Povestea frumoasei Leny Caler, actriţa care i-a vrăjit pe faimoşii scriitori Camil Petrescu şi Mihail Sebastian

Povestea frumoasei Leny Caler, actriţa care i-a vrăjit pe faimoşii scriitori Camil Petrescu şi Mihail Sebastian

Leny Caler

Leny Caler a fost una dintre frumuseţile Bucureştiului interbelic. Actriţă faimoasă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes, Leny le-a sucit minţile unor celebri scriitori precum Camil Petrescu şi Mihail Sebastial. Primului i-a inspirat celebru personaj Doamna T din ”Patul lui Procust”, iar cel de-al doilea a scris ”Jocul de-a vacanţa” special pentru ea.

Leny Caler a fost una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din perioada interbelică. Se spune că celebrul personaj Doamna T din ”Patul lui Procust” scris de Camil Petrescu a fost inspirat chiar de frumoasa actriţă cu care scriitorul ar fi avut o relaţie. Un alt nume legat de Leny Caler este cel al scriitorului Mihai Sebastian creatorul cunoscutei piese ”Jocul de-a vacanţa”, scrisă special pentru Leny.
 
Despre Leny Caler, Camil Petrescu spunea într-una din cronicile dedicate actriţei : „Are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.
 
Copilăria lui Leny este învăluită în mister. Născută în 1904 în Bucureşti, în adolescenţă a plecat de acasă la 12 ani. A fost luată de o trupă ambulantă de spectacole şi a devenit cântăreaţă. Se spune că cea care a îndemnat-o să aleagă actoria a fost Maria Ventura. Leny Caler a absolvit conservatorul particular de artă dramatică al actorului Alexandru Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra la Teatrul „Regina Maria”. Aici şi-a început cariera actoricească cu roluri episodice şi secundare. A plecat apoi la Teatru Fantasio. După primele roluri importante şi-a câştigat simpatia publicului şi a criticilor de teatru. Printre primii critici care i-au acordat atenţie s-a numărat şi Camil Petrescu.
 
Camil Petrescu i-a scris o cronică favorabilă
 
Scriitorul a văzut-o jucând într-o piesă de teatru şi a scris o cronică favorabilă. Au ajuns să se cunoască şi, despre prima întâlnire, actriţa avea să scrie în memoriile sale: "Eram emoţionată, curioasă foc să cunosc un ziarist, poet şi romancier, primul care a scris într-un ziar despre mine. Mare mi-a fost uimirea cînd am văzut în faţa mea un tinerel mic de statură, dar bine legat, proporţionat, cu păr blond-şaten, cu o frunte înaltă, puţin bombată, cu sprîncene bine marcate, de sub care mă priveau doi ochi de un albastru neverosimil, ca de mărgea, nu prea mari, dar vii, inteligenţi. Mă privea zîmbind copilăreşte, dulce. Am zîmbit şi eu, încîntată că aveam în faţa mea un bărbat care părea atît de tânăr, nu un scriitor cu aer grav, a cărui seriozitate m-ar fi îngheţat. Ne-am plăcut şi ne-am simţit bine împreună din primul moment".
 
Camil Petrescu, care era cu 10 ani mai în vârstă decât Leny, o îndeamnă să citească şi o introduce în tainele lecturii. Şi-a luat rolul de profesor în faţa tinerei actriţe neşlefluite şi îi aducea câte o carte la fiecare întâlnire: "Venea mereu cu cîte o carte nouă, îmi cerea să-i explic ce-am înţeles din cartea precedentă. Era un examen destul de greu pentru mine, care nu întotdeauna înţelegeam ce citeam. Camil îmi dădea, cu răbdare, explicaţii, mă învăţa să gîndesc şi să înţeleg sensurile mai adînci ale lecturii. Cînd reuşeam, mă lăuda, dar cînd mergea mai greu se înfuria şi-mi spunea uneori vorbe grele, jignitoare. Era un profesor destul de sever, dar nu mă supăram pe el, ştiam că are dreptate. De altfel, prinsesem gustul lecturii, fapt care-l încînta pe Camil”, aflăm din memoriile actriţei.
 
De la prietenie au trecut la amor şi, după cum povesteşte actriţa în memorii, Camil Petrescu a fost un amant extrem de gelos: "Era atât de suspicios în gelozia şi mîndria lui, încît a stat odată o noapte întreagă în faţa uşii mele închise, bănuindu-mă că sînt acasă şi nu vreau să deschid. Eu dormisem la o colegă care era bolnavă şi am rămas stupefiată cînd l-am găsit dimineaţa aşteptîndu-mă pe treptele din faţa casei, palid şi obosit. Jenat de bănuiala lui nejustificată, împăcarea a fost, de data asta, uşoară pentru mine”.
 
Camil despre Leny: "Femeia aceasta mi-a dat halucinaţia unei desăvîrşiri”
 
Între frumoasa actriţă şi amantul gelos, certurile erau dese şi se sfârşeau, de fiecare dată, cu o despărţire. Nu stăteau separaţi prea mult timp. Scriitorul obişnuia să-şi ceară iertare pentru crizele de gelozie, aducându-i flori. "După una din certurile noastre, pentru a şterge cuvintele jignitoare, aspre, pe care mi le spusese, mi-a trimis un buchet de flori. Din păcate, eu nu eram acasă, nu era nimeni ca să le primească. Mi-a scris a doua zi: «Florile întoarse din drumul lor spre tine au înflorit la mine, sub privirile mele triste»”, a evocat Leny în memoriile sale. 
 
Pentru Camil Petrescu, Leny Caler a fost întruchiparea perfecţiunii feminine. Deşi s-au despărţit şi ea a ales să se mărite cu criticul bogat Scarlat Froda, el avea să-i poarte toată viaţa o amintire plăcută. "Femeia aceasta mi-a dat halucinaţia unei desăvîrşiri. Această halucinaţie n-o pot rupe din mine, fără să rup şi fire de carne”, scria Camil Petrescu, după despărţire. 
 
Mihail Sebastian, timidul îndrăgostit
 
 
Pe MIhail Sebastian, Leny l-a cunoscut când era deja căsătorită cu Scarlat Froda. L-a apreciat ca scriitor, nu şi ca bărbat. El, în schimb, a sfârşit îndrăgostit nebuneşte de ea. Leny a vrut să-l cunoască, după ce i-a citit scrierile. Tânărul stângaci Mihail Sebastian s-a îndrăgostit imediat de cea care era deja o celebritate a vremii. "În entuziasmul şi în graba tinereţii mele, n-aveam dorinţă mai vie decît să cunosc, cît mai curînd, autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Şi, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă şi – de ce să nu mărturisesc – chiar puţin dezamăgită cînd l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tînărul din faţa mea, timid, stîngaci, cu o înfăţişare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încîntaseră”, scria Leny după întâlnirea cu scriitorul.
 
Nu se ştie dacă Leny l-a iubit cu adevărat pe bărbatul Mihail Sebastian. Mărturiile rămase de pe urma lui arată că scriitorul a divinizat-o pe actriţă: "Aveam aseară, plecînd de la Leni, sentimentul că, dacă m-aş sinucide în chiar noaptea aceea, aş face-o împăcat, aproape cu voie-bună... N-am să-i pot explica niciodată cît de mult înseamnă – sau putea să însemne – ea pentru mine. Şi nici eu nu-mi dau seama dacă o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistenţe de viaţă".
 
”Jocul de-a vacanţa” a fost scrisă pentru Leny
 
Provocat de Leny, care i-a cerut să scrie o piesă de teatru pentru ea, Mihai Sebastrian scrie ”Jocul de-a vacanţa”. Deşi opera a fost scrisă special pentru ca Leny să interpreteze rolul principal, după primele audiţii, creatorului i s-a părut că actriţa nu pune suficient suflet în interpretare. Când autorul a vrut să dea rolul principal altei actriţe, au început certurile. Din bărbatul amorezat până peste cap, Mihai Sebastian începe să vadă defectele actriţei şi relaţia se sfârşeşte.
 
"Am terminat cu ea, dar dacă faptul în sine a fost destul de uşor, fără violenţă, pe jumătate surîzînd, să nu mi se pară că de aici încolo va fi la fel de uşor. Vin acum ceasurile de nelinişte absurdă, nevoia sufocantă de a o vedea, obsesia telefonului care nu mai sună, tentaţia de a pune mîna pe receptor şi de a o chema, speranţa de a o întîlni «întîmplător» pe stradă, mica alarmă de a trece prin faţa teatrului, nevoia de a ridica privirea, cînd trec pe strada ei, spre ferestrele ei – să văd dacă sînt luminate şi, dacă sînt, cine este la ea în vizită – şi dacă nu sînt, unde o fi ea la ora asta?”, scria Sebastian după despărţirea de Leny.
 
Exil la Berlin
 
Artistă Leny Caler a fost, în anii ei de glorie, idolul tinerelor fete din Bucureştiul interbelic. Adolescenele obişnuiau să o imite, se îmbrăcau şi se coafau precum Leny, ba chiar îi imitau replicile de pe scenă în viaţa cotidiană. Pentru că era evreică, Leny Caler a avut de suferit din cauza legislaţiei antisemite. O vreme i s-a interzis să mai joace, pentru ca mai apoi Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Naţional, să îi dea voie să urce pe scena Teatrul evreiesc Baraşeum. 
 
Ultima piesă în care a jucat Leny Caler a fost ”Pygmalion”, în care frumoasa artistă a interpretat rolul Elizei Doolittle. Şi-a încheiat cariera artistică în floarea vârstei şi nu a mai urcat pe scenă, după ce s-a îmbolnăvit.
S-a exilat la Berlin la sfârşitul anilor 1950. La Berlin a murit în 1992, la vârsta de 88 de ani.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: