Coşmarul defilărilor de 1 mai şi febra pregătirilor din puterea nopţii când se plantau flori şi se spălau străzi
0Ziua Internaţională a Muncii a fost transformată în ţările comuniste într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Oamenii muncii erau mobilizaţi până la ultimul pentru a participa la sărbătoare dirijată de cadrele de la Partid.
Tot oraşul era în straie de sărbătoare. “Toată lumea trebuia să participe cu trup şi suflet la acest manifestări”, îşi aminteşte un pensionar, fost activist al Partidului Comunist Român. Bătrânul spune că toate străzile importante din oraş erau pregătite cu câteva zile înainte: spălate, curăţate de gunoaie, se plantau flori proaspete în spaţiile verzi şi, eventual, se dădea indicaţii oamenilor din zonă: să nu “afişeze” prea multe rufe la uscat în balcoane şi să arboreze steaguri.
“Fericirea trebuia să fie generală, nimeni să nu se abată de la reguli, chiar dacă mulţi scrâşneau din dinţi. Cea mai plăcută parte a zilei de 1 mai o reprezentau mesele festive. Noi, cei din conducere, încingeam petreceri pe cinste la Hotelul Partidului sau la restaurantele din oraş până spre dimineaţă. Trebuia într-un fel să scăpăm de tensiunea acumulată cu pregătirile pentru această sărbătoare”, a povestit Aurel Niţu(78 de ani).
Chinul sincronizării
Nu aveai voie să lipseşti pentru că imediat erai trecut pe lista “neagră”. Nu exista nicio scuză, toată lumea trebuia să fie prezentă. Defilările se pregăteau cu multă vreme înainte, se făceau repetiţii plictisitoare şi, uneori, oamenii ajungeau să nu se mai poată ţine pe picioare din cauza oboselii.
“Toţi participanţii la defilare erau costumaţi şi, în funcţie de scenariu, purtau cască pe cap, drapele sau steguleţe în mâini, baloane. Fiecare grup spunea o poveste anume şi era un adevărat chin să ne sincronizăm. Repetam de mii de ori paşii pentru defilare. Am lucrat la Combinatul de Celuloză şi Hârtie şi mi-aduc aminte că făceam parte din Gărzile Patriotice. Eram tineri, fără prea multe griji şi încet-încet ne-am obişnuit cu astfel de manifestări propagandistice. La un moment dat, chiar începuse să ne placă. Era o distracţie generală”, spune Maria Prodan(50 de ani), muncitoare.
În 1890, prima sărbătoare
În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai, autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe, mimând o bucurie colectivă.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
