Cum pot depăşi copiii plictiseala şi ce pot face părinţii - sfaturile specialistului

Plictiseala este o stare cu care se confruntă deopotrivă adulţii şi copiii. Dacă oamenii maturi au dezvoltat adesea mecanisme sau obiceiuri care îi ajută să depăşească momentul, în ceea ce priveşte copiii problema este mai delicată, cu atât mai mult cu cât uneori depăşirea plictiselii ar presupune adesea şi implicarea unuia din părinţi, care nu este mereu disponibil pentru jocuri sau activităţi alături de acesta.

„Adevărul“ a stat de vorbă cu un specialist, pentru a vedea ce pot face copiii, dar mai ales părinţii, atunci când odrasla rosteşte „fatidica” vorbă „mă plictisesc” sau când cei mari văd pur şi simplu că al lor copil nu găseşte o activitate care să îi stârnească un interes viu.

Mária Orbán, psiholog principal în psihoterapie sistemică de cuplu şi familie, în Cluj, cu supra-specializare în psihoterapia copilului, spune că stituaţia în care copilul transmite că „se plictiseşte” este mai uşor de gestionat decât cele în care părinţii doar observă că acesta nu îşi găseşte locul sau nu manifestă un interes viu faţă de ceva. Pe de altă parte, ea atrage atenţia că situaţiile în care copilul visează sau se deconectează, nepreocupându-se pe moment de nimic, sunt normale şi că putem vorbi de plictiseală doar când stările respective se prelungesc sau copilul le enunţă ca atare.

„Când copilul transmite verbal că se plictiseşte asta poate fi deja o invitaţie la dialog şi la a găsi împreună soluţii de a depăşi starea respectivă. Când doar observăm însă că nu îşi găseşte locul, că nu e bine, este constructiv să oferim ceva care să îl ajute să îşi petreacă timpul mai creativ. Este de ajutor ca părinţii să tatoneze dispoziţia copilului, să vadă dacă a avut o dezamăgire sau dacă a existat ceva ce l-a supărat. Este important să pornim cu paşi mici, cu întrebări deschise, care să ne ajute să iniţiem şi să menţinem un dialog”, explică psihologul. Potrivit specialistului, unele preocupări - cum este statul la televizor - deşi par activităţi ale copilului, odată prelungite pot sugera că de fapt acesta este în căutare şi nu a găsit ceva care să îi capteze încă interesul cu adevărat.

Activităţi alături de părinţi

Pentru a-şi ajuta copilul să depăşească plictiseala părintele poate veni cu „fel de fel de alternative”, însă este important ca acestea „să fie propuse, nu impuse” şi adultul să dovedească flexibilitate, fără să creadă că are soluţia perfectă. „Este foarte important ca activitatea propusă să fie descrisă ca una captivantă şi ar fi ideal ca şi cel puţin unul din părinţi să fie implicat. Dacă nu este posibil, îi poţi zice copilului să se joace cu prietenii. Este important să se joace alături de cineva, singur este mult mai dificil să depăşească o stare de plictis”, explică specialistul.

Cea mai bună situaţie este atunci când pentru a-şi ajuta copilul să depăşească o stare proastă părinţii sunt dispuşi să se implice alături de el într-o activitate şi să petreacă timp împreună: „Asta dă «o viteză de start» inestimabilă. Dacă părintele se joacă de exemplu o jumătate de oră-o oră lego cu copilul, acesta poate deprinde tot felul de idei, pe care mult mai uşor le continuă apoi singur. Plus că şi relaţia părinte-copil se consoliddează”.

Ziua fără gadgeturi

Ar fi important, subliniază psihologul Mária Orbán, ca joaca părinte-copil să nu fie „cu gadgeturile în mână”, ci să constituie o interacţiune directă, chiar dacă vorbim de o excursie împreună sau de savurarea unei banale îngheţate.  „Pe de altă parte, tocmai creativitatea copiilor este estompată de aceste posibilităţi tehnice. Altădată cu două pietre şi două beţişoare copiii creau un întreg univers, fascinant. Ei sunt şi astăzi capabili de asta, dar nu mai sunt obişnuiţi, să se amuze din activităţi comune, care sunt totuşi parte a copilăriei”.

Psihologul propune chiar un experiment: o zi pe lună – „am încercat pe proprie piele o zi pă săptămână, dar este imposibil”, adaugă zâmbind – în care părinţii şi copiii să nu folosească deloc gadgeturile, nici televizorul: „Poate apărea acea oră în care nu ştii efectiv ce să faci, dar merită acea oră pierdută pentru a-ţi redescoperi propriile talente uitate şi a le stimula pe ale copilului şi a-i dezvolta imaginaţia, ideile proprii”, explică Mária Orbán.  „Dacă vom scoate pozele familiei şi ne uităm împreună la ele, putem evoca fel de fel de întâmplări hazlii şi interesante legate de acestea, le putem recontextualiza şi întreţinem astfel o atmosferă care contează foarte mult pentru copii”, punctează ea.

Pasul în colectivitate

Potrivit specialistului, copiii care practică un sport sau au un hobby şi petrec un timp constant în colectivitate sunt mai puţin dispuşi la plictiseală şi dezvoltă un spirit de iniţiativă şi o creativitate mai crescute. Şi atunci când nu este vorba de o activitate în colectivitate organizată, interacţiunea cu alţi copii este benefică şi este o unealtă anti-plictiseală foarte eficientă: „Chiar şi atunci când pare că nu desfăşoară o activitate precisă, copilul învaţă foarte multe din interacţiunile cu ceilalţi copii: să negocieze, cum să se împrietenească, cum să se adreseze unei bunici, cum să se descurce cu un copil mai agresiv”, susţine specialistul. Părintele poate face şi el parte din grupul extins, alături de copil, dar mai ales când acesta se apropie de perioada pre-adolescentină are nevoie mai mare de intimitate şi prezenţa adultului nu mai este neapărat acceptată în grup, ceea ce este de înţeles, notează psihologul.

Lectura

Orbán consideră că o vorbă veche, „cui îi place să citească nu se plictiseşte niciodată”, îşi păstrează actualitatea şi cei care prind dragoste de lectură îşi dezvoltă o imaginaţie şi o creativitate sănătose şi experimentează mult mai puţin plictiseala. Totuşi, acolo unde copiii nu au o atracţie pentru, lectură nu este cazul ca părinţii să forţeze cititul ca alternativă, arată ea.

Atmosfera din familie rămâne esenţială

Specialistul menţionează că atmosfera din familie şi împlinirea nevoilor copilului în sânul acesteia rămân esenţiale pentru mulţumirea sa.

„Dacă nevoile copilului sunt împlinite, la nivel mediu, în principiu plictiseala nu ar trebui să fie o problemă”, notează Mária Orbán. „Este important să fim atenţi la experienţele copilului, iar ceea ce vrem să transmitem o facem în primul rând prin propriul exemplu. Contează ca în familie să fie o atmosferă în care se acordă interes nevoilor emoţionale ale copilului, acesta să intre în contact cu părinţii, iar jocurile, pe care le pot practica împreună chiar, să fie la îndemână”, mai spune psihologul.