Profesoară, despre noile simulări de examene pentru elevi: „Un experiment ce produce frustrare, stres şi sentimentul oprimant că s-au născut în ţara greşită”

Profesoară, despre noile simulări de examene pentru elevi: „Un experiment ce produce frustrare, stres şi sentimentul oprimant că s-au născut în ţara greşită”

Elevii de clasele a VII-a şi a XI-a vor avea noi simulări de examene.

Nu există nici o justificare credibilă pentru introducerea a încă unui examen în lista şi aşa destul de aglomerată a evaluărilor naţionale la care sunt supuşi elevii, susţine Mihaela Frunză, cadru didactic la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Aceasta susţine că noile simulări pentru clasele a VII-a şi a XI-a reprezintă „un experiment ne-etic impus de Ministerul Educaţiei”.

Ştirea conform căreia elevii din clasele a VII-a şi a XI-a vor participa la simularea examenelor de Evaluare Naţională şi BAC, examene destinate claselor a VIII-a şi a XII-a, care a apărut în spaţiul public ieri, a atras reacţia critică a unui cadru didactic specialist în etică în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Mihaela Frunză, care este conferenţiar doctor la facultatea amintită, a arătat, pe blogul personal, că este „un experiment ne-etic impus de Ministerul Educaţiei Naţionale".


De ce?


„Nu există nici o justificare credibilă, bazată pe dovezi, pentru introducerea a încă un examen în lista şi aşa destul de aglomerată a evaluărilor naţionale la care sunt supuşi elevii. Evaluări Naţionale se organizează deja la finalul clasei a II-a, a IV-a, a VI-a şi a VIII-a. Elevii din clasa a VII-a au parcurs deja ultima Evaluare Naţională acum mai puţin de un an, la finalul clasei a VI-a, unde au avut un examen din 5-6 discipline. Nu e relevantă evaluarea din clasa a VI-a? Atunci de ce este păstrată în program? E în interesul elevilor, pentru a stăpâni mai bine materia? Materia din care vor da examen în clasa a VIII-a este diferită de cea din clasa a VII-a. E pentru a-i obişnui cu examenele? Dar nu dau deja examene din doi în doi ani?!”, susţine profesoara. 
 
„Presupun, uitându-mă pe rezultatele de la simulările din anii trecuţi, că mulţi copii vor avea probleme cu aceste examene, vor lua punctaje mici şi vor constitui obiectul ridicolului în ochii colegilor, al profesorilor, al părinţilor şi, cu ajutorul mass-mediei, al societăţii. Un prilej numai bun de alte „breaking news” cu titluri alarmante: ce se întâmplă cu şcoala noastră, de ce elevii nu sunt bine pregătiţi, de ce nu avem o şcoală „ca afară” etc.”, a mai susţinut Mihaela Frunză.
 
 

Un experiment cu minori plătit din fonduri publice

 
 
„Concluzia logică este că acest examen reprezintă o procedură experimentală prin care Ministerul Educaţiei Naţionale doreşte să îşi testeze o ipoteză proprie, care nu este articulată în spaţiul public. Cu alte cuvinte, o cercetare la scară naţională, cu subiecţi umani (minori), plătită din fonduri publice”, explică specialista. 
 
Ea precizează că „în cadrul experimentelor cu subiecţi umani, etica cercetării impune ca tema cercetării să fie comunicată subiecţilor în avans, pentru ca aceştia să poată decide dacă doresc sau nu să fie parte din cercetare. În acest caz, subiecţii experimentului – elevii – nu vor cunoaşte tema cercetării.De asemenea, „echipa de cercetare trebuie să fie formată din experţi care să îşi cunoască foarte bine meseria. În cazul nostru, echipa MEN pare să se fi specializat în produs zilnic câte un subiect de „breaking news” – care este relevant doar pentru mass-media, nu pentru expertiza în materie de politici educaţionale.” 
 
 

Rezultatele „experimentului”: stres şi frustrare

 
 
„Dat fiind că experimentul de faţă implică participanţi vulnerabili (minorii sunt consideraţi o categorie de populaţie vulnerabilă în orice textbook de etica cercetării), ar fi necesar să se ia măsuri speciale de protecţie a acestora. Probabil că ideea de „protecţie” a MEN vor fi standardele GDPR – ceea ce este total irelevant şi insuficient. Nu în ultimul rând, un experiment trebuie să fie valoros în sine – să aducă beneficii participanţilor la cercetare – pentru ca să fie acceptabil din punct de vedere etic. Rămâne neclar care vor fi beneficiile acestui experiment pentru minorii participanţi – în afară de stres, frustrare, timp şi mai puţin pentru preocupările proprii şi sentimentul oprimant că s-au născut în ţara greşită”, concluzionează conferenţiarul. 
 
Frunză mai arată că întrucât „istoria eticii cercetării ne arată ce se întâmplă în cazul unor astfel de experimente ne-etice: ele reprezintă un prilej de abuzuri şi de suferinţe nejustificate pentru participanţi”, astfel de iniţiative ar trebui criticate de orice profesor de etică. Profesoara conchide că şi-ar dori din partea Ministerului „Mai puţină propagandă şi mai multă etică”.
 
 
Citeşte şi
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: