Ascensiunea fulminantă a lui Ion Mihai Pacepa: cum a ajuns fiul unui tinichigiu general de Securitate

Ion Mihai Pacepa

Până la fuga sa în Occident în 1978, Ion Mihai Pacepa a fost unul dintre numeroşii ofiţeri aflaţi în slujba principalului aparat represiv al regimului comunist.

Centrul de Consultanţă Istorică a făcut public unul dintre referatele de cadre ale generalului de Securitate Mihai Pacepa. Referatul a fost redactat în 1963 în baza documentelor din dosarele sale de „cadre”, printre care şi autobiografiile lui Ion Mihai Pacepa.

Ion Mihai Pacepa s-a născut la Bucureşti, pe 28 octombrie 1928. Tatăl său, de meserie tinichigiu auto, de origine cehă, a fost exclus din partid pentru atitudine nejustă faţă de muncitori. Mama sa era casnică.

În referatul de cadre se evidenţiază că, imediat după 23 august 1944, viitorul ofiţer de Securitate avea oarecum o atitudine ostilă comuniştilor, fiind chiar de acord să se înscrie într-o organizaţie „imperialistă”. „După 23 August 1944, datorită educaţiei primite şi sub influenţa propagandei ce o făceau unii colegi din tineretul PNŢ şi PLN nu a privit cu simpatie măsurile ce se luau de către PCR şi că a fost de acord atunci când un coleg i-a propus să se înscrie într-o asociaţie americană sau engleză, însă până la urmă nu s-a mai înscris. Din verificările făcute reiese că deşi era influenţat de propaganda partidelor burgheze, el nu a luat parte la acţiuni duşmănoase şi nu a fost înscris în nici un partid sau organizaţie politică burgheză“, se arată în raport.

„Trezirea” din ignoranţă a lui Mihai Pacepa a avut loc în perioada studiilor universitare de la Facultatea de Chimie, anii 1947-1951, interval de timp în care a devenit şi membru UTM. Cu aceea ocazie, i-au fost încredinţate „diferite sarcini”. Cum s-a „achitat cu conştiinciozitate” de acestea, urmarea a fost firească pentru tânărul chimist. A fost ales membru în biroul organizaţiei UTM din facultate, iar în 1948, anul în care s-a înfiinţat Securitatea, era brigadier pe Şantierul Naţional „Tunel Predeal”.

În 1951, a fost recrutat de Securitate. Transferat în 1956 la Direcţia de informaţii externe, a „lucrat” pentru trei ani în „exterior”, perioadă în care a „dovedit” atât „perseverenţă”, obţinând „rezultate bune”, cât „şi neglijenţă şi uşurinţă în mânuirea unor fonduri ce le avea la dispoziţie”.

Reîntors în ţară, avea să avanseze din funcţie în funcţie şi să primească grad după grad, ajungând să ocupe în ultimii ani de carieră funcţia de adjunct al ministrului de Interne, adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe şi consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, cu toate că provenea „dintr-o familie necorespunzătoare” din punct de vedere politic.

Odată cu numirea sa în Direcţia 1, la 1 ianuarie 1956, ascensiunea sa a fost rapidă. A fost numit şef adjunct al grupului operativ din cadrul Agenţiei Comerciale Române din Republica Federală Germană (1956-1959), deţinând practic funcţia de şef al rezidenţei de spionaj a României în RFG. Apoi, a fost rechemat în ţară şi numit locţiitor şef serviciu la Serviciul 3-Germania, Austria, ţări nordice.

În 1963 era deja colonel pentru ca în 1967 să fie avansat general-maior. Cinci ani mai târziu este numit secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului în cadrul Ministerului de Interne şi prim-adjunct al şefului DIE. În 1974 este din nou avansat, la gradul de general-locotenent, Ion Mihai Pacepa urmând lui Nicolae Pleşiţă în funcţia de secretar general al Internelor.

„Pacepa a fost spion al ruşilor. El a fost adus în sistem de Alexandr Saharovski, care avea o datorie faţă de tatăl lui Mihai. În perioada războiului, tatăl lui ascunsese un spion sovietic la General Motors şi acum venise momentul să-i întoarcă serviciul. Mihai Pacepa era în anul trei de facultate când a fost scos şi dus la Direcţia de Contraspionaj Economic şi după doi ani la Direcţia de Informaţii Externe. Alexandr Saharovski s-a retras în 1953 la Moscova şi vreme de 15 ani a fost şeful serviciului de spionaj din KGB“, spune profesorul Cristian Troncotă.

Ion Mihai Pacepa, fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România şi consilier personal al preşedintelui Ceauşescu, se afla în vara anului 1978 în Germania, pentru a negocia cumpărarea şi construirea în licenţă a avionului VFW-614.

O telegramă „urgenţă fulger imediat“, expediată din Koln la data de 29.07.1978, anunţa începutul unui uragan: „Tovarăşe Drăgan, în dimineaţa zilei de 29 iulie a.c. la orele 8.40 m-am prezentat la Hotelul Intercontinental Koln, unde locuieşte tovarăşul Podeanu (n.r. – este vorba despre Pacepa, căruia, după dispariţie, i s-a mai spus şi Vintilă), conform celor convenite aseară, la orele 21.00, când l-am lăsat la hotel. Urma să plecăm la aeroportul Frankfurt. Nu l-am găsit acolo. L-am căutat prin împrejurimi, dar până la această oră nu am dat de el şi nici la hotel nu a apărut. Îmi e teamă de o răpire sau de un accident“.

Citește și: Avocat din SUA: Ion Mihai Pacepa a murit de COVID-19

De aici a început teoria conspiraţiei: a fost răpit, omorât sau a trădat? Securiştii au invadat camera sa de hotel şi au transmis: „patul este desfăcut, ca şi cum cineva ar fi dormit în el“, „televizorul funcţiona în gol“, „draperiile erau închise“, „ceasul său deşteptător era fixat pentru a suna la orele 7.00“, „în baie erau două prosoape mari ude“, „toate lucrurile personale se aflau la locul lor“.

Presa din întreaga lume a anunţat dispariţia lui Pacepa, iar agenţia Reuters a scris că oficialul român s-ar fi aflat de mai multă vreme în contact cu CIA. La data de 8 august, ziarul Die Welt“ anunţa că „Omul de încredere al lui Ceauşescu ar fi obţinut azil politic în SUA“. Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn, preşedintele Jimmy Carter aprobând-o imediat. La 28 iulie 1978, generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de lângă Washington.

Toţi apropiaţii săi au recunoscut faptul că în ultima perioadă era foarte nervos şi preocupat de ceva, iar în ziua dinaintea dispariţiei nu mai avea ticul de a clipi des din ochi, concluzia generalului maior Constantin Gh. Ştefan fiind aceea că în ultima perioadă nu a mai clipit de loc, întrucât „luase hotărârea care-l frământa“.

În momentul în care oficialităţile de la Bucureşti s-au lămurit că Pacepa nu a fost nici răpit şi nici asasinat, ci că a fugit la „inamic“, a început judecarea sa în lipsă. Generalul a fost condamnat la moarte la 17 august 1978, de către Secţia Militară a Tribunalului Suprem. Era acuzat de „trădare prin ajutarea unor puteri străine, transmiterea unor secrete de stat, dezertare şi pentru refuzul de a se înapoia în ţară“. În 1999, Curtea Supremă de Justiţie a hotărât restituirea averii confiscate şi reabilitarea lui.

Generalul Ion Mihai Pacepa a murit la 14 februarie 2021 Decesul său, cauzat de COVID-19, a fost confirmat în exclusivitate pentru „Adevărul“ de către cel mai bun prieten, Ronald J. Rychlak, profesor emerit de Drept la Universitatea din Mississippi, unde predă din 1987.