat aproape 50 ani, până când a izbucnit următorul război ruso-turc, de la 1877-1878, în care România vasală turcilor s-a alăturat ruşilor pentru a deveni stat independent, ieşind de sub suzeranitatea Imperiului Otoman. La 1878, în urma Războiului de Independenţă a României, Dobrogea devenea parte a României, întorcându-se astfel la matca statului creat la 1400 de domnitorul Mircea cel Bătrân „pân’ la Marea cea Mare“.

Cetăţile otomane, făcute din lemn şi pământ

Cetăţile medievale au fost ridicate în timpul dominaţiei Imperiului Otoman cu scopul de a proteja graniţa de ameninţările venite de pe apă sau de pe uscat. Pentru a fi eficienţi, turcii au preluat modelul roman al castrelor de pe linia Dunării şi au creat varianta economică pentru a avea investiţii zero şi pierderi minime.

Ei au folosit pământ şi lemn din resursele locale pentru a construi fortificaţii: palănci (din lemn şi pământ) şi tabii (din pământ). Palanca era o întăritură făcută dintr-o ţesătură din lemn umplută cu pământ, cu palisadă înaltă şi un turn de veghe. În jurul său era tabia, o redută din pământ menită să apere palanca. Rudimentara palancă rezista loviturilor de tun mai bine decât o fortăreaţă din piatră, dar avea o vulnerabilitate: focul. 

Sursa studiul „Dobrogea otomană“ (2016)

Arheologul Aurel-Daniel Stănică de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea explică de ce otomanii au adoptat această strategie de apărare pe tot cuprinsul imperiului. El a studiat cartografia cetăţilor medievale dispărute. „Forturile din lemn și pământ sunt ușor de construit, iar turcii au format o reţea de întărituri militare care se puteau ajuta între ele în caz de primejdie. Acestea au fost ridicate rapid în puncte strategice: vaduri de trecere, zone de frontieră, pasuri, rute comerciale, de la Marea Adriatică la Marea Neagră. Aceste forturi au devenit piatra de temelie în apărarea frontierei otomane“, arată specialistul tulcean.

Unde existau fortificaţiile turceşti

Studiind sursele existente (izvoare documentare, cartografieri şi fotografii aeriene de la mică înălţime), arheologul Aurel-Daniel Stănică a găsit o serie de menţiuni despre cetăţile medievale. În construirea reţelei de graniţă din provincia Dobrogei, otomanii au fortificat linia Dunării, întocmai cum o făcuseră romanii, apoi bizantinii. Au întărit cetăţile existente, Enisala şi Isaccea, apoi au construit fortificaţii la Babadag, Isaccea, Tulcea, Măcin şi Hârşova.

Astfel, în sursele documentare sunt menţionate cetăți sau fortificații de pământ la: Tulcea, Isaccea, Măcin, Babadag, Sulina, Nufăru (Prislava), Constanța, Hârșova, Mangalia, Karaharman. În sursele cartografice au fost identificate fortificaţii de pământ la: Tulcea, Isaccea, Babadag, Constanța, Hârșova, Medgidia, Limanu. Alte pichete puteau exista în puncte unde traficul trebuia supravegheat: pe braţul Sfântul Gheorghe, la principalele vaduri Isaccea şi Tulcea şi pe rutele terestre, la: Nufăru (Prislava), Ester (aşezare dispărută, pe locul căreia se află astăzi Târguşor), Parcheș, Karasu (Medgidia), Garvăn, Yeni-Köy (Mihail Kogălniceanu de Tulcea), Cerna. 

Sursa studiul „Dobrogea otomană“ (2016)

În Dobrogea au mai existat medrese (şcoli), tekke (mănăstiri de dervişi), zaviye (schituri), caravanserai (hanuri), hammam (băi) - lăcaşuri acum pierdute ale unei civilizaţii orientale. Acum au mai rămas geamiile, moscheea cea mare, cişmelele (care sunt şi acum surse de apă pentru satele dobrogene sărace) şi omniprezenta onomastică turcească ale localităţilor din Dobrogea (Babadag, Medgidia, Osmancea, Esechioi, Tuzla şamd). „Dobrogea era pe atunci, între secolele XV-XIX, o oglindă a Anatoliei“, descrie arheologul Stănică.

Istoria unei jumătate de mileniu, rămasă nedescoperită

Dar urmele fortificaţiilor otomane din Dobrogea îşi pierd conturul pe măsura trecerii timpului, spre deosebire de vestigiile greceşti şi romane care rezistă încă la suprafaţă. Dacă nu se fac proiecte pentru descoperirea şi prezervarea acestori situri, o istorie de aproape jumătate de mileniu va fi inexistentă arheologic.

„În România, singura palancă cercetată arheologic este cea din Vârfurile, Arad - Banatul fiind la un moment dat teritoriu otoman. În Dobrogea, doar la Isaccea și Hârșova au fost cercetate elemente de fortificație aparținând cetăților turcești. Rezultatele studiilor de până acum sunt departe de a oferi o imagine detaliată despre așezările din Dobrogea otomană“, spune arheologul Aurel-Daniel Stănică.

PUG-ul Dobrogei medievale

Isaccea este singura localitate din nordul Dobrogei unde sunt cunoscute locurile în care au fost situate cinci tabii, două dintre acestea distruse în anii '70. Specialistul de la ICEM Tulcea arată că Tabia Mare de pe cetatea Noviodunum de la Isaccea este de departe cel mai mare fort otoman din Dobrogea. Era plasată într-un loc strategic, la cel mai important vad de traversare al Dunării de pe cursul său inferior şi supraveghea una dintre cele mai fierbinți zone de pe frontiera otomană.

Sursa studiul „Dobrogea otomană“ (2016)

Arheologii au mai identificat pe teritoriul orașului Tulcea patru palănci, parte a unui vast sistem defensiv care asigura apărarea așezării de la porțile Deltei. Apoi la Enisala există un complex arheologic denumit Palanca, situat de 0,5 kilometri de sat.

„Cetăţile Dobrogei ar trebui topografiate, fotografiate aerian de la mare înălţime, analizate cu procedee moderne precum teledetecţia sau termografia. Studierea cetăţilor otomane, puţin ştiute, a pornit de la necesitatea actualizării PUG-urilor, Planurile Urbanistice Generale, ale localităţilor din judeţul Tulcea. Aici ne-am lovit de problema localizării acestor fortificaţii, care făceau parte din peisajul medieval al Dobrogei“, explică arheologul dobrogean Aurel-Daniel Stănică importanţa „PUG-ului medieval“ al unei Dobroge care are încă secrete. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO VIDEO Comorile Dobrogei. Cele mai frumoase imagini cu cetăţile antice ale tărâmului dintre Dunăre şi Mare

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: