Confruntarea preoţilor: Unde se rupe creştinismul între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, de Paşte

Confruntarea preoţilor: Unde se
rupe creştinismul între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, de Paşte

Înviere la malul mării. Lumânările, văzute de sus FOTO. Adevărul

În acest an, ortodocşii şi catolicii serbează Paştele în aceeaşi zi. Deşi există diferenţe între cele două rituri, creştinii sunt de acord că Paştele e cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii în jurul căreia gravitează toate celelalte.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Biserica Ortodoxă şi cea Catolică sunt, aşa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, doi plămâni ai aceluiaşi trup care respiră aceleaşi adevăruri de credinţă“, spune monseniorul Ieronim Iacob, parohul Bazilicii Sf. Anton de Padova din Constanţa, locul unde există un forum al celor trei culte, ortodox, catolic şi musulman.

Cei doi „plămâni“ semnifică Orientul, adică ortodoxismul, şi Occidentul, catolicismul. Ei fac parte din trupul unic al bisericii pentru că „biserica este trupului lui Isus“. „Esenţa este aceeaşi, doar modul de prezentare îmbracă formele locului“, adaugă calm monseniorul din Dobrogea.

„Formele de exprimare cultică sunt diferite, însă mesajul Învierii este acelaşi pentru absolut toţi oamenii, chiar şi pentru ne-creştini (în baza umanităţii pe care Hristos a asumat-o): moartea a fost biruită. Fără integrarea la nivel personal a Învierii ca nevoie de schimbare/dezvoltare/evoluţie, toate sunt faţadă, poleială şi fast“, este de părere şi preotul ortodox Dorel Gălan de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Cluj-Napoca.

Contează CUM şi nu CÂND

Ortodocşii sărbătoresc Paştile în prima duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară. Anul acesta, Paştele ortodox a căzut în aceeaşi zi cu cel catolic, adică duminică, 20 aprilie.

„Data Paştilor (este la plural, nu la singular!) se calculează în Ortodoxie după calendarul vechi (n.r. diferenţa dintre calendarul vechi şi cel nou este de câteva zile), neîndreptat, de unde şi diferenţa. Dispute pe data Paştilor, dar şi a Crăciunului, au fost deja din primele secole creştine“, explică teologul Radu Preda, totodată blogger „Adevărul“.

Conform reprezentanţilor Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara, nu există diferenţe majore între sărbătoarea Paştelui între ortodocşi şi romano-catolici. Însă cea mai importantă este că nu tot timpul cele două sărbători cad în aceeaşi zi, cum s-a întâmplat în acest an.
În 2013 a existat un decalaj de o lună între cele două sărbători. Diferenţa o face calculul calendaristic: catolicii se iau după calendarul Gregorian, din secolul al XVI-lea, în timp ce ortodocşi se ghidează după calendarul, vechi, numit după împăratul Iulius Cezar. Diferenţele dintre cele două calendare este de 14 zile.

„Pare destul de dificil la prima vedere, dar nu este aşa. Data Paştelui la catolici este stabilită în prima duminică ce cade după prima noapte cu Lună plină de după prima zi de primăvară, care începe pe 21 martie. Este vorba de coroborarea calendarului solar, în funcţie de care este stabilit echinocţiul de primăvară, cu calendarul lunar, stabilit în funcţie de fazele lunii. Învierea Domnului a fost serbată la aceeaşi dată şi în Orient, şi în Occident cât timp a fost utilizat doar calendarul iulian. Însă diferenţele s-au ivit după introducerea calendarului gregorian, în anul1560, mult mai corect din punct de vedere ştiinţific. Din cauza unei deficienţe de calcul, vechiul calendar iulian generează un decalaj de câteva zile între data reală şi data stabilită de calendar, deoarece calendarul iulian era mai scurt decât durata unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui, adică anul astronomic”, a spus Johann Dirschl, vicarul Episcopiei Romano-Catolice Timişoara.

Astfel, catolicii stabilesc prima lună plină de după echinocţiu folosind o serie de calcule şi tabele ecleziastice, pe când ortodocşii iau ca reper luna plină astronomică. În calcul mai intră un element important, sărbătoarea ebraica Pesah, ce aminteşte trecerea prin Marea Roşie şi eliberarea de robia egipteană. Biserica Ortodoxă păstrează recomandarea ca Învierea Domnului să nu coincidă cu Pesah-ul, ci să fie consecutiv acestuia.
Au existat mai multe tentative de a sincroniza data Sfintelor Paşti, însă momentan făra prea mult succes.
„În afară de diferenţa din calendar, Paştele ortodox şi cel romano-catolic nu diferă, sensul cuvântului fiind acelaşi pentru ambii: Este momentul în care ne amintim de Cristos care a murit pe cruce pentru noi şi apoi a înviat”, a mai spus Dirschl.

Însă ce e important din tot ce înseamnă sărbătoarea Sfintelor Paşti nu e data când au loc. Paştile nu sunt doar o dată în calendar, ci mai mult de atât. Această idee a explicat-o fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, într-un mesaj de Paşte.

El spunea că:

Nu e important când sărbătorim Paştile, ci cum le sărbătorim. Învierea Domnului a fost un eveniment istoric, atestat în scris de martori credibili. Dacă însă ar fi doar atât, el ar reprezenta o simplă dată comemorativă, amintirea unui fapt petrecut în anul 33 de la naşterea lui Hristos şi consemnat ca atare în cronica creştinismului. În acest caz, el s-ar alinia unor evenimente istorice demne de amintire si cinstire, cum ar fi, de pildă, Revoluţia Franceză din 1789 sau făurirea României Mari la 1 Decembrie 1918. Ca fapt religios, însă, Învierea Domnului depăşeşte cu mult dimensiunea unei simple amintiri. Asumată lăuntric, în universul nostru sufletesc, ea nu mai este o comemorare, ci o reiterare, în sensul că, prin trăire în credinţă, omul devine contemporan cu evenimentul, iar evenimentul devine contemporan cu omul. Este un arc peste timp, în care atunci devine acum, amintirea unui fapt devine sincronă cu faptul în sine.
(…) Învierea Domnului nu este un act final, ci unul intermediar, între moarte şi înălţare, iar aceasta din urmă deschide perspectiva celei de A Doua Veniri a Domnului. Învierea lui Hristos nu este un scop în sine, ci făgăduinţă şi garanţia propriei noastre învieri.
Iată raţiunea pentru care, în drumul Sau spre patimă, Domnul a rostit parabola celor zece fecioare, pe de o parte, şi parabola talanţilor, pe de alta. În amândouă e vorba de un atunci nedeterminat, de o vreme viitoare pe care nimeni nu o ştie, când Stăpânul li se va arăta supuşilor şi le va cere socoteala pentru felul în care şi-au cheltuit viaţa ca dar al lui Dumnezeu. Aşteptarea nu e altceva decât un îndemn la veghe şi rugăciune.
Aşadar, adevărata sărbătorire a Sfintelor Paşti este o bucurie a viitorului anticipat prin trăire“.

Ce trebuie să ştie un creştin despre Paşte

Sfintele Paşti înseamnă bucurie, lumină, înfrângerea morţii, confirmarea existenţei vieţii după moarte.

„Paştele înseamnă lumină. Lumina pe care o aprindem în noaptea de Paşte trebuie să fie un semn vizibil al luminii interioare care se dovedeşte prin spovedanie. Datoria fiecărui creştin este să aibă grijă de lumina sa interioară fără de care nu se poate. Paştele înseamnă împăcarea omului cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine însuţi“, este de părere monseniorul Ieronim Iacob.

Însă, ce trebuie să ştie un creştin - fie el ortodox, catolic ori greco-catolic - despre Paşte e că nu e ziua în care vine iepuraşul.

„Paştele nu este sărbătoarea "iepuraşului", ci cea mai mare veste primită de umanitate de la căderea în păcat încoace: moartea a fost învinsă! Învierea lui Hristos, o spune şi Sfântul Apostol Pavel, este arvuna sau pregustarea propriei noastre învieri“, afirmă teologul Radu Preda.

„E ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa“, spune şi părintele catolic Stelian Vereş de la Biserica Sf. Mihail din centrul oraşului Cluj-Napoca, biserica care apare aproape pe toate pliantele despre Cluj.

Unde apare ruptura

Diferenţa doctrinară majoră dintre ortodoxism şi catolicism, explică teologul Radu Preda, o constituie „primatul papal şi infailibilitatea papei“.
„Mai sunt şi celelalte diferenţe, să le numim clasice: Purgatoriul, Euharistia cu azima (pâinea nedospităa), Filioque (că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul), anumite exagerări mariologice (Maica Domnului "co-mântuitoare"). Strict liturgic, momentul anunţării Învierii Domnului este foarte asemănător“, adaugă acesta.

Aşadar, nu există diferenţe de doctrine între Paştele catolic şi ortodox, ci doar de forme de rugăciune. Săptămâna patimilor este comună. Începe cu Duminica Floriilor, care semnifică intrarea lui Cristos în Ierusalim, ca rege. Urmează Joia Mare, care aminteşte de Cina cea de taină, Vinerea Mare şi noaptea de Înviere.

Vicarul Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara, Johan Dirschl, ne-a oferit câteva exemple şi practici de procesiune religioasă specifică bisericii romano-catolice.

„În Joia Mare, când credincioşilor li se spală picioarele. Apoi, în Vinerea Mare, la ora 15.00, pentru că se spune că Isus a murit pe cruce la ora trei, preotul intră în biserică fără clopote şi fără sunetul orgii, în semn de doliu. Este singurul moment în care un preot romano-catolic face o prostenare în faţa altarului. Este ceva obişnuit la ortodocşi, dar preoţii catolici se aşează doar pe un genunchi. Liturghia conţine zece rugăciuni, pentru biserică, episcop, cei ce nu cred, bolnavi etc. Vineri seara, credincioşii se roagă la un mormânt cu trupul lui Isus”, a mai declarat Johan Dirschl.

Forma actuala de rugăciune în noaptea de Înviere pentru romano-catolici a fost stabilită de Vatican în anul 1965. Romano-catolicii încep învierea cu un foc făcut în faţa bisericilor. De acolo se aprind lumânările cu care preoţii intră apoi în biserică.

„Se dă lumină lui Cristos celor prezenţi în timp ce se cântă un imn străvechi pascal. Apoi urmează zece citiri în care se trec în revistă istoria mântuirii, cu facerea Lumii, paştele evreiesc, evanghelia şi Învierea. Procesiunea de înviere din Banat şi Transilvania are un specific local, este de sorginte austro-ungar. La final se înconjoară biserica”, a mai spus Johan Dirsch, vicarul Episcopiei Romano-Catolice din Timişoara.

Veşminte. Există diferenţe şi între veşmintele preoţilor ortodocşi şi romano-catolici. Aceştia din urmă folosesc de regulă haine albe. În Săptămâna Mare aceştia se îmbracă în roşu, care aminteşte de sângele vârsat, iar în prima zi de Paşti preoţii sunt îmbrăcaţi în violet.

Postul. La catolici, postul începe într-o zi de miercuri numită Miercurea Cenuşie. De atunci şi până în Miercurea mare sunt 40 de zile. La ortodocşi, postul începe, de regulă, într-o zi de luni. Preotul capelan Stelian Vereş spune că în Miercurea Cenuşie se practică un ritual prin care se pune cenuşă în cap şi care semnifică legătura noastră cu pământul, faptul că suntem făcuţi şi din pământ. „Cenuşa provine de la floriile care sunt arse de Florii (n.r. de  la Floriile de anul trecut)“, completează preotul.

Dacă la ortodocşi, fiecare zi din săptămâna de dinaintea Paştilor, Săptămâna Mare, are câte o semnificaţie, la catolici se pune un mare accent pe cele trei zile de dinaintea Paştelui - joi, vineri şi sâmbătă, ele alcătuiesc Triduum Pascalis şi au loc slujbe speciale. Joia e ziua când are loc Cina cea de Taină, spălarea picioarelor apostolilor de către Iisus, vineri - se marchează patimile Mântuitorului, sâmbătă - înmormântarea.

Prin post, ortodocşii înţeleg acea perioadă când nu mănâncă alimente precum carne, lapte, ouă şi alte produse de origine animală. Credincioşii aleg fie să postească întreagă perioada de 40 de zile, fie doar în zilele de miercuri şi vineri. Catolicii ţin şi ei postul Paştelui cu precizarea că vinerea nu consumă carne şi că ei trebuie să renunţe la un lucru/aliment de care nu se pot despărţi. Spre exemplu: „Nu toată lumea consumă carne. Să zicem că o persoană bea multă cafea. Atunci, acea persoană să nu bea o zi cafea“, explică părintele Vereş.

Slujba de Înviere. Începe la miezul nopţii, la 00.00, atât la ortodocşi, cât şi la catolici. La ortodocşi, clopotele bat înainte de miezul nopţii chemând creştinii la biserică. Pe masa din altar se află o candelă aprinsă a cărui prezenţă semnifică mormântul Mântuitorului.
La miezul nopţii preotul iese cu o lumânare aprinsă în faţa bisericii şi le dă vestea cea mare credincioşilor - „Hristos a înviat!“ - dându-le lumină. Se oficiază slujba de Înviere, se cântă „Hristos a înviat!“. În Ardeal, şi la Cluj-Napoca, s-a împământenit obiceiul ca la unele biserici Liturghia pascală să se oficieze duminică dimineaţa, deşi tradiţia ortodoxă presupune ca slujba de Înviere şi Liturghia pascală să se facă împreună.

„Învierea Mântuitorului e vestea cea mare. Trăirea veştii Învierii dă sens vieţii omului“, afirmă părintele Dorel Gălan din Cluj-Napoca.

E un păcat dacă un ortodox merge la o slujbă la catolici şi invers?

„Păcat este să nu mergi deloc la biserică! Evident, trebuie să ţinem cont de diferenţe, să nu facem un ecumenism personal sincretist, luând ce ne convine de la fiecare. Identitatea confesională înseamnă să îţi asumi istoria teologică a credinţei tale, nu să o negociezi ca şi cum ar fi ceva superficial, ceva care nu te obliga cu nimic“, încheie teologul Radu Preda.

Mai puteţi citi:

Învierea dragostei, şansa desăvârşirii lumiiCe mai este astăzi Învierea?

Slujbe, tradiţii bisericeşti sau populare, distracţie şi vorbăraie, vizite, mese întinse şi de preferat îmbelşugate, consumism, marketing etc. Există un fir roşu şi esenţial care nu ar trebui uitat, fără de care Sărbătorile sunt nule. Învierea este revenirea la dragoste, acel sentiment uman care te desăvârşeşte interior şi armonizează lumea.

Ce trebuie să ştie toţi creştinii despre Săptămâna Patimilor, când „raiul este închis”. Deniile şi credinţele populare din Lunea Mare

Vechile credinţe populare spun că în Săptămâna Mare „nu se lucrează prea greu”, iar cine îşi dă ultima suflare în aceste zile se spune că merge în iad, pentru că „raiul este închis”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: