Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în „democraţie”

Confecţia Râmnicu Sărat şi Foresta Nehoiu, două mari fabrici ale judeţului Buzău care au dispărut în „democraţie”

Foresta Nehoiu

Economia Buzăului a suferit o transformare radicală, după Revoluţie. Dacă zona industrială a municipiului Buzău a rămas funcţională, la Râmnicu Sărat, o mare fabrică de textile a fost ştearsă de pa faţa pământului, după privatizare. O soartă asemănătoare a avut-o şi cea mai importantă fabrică de prelucrare a lemnului, Foresta Nehoiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Cea mai mare fabrică de confecţii din judeţul Buzău, rasă de pe faţa pământului
 
Aproximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Confecţia Râmnicu Sărat, majoritatea femei, au rămas fără locuri de muncă după anii ‘90, iar la scurt timp după preluarea de către omul de afaceri vrâncean Sorina Plăcintă, societatea a dispărut de tot.
 
Fabrica de confecţii din Râmnicu Sărat avea în 1989 un număr de 2.300 de angajaţi, care lucrau neîncetat pentru onorarea valurilor de comenzi. Se lucra mai ales pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, dar şi pentru export. 
 
După 1990, au urmat ani dificili, în care fabrica râmniceană a fost nevoită să răzbată pe piaţa concurenţială, dominată din ce în ce mai mult de societăţi private. S-a apelat chiar la o strategie, aceea de a include fabrica într-un “Grup Industrial al Armatei”, până într-o zi când angajaţii au organizat un protest spontan, în anul 1995, împotriva conducerii societăţii de la acea dată.
 
Sindicalişitii nu l-au mai primit pe directorul general în unitate iar, ca răspuns, conducerea grupului industrial al armatei a decis să lase fabrica pe dinafară, fiind nevoită să-şi ia destinul în propriile mâini.
După două încercări de privatizare nereuşite, în anul 2004, Sorste S.A. Focşani a reuşit contra sumei de 1,9 milioane de Euro să cumpere fabrica de la AVAS. Patron peste Confecţia Râmnicu Sărat a devenit astfel afaceristul vrâncean Sorina Plăcintă, nume de care avea să se lege ulterior dispariţia fizică a celei mai mari fabrici de confecţii din judeţul Buzău.
 
A urmat o perioadă tulbure pentru angajaţii societăţii, presărată cu restructurari de posturi, desfiinţări de servicii şi reduceri de personal. Patroana a decis spre finele anilor 2000 să transfere oameni şi utilaje la punctul de lucru din Focşani.
 
Voci ale sindicatului s-au mai făcut auzite din când în când, făcând ca informaţii despre situaţia muncitorilor din fabrică să ajungă în presă. Ulterior, un deputat PRM, Mircea Costache, a făcut o interpelare către Gheorghe Barbu, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale de la acea vreme. ”Le interzic drepturile sindicale, refuză încheierea contractului colectiv de muncă, nu le plătesc orele suplimentare prestate în timpul săptămânii , precum şi sâmbăta ori duminica, îi închid în hale obligându-i să stea după program până când doresc ei să le deschidă uşile, îi plătesc batjocoritor de prost. Se fac presiuni pentru retragerea lor din sindicat, ajungându-se la 460 de sindicalişti, din o mie de angajaţi”, afirma deputatul Mircea Costache. I s-a răspuns cu un control ITM Vrancea, în urma căruia nu a reieşit vreo neregulă.  
 
În decembrie 2007, fabrica de Confecţii Râmnicu Sărat a fuzionat cu Sorste S.A. Focşani, la porţile societăţii aparând sigla Sorste. După doi ani, pe 10 ianuarie 2009, a ajuns în fabrică vestea că 15 ianuarie va fi ultima zi de muncă a salariaţilor, în locaţia din Râmnicu Sărat. Patronii din Focşani au decis să renunţe la terenul şi construcţiile vechii fabrici, în favoarea unui lanţ de supermarketuri. 
Astfel, din peisajul economic râmnicean, au dispărut aproximativ 400 de locuri de muncă din domeniul industriei uşoare şi au fost create doar 60, în noul complex comercial.
 
Un sirian, groparul fabricii Foresta Nehoiu
 
De numele lui Omar Hayssam se leagă cea mai neagră perioadă din istoria oraşului buzoian Nehoiu. Sirianul a falimentat fabrica Foresta Nehoiu, prin fraude economice, lăsând fără loc de muncă peste o mie de oameni. În 2010, procurorii DIICOT au dovedit infracţiunile economice care au generat prăbuşirea fabricii de prelucrare a lemnului din Nehoiu, iar sirianul a primit trei ani de închisoare cu executare.
 
Foresta Nehoiu, întreprinderea care până la Revoluţie oferea peste 3.000 de locuri de muncă localnicilor de pe Valea Buzăului, a fost ruinată în numai patru ani de noul proprietar, sirianul Omar Hayssam, devenit patron la începutul anilor 2000. Din uriaşa fabrică de prelucrare a lemnului au mai rămas astăzi câteva societăţi mici, cu foarte puţini angajaţi.
 
„Venirea lui Omar Hayssam la Nehoiu a avut un impact negativ în ceea ce priveşte viaţa oamenilor de aici, pentru că în anii '90, până să vină Hayssam, societatea Foresta Nehoiu avea aproximativ 3.000 de angajaţi, iar acum, în 2013, mai sunt cam 600 de angajaţi la o fabrică de mobilă şi la încă o linie de peleţi. Rata şomajului în oraşul Nehoiu a crescut foarte mult, lucru care se simte şi în bugetul local”, spune Ionuţ Milea, viceprimarul oraşului Nehoiu.
 
Omar Hayssam a intrat în atenţia procurorilor în 2004 pentru fraude economice, săvârşite la Foresta Nehoiu. Era acuzat că a pus la cale o reţea de firme căpuşă prin care a reuşit falimentarea societăţii. Mai precis, grupul infracţional coordonat de sirian prelua pe sume nesemnificative activele firmei din Nehoiu, în timp ce datoriile acesteia către stat creşteau. 
 
Locuitorii oraşului Nehoiu spun că Hayssam merită pedepse foarte dure, deoarece a produs adevărate drame sociale în micul oraş din munţii Buzăului.
 
În 2010, Omar Hayssam a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, în dosarul Foresta Nehoiu, pentru bancrută frauduloasă şi constituire de grup de criminalitate organizată. În acelaşi dosar a fost judecat şi fratele sirianului, Mohamad Omar, care a primit doi ani de închisoare.
 
Zona Industrială a municipiului Buzău, încă funcţională
 
La mijlocul anilor ’80, Buzăul era principalul producător de aparate de cale ferată, garnituri de frână şi geam tras. Mai mult de jumătate dintre adulţii din municipiul Buzău munceau în zona industrială iar societatea de transport public îşi dubla cursele la orele de intrare şi ieşire din schimburi, pentru a face faţă fluxului mare de călători. Potrivit statisticilor, la zece ani de la Revoluţie, numărul angajaţilor se înjumătăţise deja. În urma privatizărilor, multe dintre marile întreprinderi şi-au redus mult activitatea şi, implicit, personalul. 
 
Din fericire, Buzăul a atras investitori în zona industrială care au resuscitat multe dintre halele în care se muncea intens, înainte de Revoluţie. Au apărut fabrici de prelucrare a deşeurilor, multe societăţi de confecţii, au fost relansate liniile de producţie a electrozilor de sudură, a geamurilor, iar fostele unităţi din domeniul metalurgiei continuă să producă piese pentru pieţele externe. 

 
citeste totul despre: