Femeile din Maramureş, văzute dinspre Marea Britanie: „Sunt remarcabile!”
0
O analiză a publicaţiei britanice „The Guardian” scoate în evidenţă tradiţiile rurale maramureşene şi condiţia femeii din Maramureş. Articolul, analizat de „Adevărul” împreună cu specialiştii locali în etnografie.
Maramureşul este cunoscut în întreaga lume datorită vechilor tradiţii care s-au păstrat atât de bine, multe dintre ele fiind încă practicate până târziu, în secolul al XX-lea şi chiar al XXI-lea.
Acesta este unul dintre motivele pentru care zona a fost studiată intens de etnografi, nu doar autohtoni, ci şi străini.
Prestigioasa publicaţie britanică The Guardian a făcut o analiză a condiţiei femeii în contextul acesta, vizând mai multe generaţii.
„Oamenii acestor comunităţi împărtăşesc trei caracteristici care au fost prezente de secole: o legătură puternică cu pământul şi animalele, o cultură tradiţională bogată şi o credinţă adânc înrădăcinată”, spune publicaţia.
„Am întâlnit în principal femei în vârstă; majoritatea erau văduve care fuseseră singure de mulţi ani. Aceste femei sunt remarcabile. Au depăşit atât de multe provocări: politici guvernamentale brutale, pierderea familiei apropiate, privaţiunile sărăciei. Aceste experienţe le-au modelat sufletele. Rămânând puternice împotriva adversităţilor, ele se descurcă cu orice situaţie, continuând cu o rezistenţă liniştită, ancorate de credinţa lor”, spune despre femeile mai în vârstă.
Analiza generaţiilor mai tinere spune că aceste trăsături se estompează, cu toate că se mai păstrează cel puţin parţial credinţa şi tradiţiile, dar mai puţin legătura cu pământul.
Plecând de la amintita analiză, „Adevărul” a încercat, împreună cu specialiştii etnografi, să descifreze dacă există diferenţe notabile între cum se vede Maramureşul din străinătate, faţă de cum se vede de la faţa locului.
Femeile din Maramureş: o eternitate de singurătate
Etnografii care au studiat zona foarte bine confirmă acest fapt să spun că, de-a lungul vremii, femeile au fost obligate să supravieţuiască mai mult singure, motiv care le-a făcut să nu aibă altă opţiune, decât să fie puternice.
„Nu trebuie să uităm că de-a lungul istoriei, bărbaţii mergeau la armată şi toată gospodăria rămânea pe umerii femeii. Trebuiau să se îngrijească de tot, pentru că armata uneori dura şi şapte ani”. Janeta Ciocan, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.
Aceste plecări ale bărbaţilor au rămas în specificul zonei şi mai târziu. „În secolul XIX a venit perioada plecatului în America. Tot bărbaţii plecau, în general. Tot ce era dincolo de hotarul satului era <lumea largă>. La întrebarea <unde ţi-e plecat bărbatul>, răspunsul era <în lume>. Ei nu spun că <la Sighet>, <în Banat să culeagă porumb> sau <în America>. Răspunsul era <în lume>, care însemna tot spaţiul de dincolo de hotarul satului”, mai spune etnografa.
Condiţiile actuale modelează diferit femeia de la sat
Bărbaţii din satul maramureşean au păstrat obiceiul de a merge la muncă departe de casă chiar şi în perioada comunismului, când mergeau în zone precum Banatul, la cules de porumb sau la grâu, în Bărăgan sau Dobrogea. „Cei mai buni muncitori şi cei mai apreciaţi erau cei din satele necolectivizate. Erau cei mai apreciaţi. Munceau şi aduceau şi bani, dar şi produse”, mai spune etnografa.
Femeia, în satul tradiţional maramureşean Foto: Felician Săteanu
Plecarea la muncă în străinătate a rămas în continuare o obişnuinţă în aceste sate, judeţul fiind unul dintre cele cu cei mai mulţi oameni plecaţi peste hotare. Dar condiţiile actuale le-au schimbat pe femei, aşa cu apreciază şi studiul publicat în The Guardian şi este confirmat de etnografi.
„Nu ştiu dacă femeile îşi mai asumă întreaga responsabilitate. Pentru că în trecut, el pleca, dar venea cu banii după patru ani sau cinci ani, pentru că nu avea cum să-i trimită. În perioada asta, femeia trebuia să se descurce. Acum îi pune pe card şi nu mai ai grija să-ţi obţii cele necesare traiului. Grija asta a dispărut”, mai explică etnografa Janeta Ciocan.
Tradiţiile, doar la nivel de spectacol
Pe de altă parte, a mai apărut o modificare. „Mai sunt femei care au serviciu şi care fac naveta. Acum nu mai e o problemă să faci o navetă de 50 până la 100 de kilometri pe zi, vii înapoi acasă cu toate cumpărate, nu te mai apuci să pui în grădină pentru că îţi cumperi de la supermarket, în drum spre casă”, mai arată ea.
Femei în satul tradiţional Foto: Felician Săteanu
De asemenea, tradiţiile care au fost păstrate de-a lungul secolelor, cele mai multe au rămas doar la nivel de spectacol pentru turişti.
Despre credinţă, etnografa este de acord cu autorii studiului, care spune că mai există, dar tinerele merg la biserică mai puţin în costume populare, sau le îmbracă doar la ocazii speciale şi ţinuta tradiţională este adesea reinterpretată.
Se încarcă comentariile...
