Controverse încinse legate de o posibilă desfiinţare a Inspectoratelor Şcolare. Argumentele pro şi contra
0Potrivit analiştilor Inspectoratele Şcolare Judeţene au devenit instituţii politizate în care-şi găsesc loc, vremelnic, dascăli cu carnet de membru de partid. Când se schimbă un guvern, se schimbă, în general, şi conducerea unui IŞJ.
De fiecare dată, în campaniile electorale, revine tema desfiinţării sau, mai nou, depolitizării acestor IŞJ-uri.
În această perioadă, alianţa USR PLUS lansează un program de guvernare în care este prevăzută desfiinţarea Inspectoratelor Şcolare, iar în Parlament, în dezbatere publică, este un proiect privind depolitizarea învăţământului românesc prin declararea incompatibilităţii şefilor de Inspectorate care au şi funcţii de conducere în organizaţii judeţene ale partidelor politice.
Tema a fost rostogolită în spaţiul public chiar şi de preşedintele Klaus Iohannis care declara, în decembrie 2018, că „actualele Inspectorate Şcolare trebuie desfiinţate şi înlocuite cu structuri de profesionişti. Când am fost eu inspector şcolar pot să spun că nu a existat politizare. Pur şi simplu. Iar dacă acum intri într-un Inspectorat şi nu scot toţi carnetul de partid, înseamnă că este o minune. Aceste politizări se petrec în special în perioade guvernamentale PSD-iste”.
Doar că, după venirea celor din PNL la guvernare nu au dispărut IŞJ-urile, ci au fost populate cu apropiaţi ai noii conduceri. Un exemplu în acest caz este inspectorul general al IŞJ Constanţa, Sorin Mihai, cel care acum este pe lista candidaţilor PNL la alegerile parlamentare.
Deşi, teoretic, partidele politice vorbesc despre depolitizarea sau desfiinţarea IŞJ-urilor, în Parlament toate tentativele de a reglementa acest lucru au fost respinse. „Nu există voinţă politică, nu există curaj şi viziune. Mare parte din persoanele care sunt în funcţie de decizie în domeniul educaţiei sunt persoane care vin din IŞJ-urile actuale şi îşi doresc ca situaţia să rămână aceeaşi, ca inspectorii generali, numiţi politic, să exercite un control asupra directorilor de şcoală”, crede Alexandru Manda, coordonator advocacy la Societatea Academică din România.
Inspecţiile şcolare, lecţii de regie-film
Manda susţine că activitatea actuală a Inspectoratelor Şcolare dublează activitatea ARACIP - Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (pe partea de evaluare şi control a calităţii învăţământului), dar şi activitatea administraţiilor locale/primăriilor (pe partea de management administrativ).
„Inspecţiile şcolare sunt veritabile lecţii de regie-film: lecţii făcute şi repetate cu câteva zile înainte de a veni inspecţia la clasă. Această evaluare a educaţiei, aceste inspecţii şcolare ar trebui să dispară cu totul de la IŞJ şi să rămână în sarcina ARACIP care ar trebui să aibă opt birouri regionale”, spune Manda.
Şi expertul în educaţie, Marian Staş, susţine că „este aberent să subordonezi furnizorul de audit şi inspecţie furnizorului de educaţie”.
Alexandru Manda mai arată că Legea Educaţiei, care dă dreptul unui inspector şcolar general să demită un director în urma unei evaluări, se bate cap în cap cu Codul Administrativ care prevede pentru primării coordonarea şi controlul serviciilor publice de interes local (inclusiv şcoala). „Se întâmplă un lucru extrem de ciudat: directorul şcolii este numit de primar, dar poate fi înlocuit de inspectorul general prin evaluarea sa anuală. Vorbim de o contrazicere profundă.”
Un director de şcoală semnează la preluarea conducerii două contracte: cu primarul şi inspectorul şcolar general. Primarul este ordonator principal de credite pentru şcoală, iar directorul ordonator terţiar. „Din punct de vedere administrativ, al patrimoniului, şcoala este în subordinea primăriei”, atrage atenţia Alexandru Manda.
Soluţii pentru învăţământul românesc
Experţii în educaţie lansează o serie de soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. Marian Staş susţine ideea păstrării inspecţiilor şcolare, nu şi a inspectoratelor. „Susţin crearea unei pieţe deschise şi sănătoase a furnizorilor de inspecţie şcolară şi instituţională, independente de Ministerul Educaţiei Naţionale”.
Alexandru Manda propune ca IŞJ-urile să rămână doar un braţ al Ministerului Educaţiei în teritoriu, care ar trebui să se asigure de respectarea legii, să monitorizeze implementarea strategiilor din Educaţie şi să organizeze examenele naţionale (bacalaureat, titularizare). Asta înseamnă că IŞJ îi rămâne un rol strict tehnocrat, cu mai puţine atribuţii şi cu mai puţin personal.
„În acest moment, IŞJ îşi excede atribuţiile pe care le are şi, în loc să-şi deruleze competenţele de structură deconcentrată, face foarte multă administraţie şcolară, politică locală şi o dublare a activităţii primăriilor”, adaugă Alexandru Manda.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Iţele încâlcite ale birocraţiei: de ce este transportul şcolar frâna din Educaţie
Se încarcă comentariile...
