FOTO Profa de pescuit. A rezistat 18 ore pe baltă
0„Microbul“ bălţii îl are din copilărie de la tatăl său, alături de care mergea la pescuit prin împrejurimile Capitalei. Bucureşteancă get-beget, Corina Diaconu are peştele în sânge. Când nu predă engleza la unul dintre liceele de top ale Călăraşiului se transform într-u veritabil pescar.
Cum de mai bine de 20 de ani locuieşte în oraşul de pe malul Borcei, niciodată nu şi-a refuzat o partidă de pescuit. Nu-i place să croşeteze în timpul liber sau să coasă goblen. O relaxează la maximum şi-i dau energie cele câteva ore petrecute la baltă. „ Pot să stau ore în şir la pescuit, indiferent de vreme. Nu pot să explic starea pe care o am, doar pescarii înfocaţi mă pot înţelege. Cel mai mult am rezistat 18 ore“, spune, zâmbind, Corina.
“Şi la pensie, tot pe baltă mă văd”
În Călăraşi cunoaşte fiecare baltă:Belciugatele, Săruleşti, Căscioarele şi Bugeacul de la Oltina. Când începe să povestească de momeli, ace, plumbi, noduri, viermuşi şi râme, cu greu îţi poţi închipui că ai în faţă un dascăl. „Nu contează ce meserie ai. Toţi suntem oameni, iar pasiunile vin din suflet. Pescuitul este una dintre bucuriile vieţii mele. Şi la pensie, tot pe baltă mă văd“, spune râzând.
Deşi soţul său nu este un mare amator de pescuit, îi înţelege pasiunea şi o însoţeşte ori de câte ori are ocazia. Corina merge să pescuiască alături de o veche prietenă din facultate care locuieşte la Bucureşti. „De fiecare dată o anunţ şi pregătim din timp cele necesare pentru a merge pe baltă“, a povestit Corina.
Cea mai grea captură, crapul oglindă
La prima vedere, nimic n-o trădează pe Corina c-ar fi omul bălţilor. Minionă şi cochetă, femeia se transformă cu totul atunci când ajunge la pescuit. Dă pantofii cu toc pe cizmele de cauciuc până la brâu, pelerina de ploaie pe sacou şi salopeta pe fusta croită pe corp. „De obicei, mă adaptez foarte bine oricărei situaţii. Mai ales atunci când îmi place ceea ce fac“, spune femeia. Cel mai mare peşte pe care l-a prins a fost un crap oglindă, adică are doar câţiva solzi, de 3,7 kilograme. Spune că l-a pregătit pe grătar cu tot felul de mirodenii şi a fost un deliciu.
Trusa cu de toate
Cum îi stă bine unui pescar profesionist, şi Corina ştie ce să-şi pună în rucsac. „Întotdeauna am tot ce-mi trebuie, rar când uit ceva acasă. Am trusa din care nu lipesc cutii cu plumbi de toate mărimile, plută de diverse greutăţi, gută de diverse diametre şi cârlige pentru fiecare specie de peşte în parte. De exemplu, pentru oblete cârligul trebuie să fie neted“, povesteşte Corina. Ea spune că ştie să facă de toate, aşa cum îi stă bine oricărui pescar: repară undiţe, face mămăligă cu toate aromele pentru a prinde peşte, inclusiv cu vanilie, şi prepară un borş dumnezeiesc.
Dacă trage, e semn bun
„ De multe ori, soţul meu îmi spune că am luat prea în serios acest mod de relaxare. Ştie că niciodată nimic nu mă poate clinti de pe malul apei. Mă trezesc la 4 dimineaţă pentru a ajunge la pescuit, iar acolo, că plouă, că bate vântul, n-are importanţă. Uit de toate problemele şi mă încarc cu energie. Ce poate fi mai frumos decât să fii tu şi natura?“, mărturiseşte Corina. Spune că atunci când pescuieşte este de literă de lege să nu răspundă la telefon sau să discute cu ceilalţi pescari. „Nu trebuie să se mişte nici frunza lângă tine. Sunt concentrată pe băţul din apă. Dacă trage, e semn bun. Dacă nu trage, mă gândesc să schimb locul şi să-mi fac adevărate strategii pentru a prinde cât mai mulţi peşti“, încheie Corina.
Vă recomandăm şi:
Icre de sturion sălbatic, pe pieţele din România, Bulgaria şi Austria
Se încarcă comentariile...
