Autoarea celui mai amplu studiu publicat în Nature despre bolile mamiferelor: „Toate sunt predispuse la cancer”
0
După ce a analizat autopsiile a 110.148 de mamifere, aparţinând a 191 de specii din circa 800 de grădini zoologice din toată lumea, clujeanca Orsolya Vincze a concluzionat, într-o cercetare publicată în prestigiosul jurnal academic „Nature“, că toate mamiferele se pot îmbolnăvi de cancer, chiar dacă nu sunt expuse unor factori cancerigeni, precum fumatul sau consumul de alcool, aşa cum se întâmplă în cazul omului.
Orsolya Vincze, cercetător colaborator în cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, este autoarea principală a celui mai extins studiu realizat vreodată în lume pe tema cancerului la mamifere. Una dintre concluziile studiului este aceea că teribila boală afectează în mod diferit speciile de animale.
Carnivorele, de exemplu, sunt deosebit de predispuse să fie afectate de cancer (peste 25% dintre leoparzii înnoriţi, vulpile cu urechi de liliac şi lupii roşii mor de cancer), în timp ce ungulatele (mamifere erbivore sau omnivore care au ultima falangă acoperită de o unghie protectoare; copitate) par constant foarte rezistente.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Orsolya Vincze spune că una dintre analizele care trebuie luate în seamă este aceea că consumul de carne creşte riscul apariţiei cancerului la mamifere, inclusiv la oameni. Tot ea susţine că, după cum arată studiile, unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea celulelor canceroase este chiar creşterea speranţei de viaţă: cu cât omul depăşeşte vârsta de 50 de ani, cu atât este mai predispus acestei boli.
„Weekend Adevărul“: Povestiţi-ne puţin cum s-a desfăşurat cercetarea publicată în revista „Nature“. Care au fost etapele?
Orsolya Vincze: Pentru mine au existat două etape importante în procesul de scriere a acestui articol. În primul rând, în 2008, când eram proaspătă studentă la Universitatea „Babeş-Bolyai“, m-am alăturat unui grup de cercetare condus de Pap Péter. Acolo studiam păsările şi încercam să explorăm de ce diferite specii au caractere atât de diferite ale istoriei vieţii – de exemplu, durata de viaţă, rata de reproducere – şi exploram dacă fiziologia – de pildă, imunitatea – joacă un rol în modelarea diversităţii lor între animale.
Al doilea pas a fost în 2018, când am primit o bursă de mobilitate din partea Ministerului Educaţiei din România pentru a vizita un grup de cercetare din Montpellier, Franţa, timp de o lună. Acel grup studia, în principal, cancerul la animale. În timpul discuţiilor am vorbit despre subiectele care ne interesau şi ne-am dat seama că întrebările mele şi ale lor sunt, de fapt, strâns legate. De asemenea, ne-am dat seama că, dacă am lucra împreună, am putea realiza un studiu fascinant asupra cancerului la o scară pe care nimeni nu a mai făcut-o până acum. Cercetările mele anterioare pe tema fiziologiei animalelor, cunoştinţele mele extinse despre instrumentele analitice necesare şi accesul la date prin colaborări, toate s-au reunit rapid pentru a face acest studiu cu adevărat fezabil.
Orsolya Vincze a publicat cel mai amplu studiu pe tema cancerului la mamifere. FOTO: Arhivă personală
De unde aţi obţinut datele privind cancerul la cele 110.148 de mamifere studiate?
Datele pe care le-am utilizat în articolul publicat în „Nature“ au fost obţinute de la 780 de grădini zoologice. Au participat instituţii din întreaga lume, dar nu cunoaştem identitatea exactă a acestora. Grădinile zoologice sunt în general criticate de activişti pentru bunăstarea animalelor, iar dacă datele privind modul în care mor animalele în aceste instituţii ar ajunge pe mâini greşite, ar putea crea probleme serioase pentru unele dintre acestea.
Pentru a evita această problemă, Species360, organizaţia care oferă o platformă unificată pentru ca grădinile zoologice să îşi stocheze datele şi cu care am colaborat pentru a obţine acces la acestea, oferă o identitate anonimizată pentru fiecare grădină zoologică, astfel încât nu putem conecta animale individuale la anumite grădini zoologice sau chiar ţări. De fapt, noi nu am făcut nicio autopsie, ci am utilizat datele preexistente la grădinile zoologice menţionate. Altfel, ar fi fost nevoie de ani întregi să obţinem date suficiente pentru un studiu de o asemenea amploare.
Tipul de cancer variază între specii
Care este lucrul care v-a impresionat cel mai mult în procesul de documentare?
Înainte de a începe acest proiect, nu ştiam prea mult despre cancer. Mă gândeam la el ca la o boală umană cauzată de expunerea la factori cancerigeni – de exemplu, fumatul, consumul de alcool –, aşa cum ar face majoritatea dintre noi. Am fost extrem de surprinsă să aflu că, practic, toate mamiferele sunt predispuse la cancer. A fost şi mai surprinzător să văd că riscul de cancer este extrem de diferit la diverse specii, unele dintre ele confruntându-se doar rareori cu cancerul, iar la altele, 50-60% din populaţie moare de patologii legate de cancer.
Care este cel mai răspândit tip de cancer la mamiferele studiate?
Nu avem încă un răspuns. Până în prezent am avut acces doar la o bază de date care rezumă sursele de mortalitate la diferite specii de mamifere, care nu a specificat tipul de cancer. Lucrăm în prezent pentru a avea acces la înregistrări mai detaliate ale acestor cazuri şi pentru a explora ce tipuri de cancer sunt cele mai frecvente la animale, precum şi dacă acest lucru variază între speciile de mamifere.
Problema culegerii datelor din natură
Care este animalul, dintre cele studiate, cu cea mai mică predispoziţie la cancer?
În setul nostru de date au existat două specii care prezentau un risc de cancer surprinzător de scăzut. Una dintre ele a fost o rozătoare, mara de Patagonia (Dolichotis patagonum), iar cealaltă a fost ungulatul, antilopa cu coarne spiralate (Antilope cervicapra). La aceste două specii nu a fost detectat niciun caz de cancer în setul nostru de date, în ciuda faptului că 196 şi 213 indivizi au fost supuşi necropsiei la aceste specii. Unele specii de rozătoare erau cunoscute de mult timp ca având un risc foarte mic de cancer, iar studiul lor a dus la unele descoperiri importante ale mecanismelor naturale de rezistenţă la cancer.
Dar cel mai predispus la cancer dintre cele studiate?
Specia care părea să aibă cel mai mare risc de cancer a fost marsupialul Kowari (Dasyuroides byrnei), cu 57,14% dintre indivizi care au murit de cancer. Această specie este cunoscută ca având o diversitate genetică scăzută în captivitate, deoarece doar câţiva indivizi au fost crescuţi pentru a produce întreaga populaţie captivă. Riscul extrem de mare de cancer la această specie ar putea fi astfel legat de nivelul lor ridicat de consangvinizare.
Există date care să ne poată ajuta să facem comparaţie între incidenţa cancerului la un mamifer aflat în libertate şi unul aflat în captivitate?
Deocamdată ne străduim să adunăm date din natură. Există două probleme-cheie aici. În primul rând, dacă un animal dezvoltă cancer, probabil că va dispărea rapid, deoarece atunci când se îmbolnăveşte este prădat sau moare de foame. Prin urmare, dacă vom căuta în natură, s-ar putea să nu le găsim. În al doilea rând, din cauza asocierii cancerului cu vârsta, este extrem de important să cunoaştem vârsta indivizilor pe care îi inspectăm, deoarece dacă nu găsim cancerul s-ar putea să fie pentru că ne uităm la indivizi tineri, care nici măcar nu sunt expuşi riscului de a dezvolta cancer. Dar vârsta animalelor sălbatice capturate este rareori cunoscută. Din această cauză, deocamdată, ne bazăm pe animalele din captivitate, unde atât data naşterii şi a morţii, cât şi cauza morţii sunt foarte bine documentate în cele mai multe cazuri.
60% din populaţia anumitor specii de mamifere moare din cauza cancerului.
Orsolya Vincze a publicat cel mai amplu studiu pe tema cancerului la mamifere. FOTO: Arhivă personală
„Stresul este legat de creşterea riscului de cancer“
Unul dintre rezultatele studiului indică faptul că nivelul consumului de carne, în special consumul de mamifere, creşte riscul de cancer la mamifere. Credeţi că aceste rezultate sunt transferabile şi la om? Având în vedere că mamiferele carnivore, spre deosebire de om, nu pot trece la o hrană fără proteine animale, au dezvoltat aceste mecanisme de apărare naturală împotriva cancerului?
Într-un fel, da. Studiul nostru şi, de asemenea, o serie de studii axate pe oameni au arătat că consumul de carne, în special de produse din carne procesată, de carne roşie şi, mai ales, în cadrul unei regim alimentar monoton, lipsit de alimente integrale şi fibre alimentare, poate creşte riscul de cancer la oameni.
Desigur, studiul nostru are un domeniu de aplicare mult mai larg, iar generalizarea rezultatelor noastre la consumul de carne la oameni trebuie făcută cu mare atenţie. I-aş îndemna pe oameni să interpreteze acest rezultat ca pe o indicaţie, printre multe alte studii, a faptului că simplul consum de carne ar putea creşte riscul de cancer. Acestea sunt doar nişte corelaţii – ştim foarte puţin despre adevăratele cauzalităţi aici. Poate că, pur şi simplu, consumul de carne a co-evoluat cu alte schimbări fiziologice care sunt responsabile – şi nu consumul de carne în sine – pentru riscul crescut de cancer.
V-aţi schimbat dieta după ce aţi aflat rezultatele studiului?
Nu, deloc. Cred cu tărie că rezultatul nostru nu ar trebui interpretat drept „consumul de carne provoacă cancer“. Pentru a demonstra cu adevărat acest lucru, avem nevoie de experimente în care să testăm cu adevărat diferenţele de risc de cancer între indivizii care consumă carne şi cei care nu consumă carne, în condiţii foarte controlate. Eu însămi am încercat întotdeauna să am o dietă echilibrată, cu multe legume, alimente integrale şi fibre, deoarece multe lucrări experimentale au arătat că acestea sunt esenţiale pentru o viaţă sănătoasă, nu doar împotriva cancerului. Cu toate acestea, încerc, de asemenea, să limitez consumul de carne, dar numai pentru că ştiu că acest consum are o amprentă ecologică mult mai mare, pe care încerc să o limitez. Mult sport, puţin stres
Unul dintre rezultatele obţinute indică faptul că riscul ridicat de cancer la mamiferele carnivore ar putea fi legat de diversitatea scăzută a microbiomului, exerciţiul fizic limitat sub îngrijirea umană, infecţiile virale oncogene sau alte aspecte fiziologice ale mamiferelor carnivore. Cât de mult credeţi că influenţează lipsa exerciţiului fizic apariţia cancerului la mamiferele studiate?
Da, există o mulţime de dovezi în literatura ştiinţifică. Activitatea fizică regulată de intensitate moderată sau mai mare este asociată cu un risc redus al mai multor tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, de colon şi de endometru. Pentru mai multe tipuri de cancer, angajarea în sesiuni de exerciţii fizice mai lungi sau efectuarea de exerciţii fizice cu o intensitate mai mare sau timp de mai mulţi ani produc reduceri mai mari ale riscului de cancer. În plus, s-a estimat că la om 25% dintre cazurile de cancer la nivel global se datorează excesului de greutate şi stilului de viaţă sedentar. Este extrem de important să ducem o viaţă activă pentru a ne reduce riscul de cancer.
Una dintre explicaţiile vehiculate în ceea ce priveşte proliferarea cancerului la oameni în ultimele decenii, pe lângă alimentaţie şi sedentarism, a fost stresul. La animale nu ştiu dacă putem vorbi despre stres, dar credeţi că o anumită stare de anxietate influenţează apariţia cancerului?
De fapt, este bine documentat că stresul este legat de creşterea riscului de cancer şi există mai multe mecanisme prin care acest lucru funcţionează. Cu toate acestea, aş dori să subliniez un factor mult mai semnificativ care explică creşterea extremă a riscului de cancer din ultimele decenii. Datorită îmbunătăţirii masive a asistenţei medicale, speranţa de viaţă a populaţiei umane a fost prelungită artificial cu 30, uneori chiar cu 40 de ani. Corpul nostru, pur şi simplu, nu a fost pregătit de evoluţie pentru a se confrunta cu această situaţie, deoarece speranţa de viaţă până în secolul XX a fost mai mică de 40 de ani în majoritatea societăţilor umane.
Astăzi, în multe ţări, aceasta depăşeşte 80 de ani. Cancerul este pur şi simplu o boală legată de vârstă, pentru că mutaţiile care o iniţiază au nevoie de timp pentru a se acumula. Cancerul este, de fapt, rar sub 40 de ani – mai puţin de 2% din toate cancerele afectează persoanele sub această vârstă –, iar riscul creşte rapid, în special peste 50 de ani. Acest lucru, împreună cu creşterea masivă a speranţei de viaţă, este, de fapt, mecanismul-cheie care stă la baza creşterii riscului de cancer în ultimele decenii. De fapt, este probabil ca acest proces să se înrăutăţească şi mai mult, deoarece, cu ajutorul asistenţei medicale avansate, este posibil să ne mărim şi mai mult durata de viaţă şi, prin urmare, să ne confruntăm cu şi mai mult cancer în viitor.
Orsolya Vincze a publicat cel mai amplu studiu pe tema cancerului la mamifere. FOTO: Arhivă personală
Spuneţi-ne, vă rog, trei idei de cercetări viitoare privind cancerul la oameni care pot fi dezvoltate luând în considerare descoperirile din articolul publicat.
În primul rând, ar fi important să se analizeze tipurile de cancer pe care le are fiecare animal, în special în legătură cu alimentaţia lor. Dacă am găsi mai multe cancere ale tractului digestiv la animalele care consumă carne, ar fi o confirmare importantă a faptului că consumul de carne creşte într-adevăr riscul de cancer. Trebuie să confirmăm aceste asocieri şi să găsim mecanismele exacte, iar odată ce am făcut acest lucru am putea fi capabili să elaborăm strategii pentru a reduce riscul de cancer asociat cu alimentaţia la om. În al doilea rând, ar fi extrem de interesant să explorăm genomul şi funcţionarea moleculară la animale ca mara de Patagonia şi ca antilopa cu coarne spiralate pentru a vedea dacă acestea au mecanisme genomice sau moleculare care le protejează de cancer. Uneori putem observa duplicarea genelor care ajută la evitarea sau repararea mutaţiilor şi, prin urmare, la eliminarea cancerului.
Alteori, găsim unele proteine sau proprietăţi ale sistemului imunitar care elimină celulele canceroase. Dacă identificăm aceste mecanisme, am putea concepe noi tratamente pe baza lor. În al treilea rând, ar fi interesant să explorăm microbiomul acestor animale, în special în legătură cu riscul de cancer şi cu alimentaţia lor. Microbiomul este comunitatea de microorganisme aflate în intestinele noastre şi ştim că acestea ne oferă beneficii extraordinare.
Cu cât microbiomul nostru este mai divers, cu atât putem fi mai sănătoşi, inclusiv în ceea ce priveşte cancerul. Un astfel de studiu ar putea dezvălui grupuri importante de microorganisme care protejează anumite specii împotriva cancerului şi care ar putea fi folosite ulterior pentru a face acelaşi lucru la oameni. Aceste cercetări de bază au implicaţii esenţiale pentru sănătatea umană, dar, de fapt, trebuie să facem încă mulţi paşi mai mici înainte de a ajunge cu adevărat la momentul în care acestea vor putea fi aplicate în medicina umană.
Cercetător în Franţa şi Ungaria
Nume: Orsolya Vincze
Locul şi data naşterii: 2 iunie 1988 Marghita
Studiile şi cariera: În 2010 a absolvit Facultatea de Biologie şi Geologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, iar doi ani mai târziu a obţinut diploma de master în cadrul aceleiaşi instituţii.
În 2017 a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Debrecen, Ungaria, după care a lucrat, timp de doi ani şi jumătate, în grupul de cercetători al profesorului Pap Peter, la Universitatea „Babeş-Bolyai“.
Pentru o perioadă a lucrat la Centrul de Cercetare Ştiinţifică din La Rochelle, Franţa.
În prezent lucrează la Centrul pentru Cercetare Ecologică din Ungaria, dar şi la Universitatea din Cluj-Napoca. A publicat numeroase studii în publicaţii de specialitate.
Locuieşte în: Debreţin
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
