Trecutul sumbru al demnitarului comunist George Homoştean: decesul disidentului Gheorghe Ursu şi anihilarea sângeroasă din operaţiunea „Autobuzul“
0
Demnitar de prim-rang al regimului comunist, George Homoştean, fost ministru de Interne şi prim-secretar al judeţului Alba, va ajunge din nou în faţa unui complet de judecată în dosarul morţii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu. Fostul demnitar a mai fost condamnat în 1993 la 14 ani de închisoare în dosarul ”Autobuzul”, dar a scăpat de detenţie după doar 15 luni ca urmare a unei graţieri colective decise de Ion Iliescu.
George Homoştean a fost primul prim-secretar al judeţului Alba, de la înfiinţare, în anul 1968 şi până în 1977, când a plecat în Bucureşti. Autorităţile din Alba au organizat evenimente de marcare în 2008 şi 2013, când s-au sărbătorit 40 de ani, respectiv 45 de ani, de existenţă a judeţului. George Homoştean a fost invitat şi a participat de fiecare dată, el susţinând chiar şi discursuri în care lăuda realizările din ”Epoca de Aur”.
”La creerea judeţului Alba, oraşul Alba Iulia a avut 19.000 de locuitori, în 1968, şi după 11 ani a avut peste 60.000. Erau peste 3.000 de apartamente care se construiau anual. S-au făcut spitale, în Alba Iulia, Aiud, Blaj, Câmpeni, de asemenea s-a dezvoltat reţeaua de hoteluri – numai în Alba Iulia s-au făcut două hoteluri: Transilvania şi Cetate, Casa de Cultură a Sindicatelor, Spitalul Judeţean, Liceul Militar şi o serie întreagă de alte dezvoltări ale industriei vechi. De asemenea s-au făcut peste 600 km de drumuri, din care 400 drumuri judeţene şi 200 drumuri naţionale. Aş da exemple numai Alba – Câmpeni, Buru – Arieşeni, Blaj – Alba Iulia şi Sebeş – Şugag”, astfel descria Homoşteanu perioada cât s-a aflat la ”cârma” judeţului Alba.
Limbajul specific al fostului demnitar comunist se păstrează şi atunci când răspunde întrebării ce ar face dacă ar mai ocupa o funcţie importantă în stat: ”Singurul lucru l-aş face, ce am făcut şi înainte: să creez condiţii optime pentru toţi locuitorii, condiţii umane; apreciere faţă de munca pe care o face fiecare primărie, fiecare oraş, municipiu de judeţ. Că fiecare să facă după cât poate, că trebuie şi oamenii să fie pregătiţi, oameni cu experienţă în această privinţă. Că numai să te duci într-o funcţie şi nu ai experienţă, atunci nu ai făcut nimic”.
Homoştean a fost decorat de preşedintele României, Traian Băsescu, la 26 aprilie 2010, cu cea mai înaltă distincţie militară pe timp de pace a statului român (Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler). Ulterior, Administraţia Prezidenţială şi-a dat seama de "gafa" făcută şi şi-a retras decoraţia.
Dosarul morţii disidentului Gheorghe Ursu
După ce a plecat de la Alba Iulia, George Homoştean a fost ministru de Interne în mai multe guverne comuniste în perioada 4 septembrie 1978 – 5 octombrie 1987. La Revoluţie era ambasador în Republică Cehoslovacia. Trecutul său din perioada cât a fost în guvern nu poate fi ”dezlipit” de ororile regimului comunist. Inginerul şi scriitorul Gheorghe Ursu a decedat în noiembrie 1985 ca urmare a torturii la care a fost supus în Penitenciarul Rahova. Procurorii au obţinut dovezi potrivit cărora în ”anihilarea” disidentului a fost implicat şi George Homoştean.
Ursu a fost arestat după ce o colegă de serviciu l-a denunţat că scrie împotrivă regimului Ceauşescu în jurnalul sau intim. Jurnalul a fost confiscat, iar Gheorghe Ursu a murit din cauza bătăilor primite în închisoare. O parte din paginile jurnalului au fost identificate de SRI în 2001 într-o serie de manuscrise confiscate înainte de 1989. În octombrie 2003, au fost condamnaţi în acest dosar la 20 de ani de închisoare foştii colonei de miliţie, Tudor Stanica şi Mihail Creangă, iar în decembrie 2005 fostul general SRI Eugen Grigorescu a primit la 3 ani de închisoare.
Parchetul General a decis, după reluarea cercetărilor, trimiterea în judecată a altor patru persoane, printre care se află şi Georghe Homoştean şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, acuzaţi de complicitate la infracţiuni contra umanităţii. Ceilalţi doi inculpaţi sunt maiorul (rez.) Marin Pârvulesc şi colonelul (rez.) Vasile Hodiş foşti ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, care vor ajunge în faţa instanţei pentru infracţiuni contra umanităţii. Dosarul se va judeca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Acţiuni represive şi sistematice asupra disidentului
Potrivit procurorilor, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş ar fi exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, „acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Mai mult, pe parcursul lunilor octombrie – noiembrie 1985, George Homoştean, în calitate de ministru de interne, şi Postelnicu Tudor, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, ar fi transmis către Ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care ar fi disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de Pârvulescu şi Hodiş împotriva lui, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist.
„De asemenea, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, inculpaţii Homoştean George şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile”, mai arată anchetatorii. Procurorii mai arată că, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari „au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia”.
Condamnat la 14 ani de închisoare în dosarul ”Autobuzul”
George Homoştean a fost condamnat la 14 ani de închisoare în 1993 pentru coordonarea asasinării unor protestestari anticomunişti în cadrul operaţiunii ”Autobuzul”. Fostul comunist a fost arestat la data de 26 ianuarie 1993 şi eliberat la data de 15 aprilie 1994, prin amnistiere, conform Decretului 11/1988, care prevedea la art. 2, că ”se reduc cu jumătate, pedepsele cu închisoarea mai mari de 10 ani aplicate de instanţa de judecată”. Ulterior, prin decretul prezidenţial 952 din 27 noiembrie 2002, la propunerea Ministerului Justiţiei, a fost graţiat restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Totul s-a petrecut la data de 23 august 1981, când trei bărbaţi, pe nume Andrei Drăgănescu, Viorel Butincu şi Mircea Emil Muntean au preluat controlul asupra unui autobuz plin cu navetişti. Cei trei voiau să fugă din ţară şi au încercat să ajungă la aeroportul din Timişoara. George Homoştean, ministrul de Interne de la acea dată, este printre primii care au aflat de situaţia de criză. În timpul desfăşurării evenimentelor şase oameni au murit iar alţi 12 au fost răniţi. Cei trei disidenţi au fost reţinuţi de trupele militare, iar Ceauşescu a ordonat ca aceştia să fie ucişi. Ordinul a fost îndeplinit de Homoştean şi Tudor Postelnicu. Homoştean are 92 de ani şi locuieşte în municipiul Deva.
Filmul evenimentelor în incidentul ”Autobuzul”
Stefan Blaga, comandantul USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă), ordonă ca autobuzul sa fie oprit între Lugoj şi Timişoara punct în care s-ar fi negociat eliberarea ostaticilor. Nicolae Ceauşescu cere ca Ştefan Blaga, Constantin Tecşan (locţiitorul sefului Serviciului Antiterorist şi Antideturnare de la Aeroportul Otopeni) şi un detaşament USLA să se urce într-un elicopter şi să plece de urgenţă către locul unde va avea loc ambuscada.
Aurelian Mortoiu, şeful Securităţii Timişoara demarează acţiunea de oprire a circulaţiei între Lugoj şi Timişoara. Încercările de a bloca drumul autobuzului sunt multiple dar eşuează pentru că teroriştii deschid focul de mai multe ori asupra militarilor aflaţi pe urmele lor. Până la urmă autobuzul este înconjurat. Mortoiu cere aprobare pentru a deschide focul. Homoştean este de acord. Încep negocierile. Se trage de timp în aşteptarea elicopterului care venea de la Bucureşti. Teroriştii cer în schimbul eliberării ostaticilor un elicopter de la Crucea Rosie si 30.000$. Autorităţile îi somează să se predea şi refuză să accepte schimbul. Ameninţări vin atât dintr-o parte a baricadei cât şi din cealaltă. La un moment dat, autobuzul porneşte şi încearcă să treacă de cordonul de militari.
Se trage în cauciucuri. Concomitent se aud focuri şi în autobuz. Şoferul este ucis iar maşina intră într-un copac. Autobuzul este ciuruit si prin geamurile sparte incep să sară oameni. Dragănescu este rănit cel mai grav. Este imobilizat şi reţinut. Butincu şi Muntean încearcă să scape fugind prin lanul de floarea-soarelui dar sunt în scurt timp capturaţi. Şase oameni mor şi alţi 12 sunt răniţi în timpul desfăşurării evenimentelor.
Cei trei terorişi sunt reţinuţi de trupele militare. Acum, trebuia să se hotărască ce se va întâmpla cu ei. Homoştean şi Tudor Postelnicu iau telefonic legătura cu Ceauşescu căruia îi raportează tot ceea ce se întâmplase inclusiv faptul că teroriştii se aflau la acea oră la spital pentru îngrijiri medicale. Ordinul a venit scurt şi la obiect pentru Homoştean şi Postelnicu: “Sa fie luate măsuri pentru ca cei trei terorişti să fie lichidaţi fizic, să dispară".
Se încarcă comentariile...
