FOTO Ţeapă în stil românesc. Cât plăteşti pentru mizeria de pe o plajă sălbatică. „Porţia de calamar s-a făcut 40 de lei. Acum mâncăm de-acasă“

FOTO Ţeapă în stil românesc. Cât plăteşti pentru mizeria de pe o plajă sălbatică. „Porţia de calamar s-a făcut 40 de lei. Acum mâncăm de-acasă“

Cum arată în acest sezon plaja Tuzla FOTO Mariana Iancu

Plaja Tuzla, cândva un colţ sălbatic de natură, a ajuns un imens coş de gunoi. Construcţii inestetice ridicate din placaj ordinar sau plastic concurează cu şezlongurile, cu saltelele murdare, cu corturile sau cu cearceafurile care acoperă orice petic liber de nisip.

Ştiri pe aceeaşi temă

Plaja Tuzla, lungă de câţiva kilometri, dar foarte îngustă, este situată la marginea localităţii cu acelaşi nume, situată pe drumul care leagă Constanţa de sudul litoralului. La capătul unui drum pe jumătate asfaltat şi jumătate pietruit, descoperi întinderea nesfârşită a mării. Parchezi maşina pe un drum de pământ şi, cu traista în spinare şi cu copiii în braţe, cobori pe un mal surpat pe alocuri, dar care nu a fost niciodată consolidat. La fiecare cale de acces este montat un panou de avertizare: „Interzisă coborârea cu autoturismul! Pericol de surpare a malurilor“. Cu toate acestea, mulţi au găsit o cale de a ajunge cu maşina cât mai aproape de apă. 
 
 

„Plajă privată“, „Zona şezloange“ şi „No entry“

Plaja, care nu măsoară mai mult de câţiva metri lăţime, a fost acaparată de agenţi economici şi turişti. În zadar scrutezi zarea după o întindere de nisip şi după o mare liberă. Pe nisip, înfipte, câteva bucăţi de placaj ne anunţă: „Plajă privată“ (n.red. - nu există plajă privată. Plaja se află în domeniul public al statului şi este administrată de Administraţia Bazinală Dobrogea - Litoral, care a închiriat-o, pe termen limitat, agenţilor economici), „Interzisă camparea“, „Camping interzis“, „Zonă sezloange“ sau „No entry. Tabără de creaţie. Circuit închis“. 
 
Evident că fiecare a înţeles ce-a vrut din avertismente şi şi-a făcut propriile reguli: aşa s-a ajuns ca plaja să fie o amestecătură de şezlonguri, cearceafuri, corturi şi saltele murdare şi rupte. Bunici şi nepoţi, tineri şi bătrâni, turişti de o noapte sau de un weekend, câini de rasă sau maidanezi, cu toţii au ajuns să împartă nisipul şi pietrele. Nici peisajul de pe faleză nu este unul care să îţi permită să te bucuri de o vacanţă într-un loc sălbatic de natură. Beach-baruri de lemn abandonate, unele deschise, dar fără clienţi, podeţe rupte, munţi de gunoaie întregesc peisajul de la Tuzla.  De altfel, la ultimul control din iulie al inspectorilor Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, aceştia au descoperit construcţii ilegale, cu destinaţia de alimentaţie publică, haznale săpate lângă izvoarele de apă „potabilă“, cazări încropite printre gunoaie, cu girul autorităţii locale. Primăria Tuzla a transmis tuturor deţinătorilor de construcţii de pe plajă o adresă prin care le-a cerut să dezafecteze zona.
 

Porţia de calamar, dublată într-o săptămână

Adelina şi Emilian, doi tineri din Bucureşti, s-au încăpăţânat să vină la Tuzla pentru al treilea an consecutiv. „Am ales această plajă pentru că este încă puţin diferită de Vama Veche. Încă nu e aşa aglomerată. Dar, de la an la an găsim aici tot mai multă lume“. Ei stau la cort, deşi ştiu că nu au voie, dar spun că banii economisiţi pe cazare se duc pe mâncare. „Este foarte scumpă mâncarea. După ce o terasă s-a închis, o porţie de calamar pe care am luat-o cu 20 de lei s-a făcut 40 de lei. Acum, mâncăm ce ne-am adus de acasă sau mai cumpărăm hamsie“, spune fata. „Fiind o plajă virgină, mă aşteptam ca preţurile să fie mai mici, dar nu este aşa“, recunoaşte şi băiatul.
 

Preţuri de litoral 

Plaja Tuzla a fost concesionată de Apele Române unor agenţi economici, după ce au văzut cât este de curtată în ultimii ani. Localnicii spun că este al doilea an consecutiv când s-au montat umbreluţe şi s-au pus la dispoziţia turiştilor şezlonguri. Numai că preţurile de închiriere concurează cu cele din Constanţa şi din Mamaia. Cine doreşte să închirieze în timpul săptămânii un şezlong scoate din buzunar 30 de lei, iar în weekend 50 de lei. Pe litoral, sunt sectoare de plajă care închiriază şezlonguri cu 20 de lei în timpul săptămânii şi dublu sâmbăta şi duminica. Deşi cer aceste preţuri, turiştii n-au la dispoziţie nici toalete, singurele astfel de investiţii fiind ale Primăriei Tuzla, şi nici coşuri de gunoi decât sus, pe faleză. 
 
Afluxul de turişti din ultimii ani i-a făcut şi pe localnici să-şi dorească un câştig în plus şi la foarte multe proprietăţi se văd anunţuri de camere libere de închiriat pe perioada sezonului estival. 
 

Plaja Cochilia, zona interzisă muritorilor de rând 

La marginea fâşiei de nisip, descoperim o zonă aparte: plaja Cochilia. De sus, de pe dig, se zăresc nişte containere bleu şi alei luminate. Coborâm pe plajă pe un drum de pământ, însă o barieră spune „stop autoturismelor“, iar un anunţ legat de o sfoară interzice accesul oricărui vizitator în mica oază. „No entry. Tabără de creaţie. Circuit închis“. Câţiva băieţi care se ocupă cu aprovizionarea dezleagă misterul şi ne spun că toată zona a fost închiriată pentru întregul sezon estival celor de la Electric Castle. „Cochilia salută Tabăra de creaţie - proiect lansat de Electric Castle, unde artiştii de muzică se vor întâlni în fiecare săptămână pentru a se inspira şi a crea împreună noi proiecte neaşteptate“, aflăm de pe pagina oficială de Facebook. 

Oamenii locului spun, din auzite, că agentul economic care a concesionat de la Apele Române sectorul de plajă deţine nu mai puţin de 40 de containere, chiria pe noapte pentru un loc de cazare fiind de 100 de euro.
 

Cum au apărut primele colibe pe faleză

În urmă cu trei decenii, plaja Tuzla era în stăpânirea pescarilor şi a delfinilor, care înotau până aproape de mal. Primele case de vacanţă au început să apară pe faleză după 1990. Nu ofereau condiţii de lux, nici măcar apă şi lumină, însă erau tocmai bune pentru un refugiu de weekend. Foştii primari ai localităţii au încercat să facă ordine în zonă şi au demolat mai multe construcţii, dar nimeni nu şi-a dus planul până la final, aşa se face că şi acum au mai rămas cinci colibe pescăreşti şi o casă de piatră.
 
Nea Nelu este printre cei fericiţi. Bătrânul, care a rămas cu coliba în picioare, dezvăluie cum a reuşit să o păstreze: „Am stat aici toată iarna aceea şi am păzit cabana pe care o avem din 1995. Primăria a ras tot ce a putut şi apoi le-a spus localnicilor să devasteze. Aşa au dispărut în 2012 toate casele de vacanţă“, îşi aduce aminte nea Nelu.
 

Cum a ajuns taluzul de la Romsilva la Primărie

Problemele sunt mult mai vechi. Taluzul, cândva împădurit, a fost deţinut de Romsilva, dar compania de stat l-a cedat municipalităţii primind la schimb mai multe hectare de pădure la Negureni. În zonă, îşi amintesc cei care aveau acolo case de vacanţă, întâlneau broaşte ţestoase de Dobrogea, iar lângă o cazemată îşi făcuseră cuib mai multe perechi de vidre. Aşa se face că plaja a rămas a Companiei Apele Române, iar faleza a Primăriei Tuzla.
 
Primele căsuţe au apărut cu acceptul tacit al municipalităţii, care apoi a descoperit că nu mai poate stăpâni fenomenul. Numai că era foarte târziu şi, când s-a apucat să aplice legea, a dat peste revolta celor care doreau să-şi păstreze casele de vacanţă şi colibele pescăreşti pe faleză, aproape de mare.
 
Un caz aparte este cel al Asociaţiei „Albatros“ Tuzla, moştenitoarea primului punct de pescuit din zonă, nr. 4, înfiinţat în anul 1977, unde erau înscrişi 88 de pescari care deţineau 22 de bărci, aşa cum ne povesteşte Emil Olteanu, preşedintele asociaţiei. „La noi este o situaţie aparte şi, deşi Primăria ne-a trimis acum un ordin de demolare, noi nu vom ceda şi îi vom da în judecată“, spune el.
 
Din punctul său de vedere, motivul invocat de primărie, acela că nu deţin acte de construire pentru clădirea asociaţiei, nu stă în picioare. „Din 2009, când am înfiinţat asociaţia, le-am făcut notificări în fiecare an în care le spuneam că  funcţionăm pe terenul privat al primăriei şi vrem să intrăm în legalitate, dar nu au răspuns niciodată. Acum, o să-i acţionăm în judecată şi o să spun că avem drept de a deţine pe mai departe construcţia pentru că timp de 20 de ani nu am fost deranjaţi şi că putem folosi uzucapiunea (un mod de dobândire a proprietăţii prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru), asociaţia noastră fiind moştenitoarea patrimoniului acelui punct de pescuit, deşi mai avem doar câţiva pescari în asociaţie“, mai spune Emil Olteanu.
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: