Istorii fascinante din Evul Mediu, trăite de Baia Mare. Vrăjitoare arsă pe rug, crâşmăriţă făcută de râs, bigam decapitat

Istorii fascinante din Evul Mediu, trăite de Baia Mare. Vrăjitoare arsă pe rug, crâşmăriţă făcută de râs, bigam decapitat

Schiţa bisericii Sf. Ştefan din Baia Mare  Foto: Angela Sabău

Oraşul medieval Baia Mare a beneficiat de o serie de privilegii, datorită bogăţiei în aur şi argint, care prezentau un interes pentru regalitate. Privilegiul de a înconjura oraşul cu ziduri groase a fost obţinut datorită interesului regalităţii pentru aceste bogăţii. Dreptul la paloş, adică dreptul de a condamna şi executa sentinţe capitale, a fost obţinut tot în acea perioadă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Baia Mare a fost dintotdeauna un oraş minier. În epoca medievală asta a adus, pe de o parte, o serie de beneficii, dar pe de altă parte, şi pericole. Este cert însă interesul regalităţii pentru acest oraş, în epoca medievală. Interesul a fost suficient de mare pentru a acorda privilegiul întăririi oraşului cu un zid care să-l înconjoare.

„Trebuie să pornim de la principala ocupaţie a locuitorilor de aici – mineritul - şi cantităţile de aur şi argint, care la un moment dat mergeau spre regalitatea maghiară. Sigur că regii maghiari au ţinut să ne recompenseze şi cumva ne-au şi protejat. Fiind interesaţi de aceste bogăţii, au acordat o serie de privilegii oraşului medieval, printre care şi acesta, de a ne înconjura cu un zid de piatră şi cărămidă, pentru a opri atacurile din exterior”, explică Oana Leşiu, muzeograf la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie – secţia Bastionul Măcelarilor.

Privilegiul de a construi zidul cetăţii, acordat de rege

În anul 1469, mai spune ea, Matia Corvin acordă acest privilegiu - de a înconjura cetatea cu un zid de piatră şi cărămidă, deşi exista înainte un sistem de fortificaţii. Acesta însă, din cauza vechimii, era destul de deteriorat. Scopul principal pentru care este aprobată construirea zidului cetăţii este pentru a apăra cetatea de atacurile venite din parte moldovenilor lui Ştefan cel Mare. „Aici era şi un substrat politic. Ştefan cel Mare îl căuta pe cel care-l omorâse pe tată lui, care se credea că era aici, ascuns, sau în preajma lui Matei Corvin. Dar aşa apare în documente - tocmai pentru a ne apăra de aceste posibile atacuri ale lui Ştefan cel Mare”, mai explică muzeografa.

Bastionul Măcelarilor, locul din apropierea porţii oraşului unde a fost răpus eroul de legendă Pintea Viteazul. De unde se spune că venea puterea lui

Cel mai probabil, construcţia acestui zid de piatră şi cărămidă începe după 1469, cu un mare volum de muncă, timp de zeci de ani, probabil, şi foarte mulţi bani investiţi din veniturile oraşului. „Nu ştim cu exactitate când s-a terminat acest sistem de fortificaţii, dar se pare că după ce a murit Matei Corvin - în 1490 - se presupune că acest sistem de fortificaţii era deja construit. Deci de la 1469 până la 1490 – o perioadă îndelungată de timp”, mai explică Oana Leşiu.

Bastionul Măcelarilor Foto: Angela Sabău

Pentru a întări acest sistem de fortificaţii, zidul era prevăzut din loc în loc cu aceste bastioane, din care cel al măcelarilor este păstrat până azi. 

„În documentele care se păstrează la Arhivele Naţionale sunt menţionate şapte sau opt bastioane, nu ştim cu siguranţă câte au fost. Unele au fost construite din lemn, altele din piatră, aşa cum este  Bastionul Măcelarilor. Poate şi acesta este motivul pentru care a rămas până în zilele noastre, dar de fiecare dată refăcut de comunitate, aşa cum s-a întâmplat şi cu Turnul Sfântul Ştefan”, mai arată muzeografa.

Măcelarii, una din cele mai importante bresle

Denumirea de turn „al măcelarilor” a creat, de-a lungul anilor, confuzie în rândul vizitatorilor. „Aici nu stăteau atârnate bucăţile de carne, aşa cum îşi imaginează uneori oamenii când aud de <turnul măcelarilor>. Explicaţia este alta”, mai spune muzeografa.

Potrivit ei, în epoca medievală, pe lângă rolul important, economic, pe care îl aveau breslele, printre care şi măcelarii, absolut toţi meşteşugarii trebuiau să ştie să mânuască şi armele.

„Meşterii erau organizaţi în bresle şi toţi trebuiau să ştie să mânuiască armele şi, în caz de pericol, să poată să-şi apere oraşul. Şi celor mai importante bresle li se încredinţa câte un astfel de turn, pentru a-l administra, îngriji şi pentru a supraveghea zona din faţa turnului respectiv. Cei care au supravegheat în partea de sud a oraşului medieval, zona de aici, au fost cei din breasla măcelarilor, de aici numele de turnul sau bastionul măcelarilor”.

Oana Leşiu, muzeograf

Dar turnul a fost de-a lungul timpului distrus, s-au distrus chiar zidurile oraşului şi tot ceea ce însemna sistem de fortificaţie.

Zidurile de apărare, împotriva moldovenilor lui Ştefan ce Mare

Perioada sub conducerea lui Matia Corvin a fost una foarte importantă pentru Baia Mare, arată muzeografa Lucia Pop în lucrarea sa referitoare la oraşul liber regal, Baia Mare.

„Matia Corvin a fost protagonistul unui capitol deosebit de important al istoriei oraşului Baia Mare”, spune ea. 

„Urcarea lui pe tronul Ungariei în anul 1458 a însemnat pentru oraş sfârşitul conflictelor între curtea regală şi familia Huniazilor, redobândirea autonomiei şi dezvoltarea sa ca oraş liber regesc minier, graţie numeroaselor privilegii”.

Lucia Pop, muzeograf

Muzeografa menţionează, apoi, privilegiul semnat la 9 noiembrie 1469, prin care regele permite oraşului să se înconjoare cu ziduri contra atacurilor venite din partea moldovenilor.

„Documentul emis la cererea judelui oraşului se referă la incursiunile lui Ştefan cel Mare din anul 1469 în Ardeal, cu scopul de a răzbuna pustiirea Moldovei de către armata lui Matia în anul 1467, când acesta a ajuns la Baia impreună cu Petru Aron, în care vedea un pretendent la tronul Moldovei.

Credinţe arhaice în Maramureş. Cum se jurau la Lună fârtaţii. Obiceiul este mai vechi decât poporul român

Potrivit ei, zidurile puternice din piatră şi cărămidă, cu bastioane dispuse în jurul oraşului au înlocuit vechile palănci şi valuri de pământ. Astazi, „Turnul Măcelarilor" reprezintă mărturia cea mai concretă a existenţei vechiului zid al Băii Mari”, mai arată ea.

Condamnaţi la moarte şi executaţi, la poarta oraşului

Dar nu putem vorbi despre Bastionul Măcelarilor, fără să ne referim la faptul că se afla în apropierea porţii de sud a oraşului, unde aveau loc, de obicei, procesele şi erau executaţi cei condamnaţi la moarte.

Astfel, muzeograful Lucia Pop scrie într-o lucrare a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie (MJIA) despre acest loc şi despre câteva procese importante ce s-au judecat aici. Există date chiar despre un proces al unei vrăjitoare, deşi în acea epocă aveau loc frecvent astfel de procese.

Sculptura de pe Turnul Sf. Ştefan   Foto: Angela Sabău 

Acest privilegiu  - de a condamna la moarte şi executa condamnaţi - al oraşului medieval Baia Mare este ilustrat pe un perete al Turnului Sfântul Ştefan (foto jos), unde se află o scuptură ce îl reprezintă, după unii istorici, pe Ruland (Roland) şi semnifică „dreptul de paloş” al oraşului, adică dreptul de a pedepsi cu moartea „ius gladii”. 

„Graţie acestui privilegiu, obţinut tot de la Matia Corvin la 25 iunie 1484, puterea de judecată a judelui şi juraţilor oraşului Baia Mare creşte şi se lărgeşte foarte mult”, mai arată Lucia Pop.

Condamnat la moarte pentru că şi-a vândut nevasta celui cu care l-a înşelat

De asemenea, mai arată ea, pricinile judecate şi pedepsele erau foarte variate. Una dintre aceste cauze despre care există date înregistrate se referă la cazul unui bărbat înşelat, care a sfârşit în ştreang, după ce şi-a vândut nevasta bărbatului cu care a fost înşelat. Deszi Csizmandia Istvan a fost spânzurat la 2 septembrie 1663.

„Întâmplarea este următoarea. Asztalos Istvan a fugit din oraş cu soţia lui Deszi Csizmadia Istvan. Soţul înşelat s-a adresat cu o plângere magistratului care, la rândul său, i-a condamnat la moarte pe cei doi. Deoarece au fugit, soţul înşelat a primit împuternicirea magistratului să-i urmărească pe fugari şi să îndeplinească sentinţa. Fugarii au fost ajunşi din urmă la Braşov dar, deoarece judele Braşovului nu a fost în oraş, nu s-a putut executa sentinţa”, explică muzeografa în lucrarea sa. 

„În aşteptarea judelui, Asztalos şi cu Deszi s-au împăcat, primul plătind soţului pentru nevastă 100 de florini, dându-i şi un cal. Deszi, întorcându-se la Baia Mare, a relatat magistratului despre împăcare. Dar acesta nu a fost de acord cu târgul şi în locul lui Asztalos, l-a spânzurat pe soţul înşelat”, relatează muzeografa.

Pe 5 iunie 1665 a fost tras pe roată un tânăr pentru că a spart un magazin. Înainte de execuţie i-au fost zdrobite mâinile şi picioarele. Pedepsele aspre din acea epocă erau menite să descurajeze fărădelegile.

Un alt caz este cel al unei cârciumărese ce a fost prinsă adăugând apă în vin. „La 13 mai 1667 – Soţia lui Varga Gyorgy a amestecat apă în vin, înşelând şi la măsurătoare, pe consumatori. Drept pedeapsă, hingherul (omul negru, călăul) i-a facut o cunună din paie, împodobită cu tot felul de pene de găină şi gâscă. Cârciumăreasa trebuia să ocolească de trei ori piaţa oraşului cu această podoabă pe cap, fiindu-i interzisă practicarea meseriei”, mai arată muzeografa.

Pedeapsa capitală pentru bigamie sau abandon de familie

Condamnările la moarte se dădeau şi pentru infidelitate sau pentru abandonul familiei, însă aveau loc şi situaţii considerate adevărate „minuni”. „Pe 21 martie 1668, soţia lui Gombkoto Mihaly a fost condamnată la moarte prin spânzurare pentru infidelitate şi abandon de familie. Sentinţa a fost executată, dar frânghia s-a desfăcut şi femeia a căzut la pământ, fără să păţească ceva. Magistratul, văzând semnul lui Dumnezeu, a anulat pedeapsa”, mai arată muzeografa.

Însă într-un alt caz, pe 5 iulie 1669, Kardos Istvan a fost decapitat pentru bigamie.

Legea antifumat, din 1667 şi vrăjitoare arsă pe rug

De asemenea, sunt date despre procese pentru vrăjitorie.

„Dintre hotărârile luate cu privire la unele procese de vrajitorie, atât de frecvente în evul mediu, amintim sentinta din 18 iulie 1650 prin care o tânără vrăjitoare, dovedită ca atare cu ajutorul martorilor, este condamnată la moarte prin ardere pe rug. Tot din această sentinţă, din 1650, aflăm că magistratul oraşului avea angajat un călău denumit Omul negru, căruia i se plătea câte un florin de aur pentru fiecare execuţie, iar cea amintită mai sus se menţionează că era a patra în acel an”, mai arată muzeografa.

Şi pentru că legea fumatului a iscat atâtea controverse de când a fost emisă, iată că nu este prima oară când fumatul este interzis în spaţiul public. „Printre alte hotărâri ale magistratului oraşului, al căror principali membri formau şi instanţa de judecată, amintim pe cea din 20 august 1667, când se interzice fumatul pe teritoriul oraşului, precum şi vânzarea tutunului, sub ameninţarea unor severe pedepse”, mai arată muzeografa Lucia Pop.

 

Vă recomandăm să mai citiţi şi:

Război în Ucraina. Bombardament masiv în Sloviansk. Britanicii avertizează că oraşe întregi vor fi distruse în luptele din Doneţk

Klaus Iohannis: România este mai sigură, mai vizibilă şi un actor foarte implicat în politica europeană şi de securitate

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările