Parcursul Alexandrei, eleva-model: de la Muzeul Antipa la Columbia University

Parcursul Alexandrei, eleva-model: de la Muzeul Antipa la Columbia University

Alexandra Stratan, o elevă genială din Bucureşti, voluntar la Muzeul Grigore Antipa, va studia la Columbia University FOTO Arhivă personală Alexandra Stratan

Timp de trei ani, în perioada liceului, Ana Alexandra Stratan a fost voluntară la Muzeul Antipa din Bucureşti, unde a pus sub lupă ce înseamnă viaţa de cercetător în biologie moleculară. După ce a lucrat cot la cot cu experţii muzeului, pleacă să studieze genetica la Columbia University, din Statele Unite ale Americii.

Ana Alexandra Stratan e o elevă de top. Absolventă a Colegiului Naţional „Sfântul  Sava“ din Bucureşti, a promovat Bacalaureatul cu media 9.80 şi îşi va continua studiile universitare în Statele Unite ale Americii, la Columbia University, din New York. 
 
Tânăra de 18 ani este pasionată de cercetarea în biologie, aşa că i s-au deschis şi uşile Muzeului de Istorie Naturală  „Grigore Antipa“ din Capitală. 
 
„Mi-am început activitatea de voluntar la muzeu în octombrie 2017, când eram în clasa a X-a, pentru că atunci am aflat despre existenţa Secţiei de Biologie Moleculară a muzeului şi am cunoscut-o pe minunata şefă a laboratorului, Oana Paula Popa. 
 
Am ales acest voluntariat pentru că am fost întotdeauna pasionată de biologie şi ştiam că vreau să fac din asta o carieră, dar nu aveam idee cum. Atunci când am primit ocazia să iau pulsul unui laborator de cercetare, să văd biologi în acţiune, să învăţ activ cum să fiu, la rândul meu, o cercetătoare, am acceptat fără ezitare“, povesteşte eleva.
 

„Laboratorul a devenit o a doua casă“

 
Anul trecut, alături de un alt coleg voluntar, a scris şi a publicat primul său articol  ştiinţific. De-a lungul celor trei ani petrecuţi la Muzeul  de Istorie Naturală a învăţat, s-a documentat, a mers în expediţii pe teren, a pregătit expoziţii şi a luat parte la diverse manifestări ştiinţifice.
 
Deşi pentru un elev munca de cercetare pare solicitantă, Alexandra Stratan a reuşit să-şi împartă timpul pentru a nu neglija niciuna dintre obligaţii. 
 
„Dacă vrei ceva cu adevărat, întotdeauna se găseşte timp. Am lipsit complet de la şcoală doar în săptămâna cu probele de Bacalaureat, pentru că laboratorul a devenit o a doua casă pentru mine, un mediu în care pot creşte din toate punctele de vedere, cu o atmosferă mereu caldă şi primitoare. În plus, cred că mi-ar fi fost mult mai greu să învăţ dacă n-aş fi trecut pe la muzeu în pauze, dacă nu m-aş fi desprins de «Baltagul» şi de integrale pentru câteva extracţii de ADN şi multe vorbe bune, încurajatoare, de la colegi“, spune ea.  
 
Alexandra Stratan, pasionată de cercetare Sursa arhiva personală
 
Alexandra spune că lucrul alături de oamenii de ştiinţă de la muzeu a convins-o şi mai mult să-şi dorească o carieră în cercetarea biologică, iar voluntariatul a pus o piatră la temelia pregătirii sale. „Pentru un elev, posibilitatea de a lucra printre cercetători adevăraţi şi de a aplica principii şi informaţii pe care le văzusem până atunci doar în cărţi este absolut incredibilă. Deşi am venit la muzeu tot pentru a învăţa, voluntariatul a fost o experienţă didactică foarte diferită de cea de la şcoală.“
 

„Uneori, nu halatul de laborator face un biolog, ci bocancii“

 
Unul dintre cele mai uimitoare lucruri pentru ea a fost să înveţe de la cercetători ce citea doar în cărţi, să trăiască pe viu experienţe pe care şi le putea doar imagina. „În ciuda repetitivităţii muncii de laborator, nu există două zile la fel. De la prima extracţie de ADN la prima lucrare publicată, fiecare moment a avut farmecul său. Dar unul din cele mai memorabile momente s-a petrecut vara trecută, pe teren. Eram în pădure, pe malul unui pârâu de lângă Orşova, complet blindate cu parazăpezi, pălării, pantofi de apă, filee entomologice şi recipiente cu alcool. 
 
Expediţiile fac parte din munca unui biolog Sursa arhiva personală
 
Fiind pentru prima dată pe teren, îmi urmam îndeaproape mentorii prin albia râului, întorcând fiecare piatră. Unde până atunci văzusem numai copaci şi pietre, au început să apară vietăţi uitate. Viaţa se iţea de după fiecare colţ şi sub fiecare trunchi şi, cu bucuria unui copil care descoperă lumea, reînvăţam numele tuturor lucrurilor, de data asta în latină. Mi-a rămas întipărită în minte o după-amiază în care, după ore de urmărit raci şi libelule, am ieşit pe brânci  din valea râului şi am parcurs drumul forestier pe jos, cu un carneţel umplut cu notiţe, cu cizmele mustind de apă şi cu inima plină. Atunci am înţeles ce înseamnă să fii un biolog pasionat, care vede şi urmează viaţa oriunde s-ar ascunde ea. Uneori, nu halatul de laborator face un biolog, ci bocancii.“
 
În laboratorul de cercetare de la Muzeul Grigore Antipa Sursa arhiva personală
 
Ca orice angajat al muzeului, Alexandra petrecea în laborator ore întregi şi îşi îndeplinea sarcinile cu simţ de răspundere. S-a integrat rapid în colectiv, a legat prietenii şi a descoperit toate laturile muncii la muzeu. „Activităţile pe care le desfăşurăm diferă. Cercetarea se îmbină cu activităţile educaţionale pentru public, cu pregătirea expoziţiilor temporare şi cu activitatea pe teren. Munca în laborator este, de asemenea, dublată de lucrul la birou, de care nici biologii nu pot fugi. O zi la muzeu poate consta în ore întregi petrecute în laborator, extrăgând ADN din chilopode sau analizând secvenţele mitocondriale la melci, dar niciodată doar atât. Înainte de pandemie, spre exemplu, mâncam împreună la prânz, ceea  ce ducea la formarea unui adevărat forum ştiinţific reunit în jurul mesei. Astfel, nu am plecat niciodată de la muzeu fără să aflu ceva nou“, relatează ea.  
 
Munca de cercetare pe teren Sursa arhiva personală
 
A ajuns la Antipa în 2017, la îndemnul fostei sale profesoare de biologie din şcoala generală. „Şi-a amintit de
pasiunea mea pentru genetică şi m-a pus în contact cu Oana Popa. Atunci când am început eu mai era un singur voluntar la muzeu, George, împreună cu care am scris şi publicat un articol ştiinţific. La momentul publicării, el avea 14 ani, iar eu – 17. În următorii trei ani, au venit mai mulţi voluntari, cu care am colaborat, alături de care am crescut în continuare, dar şi pe care i-am ajutat acolo unde am putut“, spune Alexandra.
 

De ce a ales SUA. Beneficiile universitare şi oraşul New York

 
Alexandra îşi doreşte o carieră în cercetarea biologică şi va merge în Statele  Unite pentru a se pregăti  în acest sens. „Nu ştiu exact ce nişă a acestui domeniu voi alege, dar mi-ar  plăcea să studiez manifestările şi cauzele bolilor umane cu componente genetice, în încercarea de a găsi tratamente sau metode de prevenţie. Totuşi, muzeul a sădit în mine dragostea de natură şi spiritul de naturalist la care nu aş vrea să renunţ. Ştiu de mult timp că aş vrea să am o carieră în cercetare biologică, dar, din păcate, în ţară nu sunt atât de multe opţiuni din punctul ăsta de vedere. Aşa am hotărât să aplic în străinătate, adică în Anglia şi în SUA. 
 
Alături de Paula Popa (în centrul imaginii), cercetător la Antipa şi mentorul său Sursa arhiva personală
 
Am fost acceptată în ambele ţări la câteva facultăţi, dar am ales  Columbia, pentru că mi-au oferit o bursă generoasă, care nu este doar financiară, ci mă va pune în contact cu o comunitate de studenţi selectaţi pe criteriul meritului academic şi cu profesori de renume din STEM (Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie, Matematică), cu care voi putea colabora. Al doilea motiv pentru care am ales să străbat jumătate de glob pentru a merge la facultate este New Yorkul în sine, un oraş imens, atât fizic, cât şi cultural, plin de muzee, de teatre, de istorie şi de oameni din toate colţurile lumii“, spune Alexandra Stratan. 
 
Vă mai recomandăm şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările