Terente, temutul rege al bălţilor Brăilei a cărui bărbăţie a ajuns exponat de muzeu
0Mahalalele Brăilei sunt recunoscute în toată ţara pentru hoţii şi cuţitarii lor, bătăuşi şi chiar ucigaşi cu sânge rece, însă niciunul dintre cei care şi-au făcut un renume în rele de-a lungul timpului n-a reuşit să întreacă faima lui Terente, cel recunoscut drept „Regele bălţilor”.
Pe numele său adevărat Ştefan Vasili, lipoveanul s-a născut în zona Brăilei, însă locul şi data naşterii nu sunt cunoscute cu exactitate. Anul este 1895 sau 1896, iar despre satul natal se spune că este vorba despre Carcaliu, judeţul Tulcea, sau Baldovineşti, judeţul Brăila. Cert este că ambele locaţii erau apropiate de fosta Baltă a Brăilei, împărăţie a apelor şi a stufului pe care viitorul bandit o va folosi ca loc ideal de ascunzătoare.
Ştefan Vasili s-a născut într-o familie numeroasă de pescari lipoveni, iar în copilărie a fost ascultător şi bun la învăţătură. Ajuns în floarea vârstei, era un bărbat plăcut la înfăţişare, cu ochii verzi-maronii, cu păr negru, înalt şi bine făcut. Nu avea nici 20 ani când s-a însurat cu o fată frumoasă, Ustinia, cu care a făcut patru copii.
În Primul Război Mondial a fost recrutat de Marina Militară. A luptat pentru patrie şi a scăpat nevătămat, fiind lăsat la vatră. Întors acasă, a ajuns căpitan de şlep. Viaţa lui Vasili avea să capete o cu totul altă turnură după ce doi dintre copii i-au murit înecaţi. Apoi, soţia sa s-a îmbolnăvit de ciumă şi a murit, aceeaşi soartă având-o şi ceilalţi doi copii.
Şi-a înjunghiat a doua nevastă
Legenda spune că de atunci a plecat nebun pe baltă şi se certa în fiecare zi cu Dumnezeu fiindcă i-a luat familia. Câteva luni mai târziu a întâlnit fata unui pescar., Avdotia Arina, o frumuseţe ce l-a cucerit şi i-a luminat din nou chipul. Numai că sora acesteia, urâtă ca foamea, dar îndrăgostită de Terente, a urzit un plan diabolic. I-a dat întâlnire, printr-un bilet, surorii sale cu un grec, pretinzându-se Terente.
Banditul a surprins întâlnirea dintre iubita sa şi grec şi i-a împlântat cuţitul în pântece. Fata a scăpat dar el a fost arestat şi de atunci a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Puştii strigau pe străzi: "A evadat Terente, senzaţii violente!". De atunci, Terente a intrat în memoria colectivă încetul cu încetul.
Ca urmare a unei spargeri în compania unui cunoscut, este prins din nou însă evadează iarăşi, de această dată fiind ajutat de o femeie, Didina. Bărbatul cunoştea foarte bine canalele din Balta Brăilei, ascunzătoarea sa aflându-se pe insula Fundu Mare.
Terente şi-a făcut o bandă, împreună cu doi tovarăşi, Ştefan Petrof şi Ion Lavrinte, cu care a început să jefuiască lotcile pescarilor şi vasele cu mărfuri de pe Dunăre. El şi-a câştigat simpatia şi susţinerea populaţiei împărţind o parte din pradă săracilor de prin satele dunărene. Primul omor l-a săvârşit în luna ianuarie 1924, fictima fiind un şef de post care o curta pe Didina.
Virilitatea lui Terente le tulbura imaginaţia femeilor vremii
Apreciat pentru virilitatea sa şi ducându-i-se faima că are un „mădular” uriaş, Terente era asaltat cu scrisori şi invitaţii de la doamne şi domnişoare, pe care le onorează în mare măsură. În iunie 1924, el răpeşte două fete de pension virgine, Netty Herovici, 17 ani, şi Sylvia Bernescu, 22 de ani şi le ţine sechestrate timp de o săptămână. Unele relatări susţin că fetele au fost violate de acoliţii lui Terente, în vreme ce alte păreri consideră că gestul nu le-a pus în pericol şi doar a stimulat imaginea publică a banditului, fetele fiind bine tratate şi răsplătite în acest interval cu daruri de preţ.
Cert este că Sylvia Bernescu a fost convinsă să scrie un roman foileton inspirat de această aventură, „În ghearele lui Terente”, care a avut un succes fulminant, fiind publicat inclusiv în Franţa, în tiraje ce întreceau cărţile lui Panait Istrati, care deja era un scriitor de succes.
Isteria Terente
Ca urmare a faptelor şi vieţii aventuroase ale lui Vasali s-a născut o „isterie Terente”. Autorităţile au ajuns să ofere o recompensă de până la 200.000 – sumă uriaşă pentru acea perioadă - pentru capturarea lui, viu sau mort.
Armata, Poliţia şi Jandarmeria au încercat să îl prindă, prin bălţile Brăilei, însă fără succes. Presa vremii a comentat ironic strădaniile lipsite de succes ale militarilor. Înverşunarea autorităţilor l-a speriat, totuşi, pe Terente, care a părăsit zona Brăilei, cutreierând prin Bulgaria, Serbia şi Grecia timp de aproximativ trei ani, perioadă în care a comis nu mai puţin de 19 crime.
Împuşcat de jandarmi
În 1927 revine în România şi îşi continuă tâlhăriile în zona Brăilei. Faima pe care o avea şi frica pe care o răspândea în jur l-au făcut, însă, să devină nesăbuit. În noaptea de Înviere a acelui an, a pătruns în casa preotului din satul său şi o violează pe preoteasă. Prin gestul acesta avea să îşi piardă susţinerea pescarilor din sat. Revoltaţi, aceştia decid să colaboreze cu autorităţile, dezvăluindu-le ascunzătorile lui Terente. În dimineaţa zilei de 4 iunie, lipoveanul este recunoscut într-o barcă, pe Dunăre, de preotul căruia îi siluise soţia. Acesta a ajunţat jandarmii, care au deschis focul rănindu-l mortal pe temutul bandit.
La cererea autorităţilor, medicul legist care a făcut autopsia a prelevat capul şi penisul lui Terente, care au ajuns la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din Bucureşti. Restul cadavrului a fost înhumat în bătaie de joc, la o adâncime atât de mică încât a fost dezgropat de câini şi devorat.
Celebrul penis al lui Terente, cu o lungime de 22 de centimetri în stare erectă, a fost expus la muzeul Institutului „Mina Minovici”. Acesta a rămas faimos nu doar datorită dimensiunii ci şi mesajului pe care îl avea tatuat: „F_t bine şi apăsat la cioc”.
Se încarcă comentariile...
