Lucruri puţin ştiute despre Ana Pauker, femeia care a stalinizat România. Evreica săracă a intrat în Partidul Comunist de dragul iubitului

Lucruri puţin ştiute despre Ana Pauker, femeia care a stalinizat România. Evreica săracă a intrat în Partidul Comunist de dragul iubitului

Ana Pauker pe coperta revistei Magazine FOTO Adevărul

Ana Pauker a fost unul dintre cei mai atroce promotori ai stalinismului în România. De altfel, a fost omul de bază al sovietizării ţării, fiind supranumită ”Stalin în fustă” pentru fanatismul şi obedienţa ei faţă de principiile comunismului sovietic. La origine, a fost o tânără evreică dintr-o familie foartă săracă din Vaslui, care s-a înscris în partidul comunist de dragul iubitului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ana Pauker a fost unul dintre cele mai sinistre personaje ale stanilismului în România. A fost descrisă de contemporani ca o personalitate malefică, dominată de un fanatism aparte. Alături de Vasile Luca şi Teohari Georgescu, a fost responsabilă de sovietizarea României.

A fost educată la şcoala dură a cominternismului sovietic, fiind agent al Rusiei comuniste în Europa şi mai apoi în România. Încă din perioada interbelică a militat pentru despinderea Basarabiei de România şi trecerea acesteia din nou în sfera de influenţă sovietică. 

Era un agent foarte activ, fiind membru al aripei dure a stalinismului în România. La 47 de ani avea de executat peste 40 de ani de închisoare în România, pentru activitatea ei ilegală, în serviciul URSS. A fost educată şi îndoctrinată după model sovietic, ajungând să fie poreclită ”Stalin în fustă” iar revista ”The Times” să o considere cea mai puternică femeie din lume. Totodată a fost prima femeie din lumea care a îndeplinit funcţia de ministru de externe. A condus cu mână de fier sovietizarea României, cei care i se opunea pierzându-şi invariabil viaţa, de multe în chinuri cumplite. 

”Totodeauna am simţit, atunci când eram în preajma mea, că este ca un şarpe boa constrictor. Un boa care tocmai fusese hrănit, şi în consecinţă nu te putea mânca-cel puţin pe moment. Greoaie şi fără graţie aşa cum părea să fie, avea tot ce este mai respingător şi tot oribil de fascinant la un şarpe. Mi-o puteam uşor imagina denunţându-şi soţul, care în consecinţă a fost împuşcat. La ea am văzut aceea sclipire rece şi dezumanizată prin intermediul căreia a ajuns în poziţia pe  care o ocupa”, scria Ileana, principesa României despre Ana Pauker în ”I live again”.

Dacă despre activitatea ei ca agent sovietic şi mai apoi om al puterii comuniste în România după al doilea război mondial se ştiu multe, de altfel fiind şi cea mai mediatizată şi cunoscută parte a vieţii ei, despre copilăria şi începuturile sale în partidul comunist se ştiu destul de puţine. Şi asta fiindcă de multe ori Ana Pauker se ferea să le povestească.

Hannah, fiica unui evreu sărac şi ultra-religios  

Ana Pauker este evreică la origine. Se numea Hannah Rabinsohn şi provenea dintr-o familie săracă dar importantă din punct de vedere religios în comunităţile evreieşti din România. Mai precis bunicul, era rabin, iar tatăl haham (n.r. - cel care sacrifice animalele pentru consum, în cadrul comunităţii). Conform actelor desecrizate ale Cominternului, a reieşit că Hannah Rabonsohn s-a născut pe 13 decembrie 1893 în satul Codăeşti, judeţul Vaslui. Părinţii ei, Herşcu şi Sura, aveau în jur de 30 de ani, fiind de vârstă apropiată, şi proveneau dintr-o comunitate de evrei ortodocşi. Hannah s-a născut în casa bunicilor, acolo unde locuiau părinţii ei. Imediat după naşterea lui Hannah, familia lui Herşcu Rabinsohn s-a mutat la Bucureşti. La începutul secolului XX, în Bucureşti se afla cea mai mare comunitate evreiască din România, cu peste 44.000 de membri. Cei mai mulţi locuiau în două cartiere.

”Fiecare dintre cele două comunităţi evreieşti locuia în cartiere diferite. Cea mai mare era foarmată din evrei Ashkenazi, cu 28 de sinagogi. A doua era cea a sefarzilor, mai mica dar mai bine organizată şi mai prosper, cu numai două sinagogi. Până la sfârşitul secolului al XIX lea, comunitatea evreaiscă din Bucureşti, cuprindea numeroase instituţii, organizaţii şi asociaţii de cartitate şi era în special mai puţin ortodoxă decât comunităţile din provincie. Mai mult decât atât, evreii din Bucureşti erau împărţiţi în clase sociale, dintre care se distingea o burghezie prosper înconjurată de o masa de oameni săraci ai comunităţii”, explica mediul în care a crescut Ana Pauker, Robert Levy, în lucarea ”Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist”.

Familia Anei Pauker, era din categoria evreilor săraci şi foarte credincioşi. Erau nişte provinciali care încercau să se adapteze noilor condiţii şi care în Bucureşti încercau să-şi facă un rost. Mai ales că până la vârsta de 35 de ani, Herşcu stătuse cu familia sa în casa părinţilor. Herşcu era descris ca un evreu foarte religios, care reproşa inclusive rabinilor din Bucureşti că nu fac suficient pentru păstratea tradiţiilor şi ritualurilor religioase evreieşti. 

”Tatăl Anei, Hersh Kaufman Rabinsohn, a îndeplinit diferite funcţii religioase în comunitate încă din tinereţe. A fost inclusive profesor de evrită şi cantor. În Bucureşti îşi câştiga existenţa în comunitate ca măcelar ritualic în timp ce servea ca funcţionar la una dintre sinagogile oraşului.  (…) Pauker mai târziu îl descria ca pe un idealist şi ca pe un exaltat romantic”, preciza Robert Levy în lucrarea deja menţionată. De altfel  rabinul Moses Rosen îl descria ca pe un ”evreu ultra-religios, cu multe cărţi evreieşti şi concentrate pe respectarea normei religioase”. Acelaşi Moses Rosen spune despre el că i-a înfruntat pe rabinii din Bucureşti fiindcă nu se dedicau mai mult susţinerii vieţii religioase evreieşti.  La polul opus era Sura, mama Anei. Era o persoană ancorată în realitate, întreprinzătoare şi de altfel stâlpul real al familiei. Părinţii Anei se puteau baza pe un venit foarte mic, pe care-l foloseau pentru a-şi creşte cei patru copii. La un moment dat au ajuns la limita extremă a sărăciei, o situaţie care a marcat copilăria Anei Pauker. 

O copilă cu inteligenţă sclipitoare obligată să muncească pentru a învăţa

Ana Pauker spre deosebire de tinerele din comunităţile evreieşti sărace din sud-estul Europei, a urmat o cale a învăţăturii şi a educaţiei. În special a fost vorba de influenţa bunicului său, un rabin de care era foarte ataşată. De altfel bunicul a scos-o de sub influenţa convingerilor ultra-religioase ale tatălui care o trimiteau pe drumul traditional al vieţii pur casnice. Sora mai mica a Anei, Bella, scria, aşa cum reiese din arhiva Cominternului că Ana Pauker a fost influenţată, din fragedă copilărie de bunicul patern, între cei doi existând o afecţiune aparte. ” Era un rabin foarte interesant cu o cultură, inteligenţă şi umanitate deosebite”, spunea Bella. Totodată rabinul i-a pus la naştere, numele Anei Pauker, după mama profetului Samuel, simbolul purităţii şi al modestiei, şi desemenea după Anna, femeia din vremea Macabeilor.  

Acest rabin a îndemnat-o pe Ana, în ciuda tradiţiilor să urmeze şcoala şi să-şi facă o carieră. Ana a ascultat orbeşte. De altfel se spune că ar fi pornit singură, la numai 7 ani, către Codăieşti să-şi vadă bunicul şi să se sfătuiască cu el. La început Ana a început studiile chiar cu rabinul. Se spune că Ana dovedea o inteleginţă sclipitoare, reuşind să-i depăşească pe copiii de vârsta ei. Ana a dat prima dovadă de nesupunere în faţa tatălui, cerându-I să meargă la o şcoală ebraică destinată doar băieţilor. Evident, Herşcu, un evreu ultra-religios a refuzat categoric fiind şocat de gândurile copilei. Culmea, chiar bunicul Anei, rabinul, impresionat de inteligenţa fetei şi de dorinţa ei de învăţătură a încălcat tradiţia şi a făcut toate demersurile ca ea să facă carte.

”A urmat şcoala primară a comunităţii numită Fraternitatea Zion, una dintre cele două unităţi de învăţământ ale evreilor Ashkenazi, din Bucureşti. (…) În 1905, Ana termina studiile primare, prima din clasă. În ciuda insistenţelor de a termina şcoala, ea a trebuit să muncească fiindcă părinţii nu-şi putea permite să-I plătească şcoala”, scrie Robert Levy. Totuşi, având în vedere că Ana a fost şefa promoţiei şi totodată observându-I precocitatea intelectuală, rabinul Beck a convins pe proprietarii unei şcoli profesionale, Raşela şi Filip Focşăneanul să o primească pe Ana, la cursuri fără bani. După ce a terminat cursurile cu specializarea în croitorie, Ana a fost din nou nevoită să renunţe la şcoală din cauza banilor. 

A lucrat din nou ca vânzătoare la un magazine de dulciuri. Mai apoi în 1909, rabinul Beck îi predă în particular iar Ana ajunge la opt clase, ceva rar întâlnit la o evreică din sud-estul Europei. Mai mult decât atât ajunge să înveţe şi să promoveze examenul unui institute de limbă ebraică. În cele din urmă în 1910, reuşeşte să treacă şi de un examen de religie ebraică şi ajuge profesoară pentru clasa I , la şcoala primară Fraternitatea Zion.  Robert Levy în lucrarea sa ”Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist” spune că Ana Pauker nu a mai putut continua mai departe studiile, desi avea capacitatea intelectuală, din cauza sărăciei şi a antisemitismului care se propaga tot mai mult în societatea românească antebelică.

”Ceea ce în final a făcut-o pe Rabinsohn să nu-şi continue studiile a fost sărăcia familiei sale dar şi opresiunea statului asupra evreilor din România. În 1893, anul naştere Anei, guvernul românesc a interzis copiilor evrei să mai urmeze şcoli publice elementare în mod gratuity”, precizează Robert Levy.  În cele din urmă însă tânăra profesoară a ajuns la studii în Elveţia pentru a studia medicina, evident ajutată de o categorie neaşteptată de noi protectori. 

Iubirea, comunismul şi transformarea unei eleve silitoare

În 1915, în viaţa Hanney avea să se petreacă o transformarea radicală şi ireversibilă. Din tânăra studioasă, care impresionase profesorii, va deveni un agent sovietic, un politruc care îndeplinea robotic poruncile sovieticilor şi care parcă îşi spălase creierul. Hannah, tânăra profesoară de ebraică care visa la educaţie va deveni Ana Pauker, ”Stalin în fustă”, cea care a sovietizat România şi care a înăbuşit cu mare cruzime orice opoziţie. Transformarea a început culmea prin intermediul iubirii. În 1911 , Ana îl cunoaşte pe Henry Steinberg. Acesta era colegul Anei la şcoala evreiască unde preda. Evident şi el era evreu. Însă era un evreu socialist. Ana avea doar 17 ani şi se îndrăgostise de tânărul profesor. Acesta a influenţat-o predându-I socialismul şi arătându-i o nouă viziune care prindea de minune în rândul claselor sărace şi mai ales de la o vreme marginalizate. Practic era promisiune unei lumi fără exploatare, fără bogaţi, fără săraci, fără diferenţe de etnie şi cu acces liber la educaţie, bunăstare pentru toată lumea. De altfel Ana Pauker mărturisea că a aderat la comunism fiindcă dorea să şteargă inechităţile sociale. 

”Am intrat în mişcarea muncitorească revoltată de nedreptatea socială pe care o vedeam şi despre care aflasem, şi fiindcă, din ceea ce citisem, vedeam clasa muncitorească ca o categorie oprimată”, preciza aceasta. Evident aceasta era poezia învăţată şi imprimată în memorie după spălarea de creier cominternistă a anilor petrecuţi în URSS şi de formare ca agent sovietic. În realitate se pare, a fost influenţată mai ales de iubitul socialist, în perioada adolescenţei. Totodată provenea dintr-o familie foarte săracă iar mesajul comunist prindea de minune, mai ales că era familiarizată cu munca la patron încă de la vârsta de 11 ani. La început îşi însoţea iubitul la întâlnirile cu socialiştii. După aceea a început să citească cărţile şi broşurile socialiste oferite de Henry Steinberg. Încetul cu încetul socialismul s-a transformat în doctrina de căpătâi a tinerei evreice. Mai mult decât atât determinată de sărăcie şi unele manifestări anti-semite la care a fost martoră, Ana s-a radicalizat, preferând mai târziu comunismul dur şi extrem al sovieticilor. 

”În 1915 Ana Rabinsohn a intrat în clubul Partidului Social Democrat al Muncitorilor Români de pe strada Sfântul Ionică din Bucureşti şi s-a înscris ca membru. (…) Evident a făcut acest lucru şi sub influenţa lui Henry Steinberg, un coleg profesor la şcoala unde preda. S-au întâlnit şi au devenit iubiţi în 1911, când ea avea 17 ani. El îi dădea în mod regulat scrieri socialiste şi o ducea la întâlnirile de 1 Mai în pădurile de lângă Bucureşti. Alăturându-se socialiştilor,  Rabinsohn  devenea parte a unui grup de tinere evreice care se radicalizau, mai ales din ultima parte a secolului al XIX lea.”, preciza Robert Levy. Din acel moment priorităţile şi viaţa Anei s-au schimbat. Şcoala căzuse pe locul doi, militantismul politic devenind principal sa pasiune. Era atrasă de radicalismul sovietic şi începuse să-şi însuşească discursul de lemn dar şi principiile acestora ca de altfel şi ura contra ”elementelor exploatatoare”, a capitalismului. Nu în ultimul rând a început să renunţe la tradiţiile neamului său, ca urmare a insuşirii principiilor unui internationalism sovietic. Ana şi-a ”desăvârşit” acest nou sistem de gândire şi noua identitate la studiile de medicină din Elveţia. 

Nu le va mai termina niciodată. Şi de această data nu mai era vorba de sărăcie sau discriminare ci pur şi simplu de reorientare şi resetare a personalităţii. Se spune de altfel că a ajuns în Elveţia doar pentru a-l urma pe nouă său iubit şi viitorul soţ Marcel Pauker. Acesta urma studii la rândul său în Elveţia. Până la plecarea în ţara cantoanelor, Ana devenise deja un membru active al partidului muncitoresc. În 1918 intrase şi în ilegalitate împărţind manifeste socialiste, anti-româneşti , lucra ca mesager clandestine, ajuta activitştii de partid închişi. Ajunsese membru în Consiliu Secret şi pentru a putea pleca în Elveţia muncise la industriaşul Heinrich Fischer. Mai precis îi catalogase cărţile din bibliotecă. Evident banii strânşi nu o ajutau prea mult. Mai târziu a recunoscut că a fost ajutată de o camarazii săi comunişti. Evident unul dintre aceştia era Marcel Pauker, un tânăr dintr-o familie evreiască înstărită dar care era un adept înfocat al comunismului. 

De altfel între Ana şi Marcel se născuse o idilă. Totodată Ana a fost ajutată financiar şi de unul dintre fraţii săi mai mici şi în 1919 pleca în Elveţia la Geneva unde trebuia să urmeze o şcoală medicală.   ”În acelaşi timp, relaţia ei cu Marcel Pauker cel mai probabil i-a influenţat decizia. Mai târziu ea a scris că a plecat în Elveţia cu ajutorul camarazilor din partid. Marcel Pauker a fost cu siguranţă unul dintre aceştia. Provenind dintr-o familie de evrei români înstăriţi, avea posibilitatea de a o ajuta pe Rabinsohn din punct de vedere financiar. La rândul său a plecat în Elveţia în 1919 pentru a-şi completa studiile în inginerie.(…) Pauker era chipeş, dynamic şi asigurat din punct de vedere financiar. Pasionat, un idealist fervent, impulsive şi un independent încăpăţânat, era dedicate convinegrilor sale până la punctul imprudenţei”, a precizat Robert Levy în lucrarea deja menţionată. De altfel în anii 20, Marcel Pauker devine liderul Partidului Comunist Român iar Ana Pauker devine cu adevărat dedicată acestei mişcări. Propriu-zis studioasa Hannah încetase să mai existe. 

Tot în anii 20, Ana Pauker devine agent sovietic iar în 1922 era deja arestată împreună cu Marcel Pauker, pentru activităţi ilegale în România. Cariera ei deja începuse. Se formează în Rusia, îşi contiună activitatea de agent sovietic. Este o comunistă ferventă, şi-a transformat acest activism politic în scopul ei principal în viaţă. Ajunge să facă de mai multe ori puşcărie pentru activităţi ilegale. Ajunge să fie condamnată la 10 ani de închisoare după agitaţiile pro-sovietice din Basarabia dar în 1926 fuge în URSS. Face şcoala cominternistă şi se întoarce în 1934 în România. Primeşte numeroase funcţii în Partidul Comunist Român şi după numai un an este din nou arestată. În cele din urmă ajunge din nou în URSS în 1941 în urma unui schimb . Se va întoarce în postura de agent al sovietizării României, un ”Stalin cu fustă”. 

De ce nu vorbea evreieşte Ana Pauker ?

Se spune că Ana Pauker a refuzat să mai vorbească evreieşte încă din tinereţe. Primul care oferă un motiv este chiar tatăl acesteia, Herşcu. Acesta spune că tânăra a asistat la un atac anti-semit contra evreilor în Bucureşti şi din cauza şocului a refuzat să mai vorbească evreieşte. Acesta i-a povestit jurnalistului politic Judd Teller în 1949 că în 1906 Ana a fugit de un atac anti-semit în Bucureşti. La aceea vreme avea doar 12 ani. Herşcu spunea că fata plângea şi că a stat în delir timp de o săptămână. ”După aceea a refuzat să mai vorbească Yiddish, limba vorbită de noi în casă.”, spune Herşcu. Cu toate acestea Ana a predate mai apoi limba evreiască la şcoală, ceea ce face ca explicaţia lui Herşcu să nu fie tocmai o explicaţie plauzibilă. Unii specialişti spun că a avut legătura cu noua doctrină îmbrăţişată de Ana. Comunismul a dus la o ”internaţionalizare” a Anei şi de dorinţa de avea o nouă identitate în afara celei tradiţionale. De altfel Ana apucase pe un drum al rebeliunii, faţă de credinţele şi ideologia tatălui său. Cu toate acestea Ana Pauker şi-a recunoscut mereu originile evreieşti şi a rămas ataşată de comunitatea evreiască, în special din România. 
 
Vă recomandăm să mai citiţi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările