Cum vrea să revoluţioneze un bistriţean industria lactatelor producând în România brânza născută pe tărâmul lui Don Quijote
0
Unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate sortimente de brânzeturi cu care se mândresc spaniolii este Manchego, născută chiar pe tărâmul lui Don Quijote. Un produs similar, realizat chiar în Bistriţa-Năsăud, ar putea fi produs în România din iarna acestui an.
Un fost profesor şi colonel în rezervă din Bistriţa-Năsăud de 66 de ani, Petre Cătineanu, vrea să revoluţioneze industria lactatelor cu un produs care încă nu a fost făcut până acum pe pământ românesc. Este vorba despre un sortiment care seamănă cu brânza cu care se mândresc spaniolii, Manchego, care a luat naştere tocmai pe tărâmul lui Don Quijote, La Mancha.
Acest tip de brânză este realizat din lapte de oaie şi mai apoi maturat cel puţin 60 de zile. Ce dă gustul deosebit al acestui tip de brânză este metoda prin care este maturat produsul. Acesta este păstrat în depozite subterane sau mai pe româneşte într-un soi de peşteră cel puţin două luni. Preţul unui kilogram de brânză Manchego ajunge la 50 de euro.
Petre Cătineanu spune că a auzit de acest tip de brânză de la un irlandez, în ţara de origine a acestuia existând un produs similar. Motivul pentru care vrea să încerce să facă acest sortiment este tocmai pentru a le asigura o existenţă pe piaţă producătorilor care compun cooperativa, pe care fostul profesor o conduce.
„Ceva asemănător am văzut în Spania, în zona La Mancha, dar şi în Irlanda. Nu se ştie exact de unde vine această reţetă, bătrânii băgau aceste brânzeturi în nişte grote, acolo se matura. Din câte ştiu, acest tip de brânză a fost realizat prima dată din greşeală. A fost realizat în timpul migraţiei popoarelor. Unii îşi ascundeau produsele lactate în grote. Cum nu au putut să revină decât după un timp, natura şi-a făcut treaba şi a dat naştere la acest produs”, ne explică profesorul Petre Cătineanu.
Brânza de Ardan, maturată în...peşteră
Petre Cătineanu vrea să numească acest produs „Brânză de Ardan”, numele venind de la localitatea care l-a adoptat şi unde trăieşte de câteva decenii bune. Momentan, fostul profesor se chinuie să amenajeze aceste depozite subterane, unde va fi mai apoi maturat produsul.
„Această brânză trebuie maturată la temperatură constantă timp de 6 luni sau un an, nu mai puţin de două luni. Se face doar din lapte de oaie şi cheag natural. E diferită de ce există pe piaţa românească, pentru că românii nu produc brânză tare, presată, cum este aceasta. Secretul este maturizarea de lungă durată, presarea şi procedura: se scoate zerul de acolo, se încălzeşte până la 30 de grade”, explică bistriţeanul.
Motivul pentru care se optează pentru depozite subterane are legătură cu temperatura constantă pe care acestea o menţin.
„E destul de greu din punct de vedere energetic să menţii temperatura constantă timp de câţiva ani, numai depozitele subterane pot face asta. Dacă o ţinem în depozite subterane va fi şi o cheltuială de energie foarte mică, pentru că de la un metru şi jumătate în jos se menţine temperatura şi iarna şi vara. Dacă este cazul, pentru a o regla temperatura sunt suficiente câteva celule fotovoltaice”, completează fostul profesor.
Petre Cătineanu speră ca în vara acestui să înceapă producţia primelor loturi de brânză. Având în vedere faptul că trebuie maturată cel puţin jumătate de an, aceasta va putea fi gustată abia la finalul anului.
A făcut o instalaţie revoluţionară de sterilizare a laptelui
Momentan, cea mai folosită metodă de sterilizare a laptelui şi a produselor obţinute prin procesarea fructelor este prin încălzire. Problema care apare la această metodă de sterilizare, ne explică Petre Cătineanu, este faptul că sunt distruse toate bacteriile, până şi cele bune.
Aşa, în urmă cu trei ani, mânat de inventivitatea care-l caracterizează, dar şi de nevoile fermierilor pe care îi conduce încă din 2007, Petre Cătineanu, şi-a pus în cap să facă un sistem revoluţionar de sterilizare, care să nu distrugă şi bacteriile bune din lapte şi fructe.
Petre Cătineanu a fost decenii bune profesor, însă a pus pe picioare şi o cooperativă (Foto: Bianca Sara)
Invenţia de la Ardan, care încă nu are nume, practic sterilizează laptele, dar şi produsele din fructe cu ajutorul radiaţiilor ultraviolete. Instalaţia este formată dintr-un cărucior, o cuvă din inox, mai multe furtunuri, pompe care practic împinge laptele prin instalaţie şi lămpi cu ultaviolete.
Laptele trece prin instalaţie, iar lămpile cu ultraviolete distrug doar bacteriile rele, sterilizându-l astfel şi făcându-l să reziste timp îndelungat. La fel se întâmplă şi cu siropurile din fructe sau sucurile.
„Am pornit de la ideea că dacă am fructe şi lapte eco, de ce să îl „stric” prin încălzire?”, ne explică Petre Cătineanu cum s-a născut neobişnuita invenţie.
Deocamdată profesorul este destul de secretos în ceea ce priveşte invenţia sa, urmând să o breveteze în 2016. Instalaţia, care a fost stricată de 15 ori şi refăcută până să funcţioneze ca un ceas elveţian, s-a ghidat după probele de laborator. După fiecare modificare făcută la instalaţie, profesorul lua probe din lapte şi le ducea la laborator să vadă dacă radiaţiile au reuşit să omoare bacteriile „rele”.
Petre Cătineanu vrea să le pună la dispoziţia fermierilor din grupul condus de dânsul revoluţionara invenţie începând cu primăvara anului viitor. Construcţia instalaţiei, care poate fi urcată cu uşurinţă în vârful muntelui, la stână, costă în jur de 20.000 de lei. Cea pentru fructe este mai scumpă, pentru că este şi mai complicată. Preţul de producţie ajunge la 400.000 de lei.
„Eu cred că acest sistem este o noutate în lume. Poate fi adaptat şi folosit şi în alte domenii de activitate, de exemplu se pot steriliza spitalele prin sistemul acesta. Pe noi ne va ajuta enorm la stână, pentru că dacă nu e sterilizat laptele nu poţi să menţi brânza un termen suficient de lung la maturat. Aşa că prin sistemul acesta „lucrează” doar bacteriile de care am eu nevoie”, completează profesorul.
Vă mai recomandăm:
Asociaţia A.F.I. ProFamilia a găsit o metodă inedită şi productivă de a ajuta femeile din mediul rural să facă afaceri. Cu ajutorul fondurilor europene, dar şi a unor reţete vechi de sute de ani ale locului, acestea oferă o şansă în plus la independenţă financiară femeilor de pe Valea Bârgăului.
Bistriţeanul Ionică Scridon se foloseşte de povestea bunicului său, Ilie Galben, primul bistriţean care a avut un cazan de ţuică pe Valea Someşului Mare, pentru a-şi promova licoarea, care deja a ajuns în mai toate ţările din Europa.
Se încarcă comentariile...
